Discriminarea și persecutarea creștinilor de către activiștii homosexuali, prin agenda homosexuală

Filmul Speechless este unul care prezintă agenda homosexuală şi efectele ei asupra societăţii americane. Exact aceeaşi agendă este urmărită de homosexuali în lumea întreagă, iar România și Republica Moldova nu fac excepţie. Dacă cunoşti engleza, este bine să priveşti filmul şi apoi să spui la cât mai mulţi oameni, ca astfel toţi să luăm atitudine şi să ne păzim de marile curse care ni se întind.

Un pastor menonit american a ajutat o fostă lesbiană să evadeze din SUA împreună cu fiica ei, pentru ca fiica ei să nu poată fi luată în custodia fostei ei partenere. Fetița, născută în 2002, urmă să fie crescută de ambele femei.

Dar mama biologică a abandonat modul de viață homosexual și a fugit din America. Păstorul menonit care a ajutat-o a fost condamnat la 27 de luni de închisoare.

În ziua sentinței, el și 100 de membri ai comunității lui au cântat imnuri creștine în incinta tribunalului. Judecătorul l-a lăsat liber pe perioada recursului.

Pentru detalii despre acest caz, clic pe Fuga Lisei Miller, sau ce se întâmplă cu copilul când un cuplu de acelaşi sex se desparte!

Canada. Homosexualii canadieni au raportat un succes extraordinar luna trecută când Canadian Broadcasting Standards Council a suspendat permanent programul televizat al pastorului canadian Charles McVety, unul dintre cei mai proeminenţi teleevanghelisti canadieni. Motivul? În decembrie, pastorul a menţionat într-o predică faptul că homosexualii au „o poftă fără capăt pentru sex, în special cu persoane tinere”. Incidentul acesta, spune pastorul, reflectă cenzurarea libertăţii de cuvânt în Canada (link).

SUA. În ianuarie, homosexualii americani au lansat o campanie de boicot a bine cunoscutei firme americaneChick-fil-A. Fondată în 1967 de un creştin american şi competitor al lui McDonald’s, firma Chick-fil-A este cunoscută în SUA şi pentru faptul că este o firma creştină. Din 1967 până astăzi, tinerii care se prezintă lunea la unul dintre restaurantele firmei şi spun pe cuvânt că au fost la biserica duminică, primesc un sandwich gratuit. Recent, Chick-fil-A a sponsorizat o conferinţă pro-familie în Pennsylvania, ceea ce a atras atenţia homosexualilor. Ca riposta, au lansat un boicot al firmei. Până pe 29 ianuarie, homosexualii au adunat peste 25000 de semnături (link).

Australia. În urma alegerilor din toamnă, homosexualii trag nădejde că se vor legifera căsătoriile homosexuale şi în Australia. De atunci încoace, dezbaterea e acerbă în media australiană, atât în ziare cât şi online. Recent însă, homosexualii au demarat un atac online împotriva unuia dintre cei mai respectaţi jurnalişti australieni, Graham Young. Un articol pe această tema din ziarul australian The Australian(link).

De ce? Pentru că pe blogul său se exprimă împotriva căsătoriilor homosexuale şi pentru că a alocat spaţiu unui comentariu cu o perspectiva similară din partea lui Bill Muehlenberg, liderul mişcării pro-familie din statul australian Victoria. În urma demersurilor homosexualilor, jurnalistul australian şi-a pierdut jumătate din sponsori, printre ei IBM şi ANZ Bank. Exemplul acesta indică dificultăţile unui dialog civilizat cu agresivii activişti homosexuali. Reacţia jurnalistului la atacul homosexualilor o puteţi citi aici (link).

Ştiri alarmante vin din Anglia, unde recent guvernul a introdus un proiect de lege privind nediscriminarea şi egalitatea (aşa-numită „Equality Bill”). Privind religia şi bisericile,dacă va fi adoptată, legea va forţa bisericile şi instituţiile religioase să angajeze homosexuali şi transsexuali la toate nivelurile, excepţia nivelului executiv al organizaţiei religioase respective.

Acesta este o tendinţa îngrijorătoare care se extinde în mai multe ţări. Situaţia conduce tot mai mult la un conflict între drepturi. Societatea legiferează o mulţime de drepturi, fără însă a realiza că tot mai des acestea vin în conflict cu altele, atunci când cetăţenii caută să şi le exercite. Situaţia din Anglia e tipică în acest sens. Redăm aici şi partea relevanţă a proiectului de lege englez.

Presa londoneză e preocupată şi ea de acest fenomen şi a reacţionat prompt. Vă recomandăm un articol din 20 mai, apărut în Daily Telegraph.

Începând de săptămâna viitoare (iunie 2014), Biserica Luterană Daneză va fi obligată să căsătorească cuplurile homosexuale. O nouă lege a fost adoptată săptămâna trecută și a trecut cu majoritatea voturilor în parlament,  conform site-ului baznica.info.

Decizia sugerează că pastorii au dreptul de a refuza să participe la o astfel de ceremonie, dar au obligația de a oferi homosexualilor biserica (clădirea) lor. După cum a declarat pentru Radio Vatican, Nils Messerschmidt, director de presă al centrul Episcopiei Catolice din Copenhaga, această lege se aplică numai la biserica de stat (luterană) și nu obligă alte comunități religioase.

„Cel puțin acum nu ne afectează. Deși, în dezbaterea mass-media au apărut opinii, că această lege ar trebui să se extindă și la alte comunități. Cu toate acestea, până în prezent nu există nicio decizie oficială în acest domeniu” – a spus Messerschmidt la Radio Vatican. „În biserica luterană, opinia a fost împărțită. O parte susțin  această lege. Alți luterani conservatori nu sunt de acord cu aceasta, amintind că aceasta este contrară cu învățăturile Bibliei. Episcopii luterani nu vor forța pastorii pentru a oficia căsătorii homosexuale. În Danemarca există, de asemenea, și alte denominațiuni creștine la care nu se aplică această legea, și care se opun. Referindu-se la învățătura Sfintei Scripturi, ei resping  căsătoriile homosexuale.”

Declarațiile episcopului de Bălți și Fălești, după perchezițiile poliției iar aici e comentariul vice-primarului mun. Bălți, Octavian Mahu.

La data de 30 martie, doi pretinși enoriași de la 2 Biserici Ortodoxe din or. Bălți (Biserica „Constantin și Ileana” și Biserica „Sfânta Paraschevă”) au sunat la poliție și au declarat că în cele două biserici se distribuie broșuri cu conținut anti-gay. Sosită la Biserica „Constantin și Ileana” poliția a reușit să ridice de la enoriași 40 de copii de broșuri, intitulate: „Manifestul homosexualilor, acum și în Moldova”. Ca urmare a acestui fapt, la data de 1 aprilie, poliția a efectuat percheziții în cele două biserici, dar nu a găsit nimic. Contactată la telefon, șefa serviciului de presă a Comisariatului de poliție Bălți, a declarat pentru blogul meu că motivul percheziției a servit lipsa informației pe broșură despre tiraj și editură, și nu atât conținutul broșurilor. Ea a mai spus că persoana care a tipărit broșurile n-a fost identificată, iar pe acest caz a fost pornită o procedură contravențională în baza art. 335 Codul Contravențional „Samovolnicia”. Dacă va fi găsită vinovată, persoana riscă o amendă de la 30 la 40 de unităţi convenţionale.

Este o răzbunare a homosexualilor pe Biserica Ortodoxă pentru decizia Consiliului Municipal Bălți de interzicere a manifestațiilor publice? Cred că DA. Iar dacă va intra în vigoare legea antidiscriminare, la ce ne mai putem aștepta? Se va întâmpla aidoma Suediei, unde un pastor a fost pus după gratii, după ce a citit de pe amvonul Bisericii sale extrase din Biblie despre homosexualitate.

Word TV (Cuvântul TV), o emisiune creştină TV condusă de pastorul evanghelic Charles McVety, a fost închisă temporar după a fost sancţionat din cauza unor replici legate de homosexualitate. (LifeSiteNews.com)

Unii au numit acest lucru un act de cenzurare. McVety a condamnat această hotărâre, numind-o „o grosolană încălcare a a democraţiei”.

McVety a declarat pentru LifeSiteNews că nu a fost contactat deloc în timpul procesului de investigaţiei şi că i s-a spus de la început că nu va putea să facă apel.

„Sunt persecutat de un birocrat care crede ca are puterea să convingă pe cineva de o încălcare a standardelor fără a avea loc o judecată, fără ca să mă asculte şi pe mine”, a spus McVety.

ECLJ este profund îngrijorată de decizia de astăzi a majorităţii din Secţiunea a Patra a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi doreşte ca aceste cazuri să fie adresate înaintea Marii Camere. Această hotărâre reprezintă un semnificativ pas înapoi pentru libertatea de conştiinţă şi religie.

CEDO a decis astăzi că Regatul Unit nu a încălcat Convenția Europeană a Drepturilor Omului în trei din cele patru cazuri – Nadia Eweida, Chaplin Shirley, Ladele Lillian și McFarlane Gary împotriva Regatului Unit – în ceea ce privește drepturile creștinilor de a nu fi discriminaţi la locul de muncă din cauza conștiinţei și religiei acestora (cazurile nr. 48420/10, 59842/10, 51671/10 și 36516/10).

În aceste patru cazuri, angajații creștini de diferite confesiuni au fost sancționaţi de către angajatorul lor şi chiar şi-au pierdut locul de muncă pentru respectarea angajamentelor lor de credinţă şi conștiinţă: purtarea unei cruci mici pe un lanț în jurul gâtului (cazurile dnei Eweida și dnei Chaplin) și refuzul de a înregistra parteneriatul unui cuplu de acelaşi sex (cazul dnei Ladele). În cazul dlui McFarlane, un consilier marital, acesta a fost demis după ce a împărtășit superiorilor săi îndoielile sale morale cu privire la capacitatea sa personală de a consilia cuplurile de același sex.

Secțiunea a constatat o încălcare doar în cazul dnei Eweida, deoarece altor angajați de alte religii le-a fost permis să poarte obiecte de cult. ECLJ salută acest rezultat pentru dna Eweida.

În cazurile dnei Chaplin, Ladele și McFarlane, Secțiunea a decis că nu a existat nicio încălcare a dreptului lor la libertatea de conștiință și religie. CEDO se bazează doar pe „marja de apreciere” a statului pentru a-şi justifica hotărârile, considerând că nu este disproporţionat să concediezi un angajat pentru că:
1. refuză să-şi scoată cruciuliţa (cazul Shirley Chaplin),
2. refuză să-şi îndeplinească noua sarcină profesională de a celebra parteneriatele civile de același sex (cazul Lillian Ladele),
3. a împărtășit cu superiorii săi îndoielile sale morale cu privire la capacitatea sa personală de a consilia cuplurile de același sex (cazul lui Gary McFarlane).

Trebuie reamintit faptul că Shirley Chaplin poartă această cruce în jurul gâtului de ani de zile la locul de muncă, fără nicio problemă; în timp ce Gary McFarlane a împărtășit doar cu superiorii săi îndoielile sale profesionale și de conștiinţă cu privire la capacitatea sa de a consilia cuplurile de același sex în calitate de terapeut pentru cupluri. În ceea ce o privește pe Lillian Ladele, aceasta ocupa deja poziția de registrator în Islington înaintea introducerii legii parteneriatelor de același sex în Marea Britanie; prin urmare, ea nu a acceptat niciodată această responsabilitate și putea fi uşor transferată în altă poziție ca funcționar public. […]

De asemenea, este important de notat că cele două cazuri, Ladele și McFarlane, vin la câteva luni după decizia Curții în cazul Vejdeland și alții contra Suediei din februarie 2012, unde Curtea deja acceptase limitarea libertăţii de exprimare în chestiuni legate de homosexualitate. La ora actuală, preocupările privind homosexualitatea au prioritate în faţa libertăţii de conștiință și religie.

ECLJ a intervenit ca terț (amicus curiae) în cadrul procedurilor de la CEDO în două cazuri, și anume în Ladele contra Regatului Unit (nr. 51671/10) și McFarlane contra Regatului Unit (nr. 36516 / 10), și a depus observații scrise în fața Curții. Directorul ECLJ, Dr. Gregor Puppinck, a participat, de asemenea, în cadrul audierii în calitate de consilier al doamnei Nadia Eweida.

O ştire şocantă care a făcut înconjurul lumii săptămâna trecută provine de la Universitatea Statului Illinois, unde un profesor de religie a fost concediat după ce a afirmat că, din perspectiva legii naturale, actele sexuale sunt potrivite numai între persoane de sex complementar, nu identic (link). Preşedintele universităţii a afirmat că profesorul s-a angajat în „incitare la ură” la adresa homosexualilor şi pe acest motiv l-a concediat. Vă amintim că în iunie, Agenţia Europeană pentru Drepturi Fundamentale a respins cererea de membru a AFR, pentru că pe situl nostru afirmăm acelaşi lucru: căsătoriile homosexuale denotă degenerare umană (link).

Un creştin a fost concediat după ce i-a spus unei colege că nu acceptă căsătoria dintre două persoane de acelaşi sex şi nici numirea de preoţi homosexuali. David Booker, în vârstă de 44 de ani, a lucrat timp de aproape patru ani pentru English Churches Housing Group din Southampton,o misiune de caritate preluată recent de Societatea laică „Sfântul Iacov”, dar care se află încă sub patronajul Arhiepiscopului de Canterbury.

În timpul unei ture de noapte, domnul Booker a avut o discuţie cu una dintre colegele sale, Fiona Vardy, această punându-i întrebări despre credinţa lui şi despre învățărurile Bisericii cu privire la homosexualitate şi căsătoria între persoane de acealasi sex, relatează Christian Legal Centre.

„În timpul discuţiei, am ajuns să vorbim despre părerea mea referitoare la homosexuali şi tot ceea ce am făcut a fost să spun că nu susţin căsătoriile între persoane de acelaşi sex şi nici nu sunt de acord ca homosexuali practicanţi să devină păstori sau vicari”, a precizat Booker pentru The Telegraph.

Misiunea de caritate susţine că David Booker a încălcat codul de conduită prin „promovarea propriilor păreri religioase, anume comentarii discriminatorii referitoare la orientarea sexuală a unei persoane” şi a luat decizia de suspendare din fuctie a Domnului Brooke pentru „protecţia atât a rezindetilor, cât şi a lucrătorilor misiunii din Southampton”.

Christian Legal Centre, o organizaţie juridică ce militează pentru drepturile creştinilor, a decis să îl susţină pe Domnul Booker în cazul său şi se gândeşte chiar la intentarea unei acţiuni în justiţie împotriva Societăţii Sfântul Iacov, pentru pedeapsa nedreaptă şi hărţuire.

Creştinii din ţările europene au fost supuşi, în ultimii 5 ani, unei intoleranţe tot mai accentuate şi unor discriminări care îi vizează atât ca grup, cât şi ca indivizi.

Organizaţia Observatory on Intolerance and Discrimination Against Christians in Europe a publicat un raport de 40 de pagini despre intoleranţa şi discriminările la care sunt supuşi creştinii în ţările europene.

Documentul intitulat Shadow Report acoperă perioada anilor 2005-2010. Raportul prezintă diverse cazuri de discriminare, cu scopul de a creiona un tablou cât mai complet al formelor de discriminare împotriva creştinilor.

Mai mulţi activişti pro-viaţă, care desfăşurau activităţi paşnice în faţa unei clinici pentru avorturi din Viena, au fost agresaţi în septembrie a.c. Un preot catolic, în vârstă de 78 de ani, a fost bătut şi abandonat în stare gravă, în Fulda (Germania), în iunie a.c. În aceeaşi lună, episcopul Luigi Padovese a fost asasinat în Turcia. O biserică romano-catolică, din Viena, a fost incendiată în februarie a.c. Jandarmeria Naţională Franceză a prezentat, în octombrie a.c., un raport din care reiese că, în ultimii 5 ani, cele mai multe acte de profanare au vizat cimitirele şi locurile de închinare ale creştinilor.

Elzabieta Radziszewska, ministru polonez al egalităţii, a fost exclusă în acest an din juriul UE pentru acordarea premiilor pentru jurnalism (cu tema „Împreună împotriva discriminării”), după ce s-a exprimat împotriva angajării homosexualilor ca profesori în şcoli. Un post creştin de televiziune, din Spania, a fost amendat de autorităţi cu 100000 de euro, în iulie 2010, pentru că a difuzat o serie de clipuri în favoarea familiei şi opuse stilului de viaţă homosexual.

Asociaţia Umanistă Britanică a lansat, în octombrie a.c., un atac împotriva Grădinii Zoologice Arca lui Noe, pentru că aceasta promovează ideea că lumea a fost creată de Dumnezeu. Dale McAlpine, un predicator din Marea Britanie, a fost arestat, în mai a.c., pentru că a predicat pe stradă că homosexualitatea este un păcat.

Sunt doar câteva dintre cazurile menţionate în Shadow Report. Raportul prezintă numeroase alte cazuri din anii 2005-2010.

O decizie radicală şi cu greu de catalogat a fost emisă de un tribunal britanic pe 28 februarie. Decizia deja a făcut ocolul lumii şi a fost criticată aproape fără excepţie în toată lumea, inclusiv de grupurile homosexuale britanice! Decizia afirmă, în mod cu totul bizar, că creştinii care nu agreează modul de viaţă homosexual nu pot fi părinţi adoptivi! Textul deciziei este relatat în întregime de Bailii.org.

Despre ce este vorba? Cu ani în urmă, o familie creştină britanică a dorit să adopte copii. Autorităţile britanice i-au rugat să completeze un chestionar care conţinea şi o întrebare despre atitudidea soţilor faţă de homosexualitate. Cuplul a afirmat, pe baza convingerilor lor religioase, că homosexualitatea este un păcat şi că dacă li se va îngădui să adopte copii, îi vor învăţa pe copii învăţăturile biblice. Pe baza acestei declaraţii, autorităţile britanice au respins cererea de adopţie. Avocaţii creştini de la institutul de avocaţi creştini britanici Christian Institute au dat în judecată autorităţile, afirmând ca decizia e discriminatorie pe motive de libertate religioasă şi conştiinţă. Au fost şocaţi să afle, prin intermediul deciziei judecătoreşti din 28 februarie, că din cauza convingerilor lor creştine tribunalul îi declară nepotriviţi pentru a fi părinţi adoptivi. Limbajul vitriolic folosit de judecători împotriva nu doar a creştinilor, dar mai ales a avocatului creştin care i-a reprezentat, pare ireal şi orwellian. Este de necrezut că o astfel de decizie poate fi emisă într-o ţară care se numeşte democrată. Vă redăm aici un articol din publicaţia catolicilor englezi, Catholic Herald. Avocaţii creştini au decis să nu facă recurs, fiindu-le teamă că nu cumva tribunalul de recurs să valideze decizia aberantă a tribunalului inferior. Chiar şi homosexualii britanici au fost surprinşi de decizia judecătorească şi limbajul ei vitriolic.

O universitate poate să refuze recunoaşterea unui grup studenţesc creştin care refuză homosexualii şi necreştinii. Curtea Supremă a USA a luat o hotărire în cazul principiilor anti-discriminării contra libertăţii religoase.

Prin vot 5-4, Curtea Supremă a USA a luat hotărirea în favoarea Universităţii din California, Colegiul de Drept Hastings. A fost negată recunoaşterea grupului din cauza politicii universităţii de a oferi acces liber la membrii oricui doreşte.

Grupul cere ca membrii să semneze un document al credinţei prin care îşi depun jurământul că vor fi devotaţi lui Isus Cristos. Este refuzată membria celor care demonstrează un stil de viaţă „imoral sexual”, în care se include homosexualii.

Creată în 1961 Societatea Legală a Creştinilor a avut subdiviziuni în toată ţara. Membrii săi aveau studii biblice şi discutau cum să aplice credinţa lor în viaţa zilnică şi în viaţa politică.

La început subdiviziunea din Hastings College era deschisă pentru toţi, dar în 2004 a întrodus regulamentul promisiunii de credinţă şi a refuzat pe orice era implicat în „comportament sexual neacceptabil.”

Şcoala de Drept din San Francisco citează politica sa anti-descriminare şi a refuzat recunoaşterea oficială, dar a permis întâlnirea grupului în campusul universităţii.

Şcoala a spus că grupurile din campus nu pot exclude oameni doar din cauze religioase, orientării sexuale sau din alte motive.

„Închide-ți gura, Lively” – mesajul săpat în cărămizile ce au umplut holul școlii Christian Liberty Academy, a demonstrat din nou ura nestăvilită a homosexualilor față de cei care îi confruntă cu valorile creștine.

Pietrele vandalilor au atacat clădirea care urma să găzduiască banchetul organizat de Americans for Truth about Homosexuality, menit să prezinte agenda activităților organizate de homosexuali. Scott Lively, activistul pro-familie și autorul mai multor scrieri ce dezvăluie adevărul despre mișcarea homosexulă, a deranjat activiștii gay din nou. Aceștia au avut grijă să adauge un post-scriptum la mesajul adresat Doctorului Scott, cum că școala și biserica vor avea mult de suferit dacă vor continua să găzduiască așa oaspeți „homofobi”.

Câteva ore mai târziu, organizatorii atacului au elaborat un „comunicat de presă” unde au informat cauza acțiunii lor. „Cărămizile au fost aruncate din două motive. Primul – să arate că homofobia și ura din societatea noastră aduc consecințe. Iar al doilea motiv a fost stoparea evenimentului care urma să se desfășoare în acea zi. Dacă aceasta nu se va întâmpla și trainingurile homofobe vor continua, atacurile din partea noastră, de asemenea, vor continua.”

Scott Lively, deși confruntat de multe ori de activiștii gay, de data aceasta a rămas îngrozit de impertinența acestora: „În activitatea mea, care are mai mult de 20 ani deja, nu am mai văzut vreodată așa un act militant obraznic al homosexualilor.”

Peter LaBarbera, președintele organizației Americans for Truth about Homosexuality a adăugat: „Vedem că agenda homosexuală devine din ce în ce mai arogantă și mai autoritară. Nu am mai văzut așa ceva înainte. Fascismul homosexual s-a ridicat acum la nivel de terorism domestic.”

LaBarbera a mai menționat că atitudinea creștinilor nu ar trebui să fie una de lașitate și frică față de puterea juridică a homosexualilor. „Aceasta nu ajută. Dacă arăți că poți fi intimidat, răsplata ta este intimidarea. Tocmai pentru că au văzut această atitudine la creștini, homosexualii au căpătat tot mai mult teren și acum ei cred că pot face ce vor. Sperăm că mai multe biserici vor refuza să fie intimidate și se vor ridica pentru a proclama adevărul cu privire la agenda homosexuală.”

Agresiunea este acum investigată de către poliție, dar banchetul nu va fi anulat, conform spuselor pastorului Lindstrom. Acesta mai spune că rugăciunea va fi modul în care biserica va răspunde vandalilor. „Domnul este cel mai important apărător al nostru. Credem că Dumnezeu ne va proteja, iar vinovații vor fi trași la răspundere.”

Totodată, vice-președintele organizație Liberty Counsel Action, Matt Barber, consideră că acest atac constituie baza unei investigații FBI, pentru că prezintă „o crimă îndreptată împotriva creștinilor, violarea drepturilor civile, terorism și alte posibile infracțiuni”.

Acesta e mesajul unei decizii judecătoreşti emise pe 22 august de Tribunalul Suprem al statului american New Mexico. În 2006 o familie creştină, proprietara a unui studio de fotografie, a refuzat să fotografieze ceremonia de „căsătorie” a două femei. Refuzul a fost motivat pe consideraţii de conştiinţă şi a convingerilor religioase a proprietarilor. Fiind refuzate, cele două femei au dat studioul în judecată. Legea nediscriminării din New Mexico interzice refuzul serviciilor pe baza de orientare sexuală. Comisia Drepturilor Omului din New Mexico (The New Mexico Commission on Human Rights), al cărei echivalent în România ar fi Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării, i-a găsit pe fotografi vinovaţi de discriminare pe bază de orientare sexuală. Fotografii au făcut recurs, iar după 6 ani, Tribunalul Suprem din New Mexico a dat câştig de cauza lesbienelor. Libertatea religioasă şi de conştiinţă a fotografilor creştini a fost declarată irelevantă. Nediscriminarea şi egalitatea în drepturi, a declarat tribunalul, au prioritate în raport cu libertatea religioase şi de conştiinţă.

Un caz similar e pe rol în statul american Oregon unde o patiserie creştină a refuzat să împodobească sala de nuntă a unui cuplu homosexual cu torţe, tot din motive de conştiinţă şi convingeri religioase. Au fost şi ei daţi în judecată. Ministrul Muncii din stat a făcut o afirmaţie, cu privire la creştini, recomandând ca afacerilor lor să nu fie închise ci ei să fie „reabilitaţi”. (“The goal is never to shut down a business. The goal is to rehalibitate”.) Citim printre rânduri obiectivul sinistru al secularismului – munca creştinilor trebuie utilizată, dar gândirea lor transformată să accepte căsătoriile homosexuale şi homosexualitatea. Istoria pare să se repete. Aşa a fost în Uniunea Sovietică, China comunistă şi România. Închisorile de la Sighet, Jilava şi Canalul Dunărea-Marea Neagră sunt martore ale reeducării creştinilor care s-au opus ideologiei seculariste şi comuniste. Detalii despre incidentul din Oregon le puteţi citi aici: http://www.ncregister.com/blog/joan-desmond/opponents-of-same-sex-marriage-need-rehabilitation#ixzz2cwe4ON28

Universităţile americane, care ar trebui să fie cele mai tolerante şi să promoveze pluralismul şi diversitatea de opinii, se află în primul rând al discriminării împotriva creştinilor care critică homosexualitatea şi căsătoriile homosexuale. Săptămâna trecută Dartmouth University, una din cele mai prestigioase universităţi americane, a concediat un episcop anglican. Episcopul, originar din Malawi, a fost angajat să conducă centrul universitar de spiritualitate, etică şi dreptate socială. Meteahna lui însă a fost tocmai locul de provenienţă: Biserica Anglicană din Malawi se opune homosexualităţii şi căsătoriilor homosexuale. Cu ani în urmă acest episcop a criticat decizia Bisericii Episcopale din SUA de hirotonie a unui episcop homosexual. Dartmouth e un exemplu îngrijorător de cenzurare şi persecuţie a creştinilor care afirmă valorile biblice în detrimentul celor seculare. Detalii privind acest incident le aflaţi aici: http://www.theamericanconservative.com/dreher/no-african-christians-apply-dartmouth/

Un ultim incident s-a petrecut tot săptămâna trecută, dar în statul american New Jersey unde guvernatorul statului a semnat o lege care interzice consilierea adolescenţilor care se lupta cu simţăminte homosexuale. Tot mai mulţi părinţi creştini americani se plâng că unii dintre copiii lor, expuşi mediei deocheate americane, se declara atraşi sexual de persoane de acelaşi sex. Vreme de câteva decade părinţii au desfăşurat prin biserici aşa numitele programe de „exod” din diverse patimi, alcool, fumat, pornografie ori homosexualitate. Unii psihologi au lansat programe speciale pentru a ajuta tinerii care nu doresc atracţii homosexuale, să-şi revină la normal.Cu luni în urmă California a devenit primul stat american care să interzică prin lege consilierea ori ajutorarea adolescenţilor să se debaraseze de atracţii homosexuale. Săptămâna trecută New Jersey a devenit al doilea stat, iar tot săptămână trecută statul New York a iniţiat şi el un proiect legislativ identic. Detalii aici: http://www.nydailynews.com/blogs/dailypolitics/2013/08/three-nys-dems-want-to-follow-nj-gop-gov-chris-christie-in-banning-gay-conve-0

Un pericol iminent pentru libertatea religioasă din România e proiectul legislativ iniţiat de dl Remus Cernea privind parteneriatele civile. El interzice „discriminarea” împotriva parteneriatelor homosexuale. Imaginaţi-vă un cuplu homosexual cerându-va să le fotografiaţi „nunta” ori să le închiriaţi sălile de nunţi pentru a-şi comemora uniunile.

Imaginaţi-vă cerându-vă să le împodobiţi sala de „nuntă” cu flori, ori să faceţi catering pentru ceremoniile şi uniunile interzise de Biblie.

O veţi face?

 Dacă refuzaţi, veţi fi daţi în judecată. Proiectul dlui Cernea impune patronilor să acorde concediu obligatoriu cuplurilor homosexuale după „nuntă”.

 Patroni creştini: cum veţi reacţiona când vi se va cere să faceţi lucrul acesta?

Dacă creştinilor din România încă nu le pasă, evenimente ca cele descrise astăzi îi va forţa să le pese. Dar s-ar putea să fie prea târziu. S-ar putea că trezirea să se facă la un punct când pierderea libertăţii religioase ori a manifestării credinţei în spaţiul public să fie ireversibilă.

Auzim des comentariul: „Nu îmi pasă. Cum mă afectează asta pe mine”?

Acum e evident că legiferarea lucrurilor rele ne afectează.

 Vă reamintim că Declaraţia de la Timişoara promovează libertatea religioasă şi drepturile creştinilor de a-şi manifesta credinţa în spaţiul public.

Puteţi citi şi semna Declaraţia aici: http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

Cel puţin opt familii germane din Salzkotten, landul german Renania de Nord/Westfalia sunt afectate după ce taţii au fost fie încarceraţi, fie amendaţi cu sume mari pentru ca au refuzat să-şi trimită copiii de şcoală elementară la cursurile de educaţie sexuală, relatează portalul de ştiri LifeNews.com.

Internaţional Human Rights Group, o organizaţie de avocaţi creştini care apără libertăţile religioase şi dreptul la „educaţia acasă” (homeschooling) în Europa relatează că, pe lângă refuzul „educaţiei sexuale”, familiile au refuzat să permită copiilor participarea la interpretarea unui spectacol numit „Corpul meu îmi aparţine” („Mein Körper gehört mir”), o piesă de teatru care îi învaţă pe tineri cum să se angajeze în relaţii sexuale. Întrucât amenzile nu i-au făcut pe părinţi să cedeze, oficialii guvernamentali i-au condamnat pe capii familiilor „rebele” la câteva zile de puşcărie cu executare.

În fapt, relatează directorul IHRG Richard Guenther, nu e vorba despre o amendă obişnuită, ci de aşa-numita „Bussgeld,” o sancţiune specială care presupune, pe lângă plata unei mari sume de bani, şi admiterea din partea „infractorului” că a greşit, lucru pe care cei acuzaţi refuză să îl facă.

Preşedintele IHRG Joel Thornton comentează că: spre deosebire de sistemul din SUA, oficialii germani consideră copiii ca „aparţinând statului, în special atunci când se află la şcoală” şi că din acest motiv autoritatea părintească şi dreptul părinţilor la a-şi educa copiii este secundar interesului Statului.

Thornton mai spune că situaţia din Germania a impus IHRG „o abordarea radicală”, adică un proces civil în numele familiilor persecutate pentru a forţa instanţele germane să recunoască dreptul primordial pe care părinţii îl au în educarea copiilor lor.

Creştinii din Germania suferă persecuţii majore din partea guvernului pentru retragerea copiilor din şcoală şi educarea lor acasa (interzisă printr-un decret ce datează de pe vremea regimului nazist), ca şi pentru excluderea de la ore care dăunează valorilor creştine (lucru, de asemenea, interzis).

Intenţia autorităţilor este să suprime existența Parallelgesellschaften sau „societăţilor paralele” bazate pe „convingeri filozofice separate”, comentează LifeNews.com.

Una din agenţiile guvernamentale, Jugendamt (Oficiul pentru Protecţia Tineretului) apelează la poliţie şi chiar recomandă decăderea din drepturi a părinţilor care nu se supun acestor reguli.

În 2007, inspectorii Jugendamt împreuna cu 15 poliţişti din trupele de intervenţie specială au intrat cu forţa în mijlocul nopţii în casa familiei Busekros şi au ridicat-o pe fiica lor, Melissa. În cele din urmă, intervenţia pe cale juridică a stabilit că tânăra se poate întoarce acasă după ce a împlinit 16 ani.

Unele familii au fugit pur şi simplu din ţară, mai spun reprezentanţii IHRG, fie în SUA, fie în Austria. Familia Uwe şi Hannelore Romeike a cerut azil politic în SUA în noiembrie 2008, o situaţie care a atras în final atenţia presei asupra persecuţiilor suferite de cele 300-500 familii care îşi educă copiii acasă. (Altermedia)

Notă: „Educatia sexuală” reprezintă, în toate societăţile de tip socialist, cheia rupturii dintre părinte şi copilul provenit din familia creştină. La orele de „educaţie sexuală” se face de obicei reclamă relaţiilor intime pasagere, homosexualităţii şi perversiunilor sexuale. Socialismul, ca orice formă de colectivism de altfel, este incompatibil cu familia creştină puternică şi autonomă.

Adrian Smith, un creștin englez de 54 de ani și tată a doi copii, a fost retrogradat din funcție după ce patronul companiei lui a aflat că a postat un comentariu online în care critică planurile guvernului britanic de a forța bisericile să oficieze casătorii homosexuale în biserică. Colegii de la Christian Institute din Marea Britanie au demarat o acțiune judecătorească în sprijinul lui Smith.

Creştinii din Marea Britanie se plâng că sunt trataţi nedrept pentru exprimarea convingerilor lor, după ce acest manager de locuinţe a fost retrogradat pentru că a vorbit împotriva căsătoriilor între homosexuali pe propria sa pagina de Facebook.

Premierul acestui stat, David Cameron, e un promotor fervent al perversiunilor homosexuale. Nu e de mirare, având în vedere că și ambasadorul lui la București se ocupă cu aceleași lucruri. Zilele acestea, la o întrunire a Commonwealth-ului (grup de state care îl acceptă pe suveranul britanic ca șef de stat) ținută în Australia, Cameron a confundat drepturile omului cu „drepturile homosexualilor” și a ameninţat statele care nu acordă asemenea „drepturi” că vor pierde sprijinul financiar al Marii Britanii. Un exemplu citat de el e Sri Lanka, ţară care va găzdui întrunirea anului următor a Commonwealth-ului.

Săptămâna trecută, un judecător britanic a dat câştig de cauză unui cuplu homosexual care a dat în judecată pe un soţ şi soţie, proprietari ai unui motel de ţară. Regula casei era că doar cuplurile căsătorite puteau lua împreună camere matrimoniale. Când celor doi homosexuali li s-a refuzat o astfel de cameră, i-au dat în judecată. Au câştigat şi judecătorul a amendat proprietarii. Judecătorul a afirmat că „libertatea religioasă nu e absolută” şi nu poate fi folosită pentru a „discrimina“ împotriva altora, în cazul de faţă, împotriva homosexualilor. Creştinii au fost reprezentanţi în instanţă de avocaţii creştini de la Christian Institute (link).

Cazul britanic a suscitat multă zarvă în Marea Britanie, chiar şi jurnalişti britanici, cunoscuţi pentru vederile lor liberale, venind în sprijinul soţilor. S-a iniţiat şi un sondaj de opinie pe această temă. Va rugăm votaţi YES, intrând în linkul alăturat, la întrebarea dacă soţii ar trebui să aibă dreptul să închirieze camere de hotel cui doresc. Din nefericire, pe moment pierdem sondajul, voturile homosexualilor fiind mai numeroase decât ale creştinilor (link).

Creştinii britanici au iniţiat o petiţie adresată primului ministru britanic, prin care cer guvernului să revizuiască legea antidiscriminarii pentru a proteja libertatea şi convingerile religioase.

Este „inacceptabil din punct de vedere social să fii creştin” afirmă un comentator creştin de la BBC într-un editorial din The Telegraph. Creştinii britanici au devenit cetăţeni de clasa a două, afirmă el. Şi asta e un lucru rău. Erodarea libertăţii religioase va atrage erodarea celorlalte libertăţi, niciuna din ele nefiind scutită (link).

Homosexualitatea, pedofilia şi agenda homosexuală în lumea creştină de astăzi (audio)Clic pe link!

Iadul britanic şi valorile europene (audio) Clic pe link!

Postul de televiziune TEN din Australia a întrerupt contractul de colaborare cu clericul protestant Kenneth Copeland, autorul şi moderatorul emisiunii „Vocea de biruinţă a celui credincios”.

Motivul pentru care TEN a suspendat contractul îl constituie emisiunea care avut loc în luna iunie dintre Kenneth Copeland şi pastorul David Barton despre homosexualitate. Couplend a declarat atunci: „Dumnezeu a blestemat homosexualitatea pentru că ea distruge materia harului şi vieţii – întreaga creaţie a lui Dumnezeu.” Barton a căzut de acord cu afirmaţia lui Copeland, adăugând că „Dumnezeu nu numai că nu acceptă homosexulitatea, dar nici pe cei care o acceptă.”

După emisiune compania a început să primească plângeri şi, în cele din urmă, conducerea a recunoscut că a fost încălcat codul profesional, care interzice discriminarea pe motiv de orientare sexuală, întrerupând difuzarea emisiunii.

Sursa: Actualitate.md

Demonstraţie pro-homosexualitate în New York. Textul pancartei: „Viaţa începe când te opui creştinilor fascişti!”

Mai multe voci lucide din presa internaţională, dar şi din cea românească, au început să tragă recent un puternic semnal de alarmă cu privire la unele rezoluţii din spaţiul european, prin care se încearcă impunerea unei legislaţii care să oblige statele europene la acceptarea şi promovarea homosexualităţii şi a feminismului, a avortului şi educaţiei sexuale.

Astfel, la sfârşitul lunii ianuarie urmau a fi adoptate de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei două rapoarte ce ameninţă grav valorile familiei şi moralitatea publică.

– legalizarea căsătoriilor homosexuale şi recunoaşterea reciprocă a căsătoriilor şi uniunilor civile între persoane de acelaşi sex;

– adoptarea unei legislaţii interne prin care se interzice discriminarea pe motiv de orientarea sexuală şi orice referiri sau manifestări publice negative la adresa minorităţilor sexuale, ceea ce subminează profund libertatea religioasă şi de cuvânt;

– promovarea, prin educaţie în rândul minorilor, a homosexualităţii ca manifestare normală a orientării sexuale şi combaterea „homofobiei”;

– nu în ultimul rând, facilitarea, din fondurile publice, a schimbării sexului biologic al indivizilor, când aceştia o cer.

Mergând pe aceeaşi linie, pe data de 10 februarie Parlamentul European a adoptatRaportul Tarabella – Egalitatea între bărbaţi şi femei în Uniunea Europeană, ce prevede că „femeile trebuie să aibă control asupra drepturilor lor sexuale şi reproductive, în special printr-un acces facilitat la avort şi măsuri contraceptive”.

În aceeaşi zi, Parlamentul European a mai adoptat o Rezoluţie privind integrarea Croaţiei, a Macedoniei şi a Turciei în Uniune. Prin această rezoluţie, Parlamentul reafirmă răspicat faptul că îmbrăţişarea drepturilor comunităţii de homosexuali, lesbiene, bisexuali şi transexuali (LGBT) este o condiţie esenţială pentru a deveni membru al Uniunii Europene.

Oare noi am fost informaţi cu privire la această cerinţă esenţială înainte de a deveni membri ai Uniunii Europene? Cum s-a ajuns ca drepturile minorităţilor sexuale să devină o condiţie de bază a integrării?

În vreme ce rămăşiţele unei revoluţii politice eşuate încă îşi mai făceau simţite prezenţa în ţara noastră, o revoluţie mai amplă dar tăcută îşi făcea loc în legislaţia Uniunii Europene.

Într-un document prezentat de către Comisia Europeană în faţa Parlamentului şi Consiliului în anul 2004, ce se dorea a fi o platformă-program pentru viitoarele dezvoltări legislative, este afirmată exact cerinţa formulată astăzi de Parlamentul European.

Documentul Carta Verde. Egalitate şi non-discriminare într-o Uniune Europeană lărgităafirmă că: „Principiile egalităţii de tratament şi non-discriminare se află în centrul Modelului Social European. Ele reprezintă o piatră unghiulară a drepturilor şi valorilor fundamentale care se află la temelia Uniunii Europene de astăzi.”

Şi în continuare: „Principiul non-discriminării (homosexualilor?, n.n.) este parte a temeliei drepturilor fundamentale pe care U.E. se fundamentează. Ca atare, acesta este unul dintre elementele aşa-ziselor «criterii politice» pentru a dobândi calitatea de membru convenită de către Statele Membre la Consiliul European de la Copenhaga din 1993.”

De aceea, „e de aşteptat ca noile State Membre să fi implementat cele două Directiveîmpotriva discriminării înainte de a adera la U.E., ca parte a acquis-ului legislativ comunitar. Noile State Membre care nu îndeplinesc acest termen limită (…) vor face faţă în consecinţă procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar.”

De vreme ce acestea sunt condiţiile de bază ale aderării, rezultă că şi ţara noastră s-a angajat să le implementeze – fie că o recunoaşte sau nu!

Lupta împotriva discriminării în cadrul Comunităţii Europene a început încă din anul 1976, când Consiliul de Miniştri a emis Directiva asupra Egalităţii de Tratament (ETD), prin care se cerea statelor membre să aplice principiul egalităţii de tratament pentru bărbaţi şi femei în câmpul muncii. Acesta este, de altfel, fundamentul legislativ pentru rezoluţiile şi directivele europene ce vor urma cu privire la egalitatea între bărbaţi şi femei, printre care şi Raportul Tarabella menţionat mai sus.

În codul genetic al construcţiei europene, principiul non-discriminării, ce stă la baza instituirii drepturilor minorităţilor sexuale ca drepturi fundamentale ale omului, este o componentă de bază. O arată toate tratatele de instituire a Uniunii Europene: atât Tratatul de la Amsterdam din 1997 prin Articolul 13, Tratatul de la Nisa ce dezvoltă acest Articol pentru a-i uşura aplicabilitatea, cât şi actualul Tratat de la Lisabona prin Articolul 1a. Dar şi Carta Drepturilor Fundamentale, proclamată în cadrul Uniunii în decembrie 2000, face din principiul non-discriminării (prin Articolul 21) unul dintre pilonii ideologici ai construcţiei europene.

Odată cu proclamarea Cartei Drepturilor, Comisia Europeană, ca organ executiv al Uniunii, a trecut direct la implementarea acestui principiu prin câteva Directive deosebit de importante, dar prea puţin cunoscute. Directiva 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000, de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, avea ca obiectiv „stabilirea unui cadru general de combatere a discriminării pe motive de apartenenţă religioasă sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre, a principiului egalităţii de tratament”.

Fără această Directivă şi cele ce vor urma în 2004, 2006, 2008, care lărgesc cadrul de aplicare a principiului non-discriminării în spaţiul muncii, nu vom putea înţelege cum de s-a ajuns la Legea Egalităţii din Marea Britanie, asupra căreia am atras atenţia într-un număr anterior al revistei noastre. Legea Egalităţii aplică principiul non-discriminării în spaţiul muncii şi, practic, obligă bisericile să angajeze personal auxiliar fără a discrimina pe bază de sex sau de orientare sexuală, ceea ce înseamnă obligaţia de a angaja homosexuali.

Astfel, ceea ce se întâmplă acum în Marea Britanie nu este decât urmarea aplicării în propria legislaţie a Directivelor Comisiei Europene, ce au un caracter obligatoriu.

Aceleaşi directive au pus şi bazele formării corpurilor juridice parazitare precum Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării din ţara noastră. Acestea formează o reţea în cadrul Uniunii; fiecare ţară e obligată să aibă un astfel de consiliu, toate fiind subordonate direct Comisiei Europene, iar nu guvernelor ţărilor în care se instituie. Sarcina lor este implementarea legislaţiei europene cu privire la discriminare, aplicarea ei şi promovarea diversităţii şi a toleranţei.

De multe ori, funcţionarii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării au fost văzuţi mărşăluind alături de homosexuali în cadrul ruşinoaselor lor „caravane ale diversităţii”. Iar C.N.C.D., de la înfiinţarea lui, nu a stat degeaba. În anul 2005 Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a acuzat şi amendat un preot dintr-un sat brăilean care l-a dat afară pe un cântăreţ la strană, când s-a dovedit că acesta era homosexual. Potrivit Consiliului, cuvintele preotului cu privire la tânăr – „a ales calea răului”, „iată ce am crescut la sânul nostru: un lup între miei” – reprezintă acte de discriminare.

Din lectura directivelor devine, de asemenea, transparent modul în care aceste consilii împreună cu reţeaua de O.N.G.-uri finanţată de Uniune tind să devină adevăraţii factori de decizie şi de formare a legislaţiei în cadrul ţărilor membre.

Dar ceea ce surprinde în aceste directive este modul în care va fi aplicat principiul non-discriminării în cadrul legislaţiei, care face din prezumţia de nevinovăţie – principiu juridic fundamental ce pune o stavilă abuzului de putere – un principiu perimat.

În articolul 10, alineatul 1, din Directiva 78 din anul 2000, privind sarcina probei se afirmă explicit că: „Statele membre iau măsurile necesare, în conformitate cu sistemul juridic propriu, astfel încât, atunci când o persoană se consideră lezată prin nerespectarea în ceea ce o priveşte a principiului egalităţii de tratament şi prezintă, în faţa unei jurisdicţii sau a unei alte instanţe competente, fapte care permit prezumţia existenţei unei discriminări directe sau indirecte, pârâtului îi revine sarcina de a dovedi că principiul egalităţii de tratament nu a fost încălcat.”

Aceasta înseamnă că nu se mai pleacă de la principiul juridic al prezumţiei de nevinovăţie, ci de la prezumţia de vinovăţie, urmând ca acuzatul să-şi dovedească nevinovăţia – iar nu ca reclamantul să dovedească vinovăţia pârâtului. Acest fapt leagă ca printr-un cordon ombilical proiectul politic al Uniunii Europene de regimul comunist, unde oamenii erau condamnaţi ca „duşmani ai poporului” încă înainte de a se da verdictul.

Dar dacă atunci ei erau duşmani ai poporului sau ai clasei muncitoare, acum cei ce nu urmează noii ideologii totalitare vor deveni „duşmani ai umanităţii” – ca fiind, în fond, duşmani ai dreptului omului la desfrânare.

De aceea, ne aflăm astăzi într-o inedită situaţie, una în care asistăm la instaurarea unui totalitarism al păcatului, plecând nu de la motive economice sau rasiale, ci de la cele sexuale. Păcatul tinde să devină prin sine însuşi o realitate totalitară, care absoarbe cu totul energiile omului – dar epoca noastră postmodernă se distinge prin încercarea fără precedent de a-l instaura programatic la nivelul întregii umanităţi. Avem de-a face în perspectivă istorică cu un nihilism instituţionalizat.

Şi, în condiţiile în care nu numai în cadrul U.E., dar şi în Statele Unite, Canada, Australia şi alte ţări au fost implementate legi care incriminează „infracţiunea de ură” (hate crime)sau de „discurs care incită la ură” (hate speech) faţă de diferitele minorităţi, printre care şi cele sexuale, creştinilor li se interzice să afirme răspicat că homosexualitatea e un păcat. Ca urmare a implementării acestei legislaţii, un pastor din Suedia a fost trimis la închisoare datorită unei predici în care critica homosexualitatea; în Marea Britanie, un alt pastor care i-a chemat pe homosexuali la pocăinţă a fost bătut de o bandă de homosexuali, pentru ca apoi să fie acuzat de autorităţi că a incitat la violenţă şi la perturbarea liniştii publice; în anul 2000, în Noua Zeelandă a fost interzisă o înregistrare video ce punea în discuţie dezvoltarea fenomenului homosexualităţii şi implicaţiile lui politice şi sociale. Şi exemplele ar putea continua pentru Statele Unite şi Canada.

Revoluţia drepturilor omului ajunge astfel la un final paradoxal. Drepturile la desfrânare şi perversiune ajung să restricţioneze toate celelalte drepturi afirmate anterior: dreptul la libera practicare şi exprimare a religiei. Practic asistăm la inaugurarea unei noi religii, în care cel ce refuză să se conformeze închinării la idolul sexualităţii va fi decăzut din toate drepturile sale.

În aceste condiţii, se instituie de fapt o nouă prigoană împotriva creştinilor, pentru că dacă învăţătura creştină e considerată a fi discriminatorie prin simpla ei existenţă, încălcând în acest fel „dreptul fundamental” al omului de a desfrâna, creştinul şi învăţătura lui sunt scoşi implicit în afara legii şi a umanităţii.

Oare semnificaţia a ceea ce se petrece acum în Uniunea Europeană, dar şi în lumea occidentală în general, nu este tocmai aceasta: trecerea în ilegalitate a creştinismului şi, deci, a celor care cred în Hristos şi-L mărturisesc? Şi în numele a ce: în numele patimilor deghizate sub denumirea de drepturi ale omului!

Oare nu ne răsună din nou în urechi, prin directivele U.E., sentinţa edictului lui Nero din secolul I împotriva creştinilor: Non licet esse vos! – Creştinilor, vouă nu vă e îngăduit să existaţi?

Petru Molodeţ

Aproape zilnic apare undeva în lume o ştire devastatoare pentru libertatea de conştiinţă. Dintre ele, redăm câteva mai bine cunoscute şi care s-au întâmplat în doar ultimii ani.

* Suedia: În 2005 pastorul suedez Ake Green a fost arestat de autorităţile suedeze şi condamnat la închisoare pentru că a propovăduit, pe baza Bibliei, că homosexualitatea e un păcat.

* Canada: În 2007 un tânăr pastor canadian a fost amendat cu 30000 $ pentru că a afirmat, într-o scrisoare adresată unui ziar din Edmonton, Alberta, că homosexualitatea este un stil de viaţă imoral.

* Canada: În 2009 un ofiţer de stare civilă canadian a fost amendat cu 5000 $ pentru că a refuzat să „căsătorească” doi bărbaţi.

* Marea Britanie: În Marea Britanie în acest an un pastor a fost arestat după ce a propovăduit în public că homosexualitatea e un păcat. A fost apoi eliberat.

* Marea Britanie: În Marea Britanie funcţionari publici au fost daţi afară de la lucru şi continuă să fie daţi afară de la lucru pentru că refuză să încheie „căsătorii” homosexuale.

* Marea Britanie: În Marea Britanie un cuplu creştin, proprietari ai unui motel, au fost amendaţi pentru că au refuzat o cameră unui cuplu homosexual, rânduiala proprietarilor fiind să nu închirieze camere decât cuplurilor căsătorite sau persoanelor singure.

* Marea Britanie: În Marea Britanie o creştină a fost dată afară de la lucru anul acesta pentru că a sugerat unei muribunde să se roage pentru vindecare.

* Statele Unite: Recent un profesor universitar catolic a fost concediat de la Universitatea Michigan din Statele Unite pentru că a prezentat studenţilor lui doctrina biblică a căsătoriei.

* Israel: Tot recent un profesor universitar israelit a fost dată afară de la Universitatea din Ierusalim pentru că s-a pronunţat împotriva căsătoriilor homosexuale.

* Columbia: Anul trecut Tribunalul Suprem al Columbiei a emis o decizie prin care constrânge spitalele catolice din Columbia să presteze servicii de avort, şi a respins obiecţia personalului medical de a refuză să presteze servicii de avort pe motive de conştiinţa.

* Spania: În Spania în vara acestui an un grup media a fost amendat cu 100000 de euro pentru că a făcut publicitate în favoarea familiei tradiţionale.

* Statele Unite: În iunie Tribunalul Suprem al Statelor Unite a emis o decizie care constrânge cluburile universitare creştine să accepte homosexualii ca mebri şi să le acorde, dacă ei doresc, funcţii de conducere în cluburile creştine.

* Marea Britanie: Cu prilejul alegerilor parlamentare din Marea Britanie din primăvară, un candidat scoţian a fost dat afară din Partidul Conservator pentru că a declarat public că se opune căsătoriilor homosexuale.

* Marea Britanie: În decembrie 2009 organizaţia avocaţilor creştini britanici, Christian Institute, a publicat o cărticică intitulată Marginalizing Christians („Marginalizarea Creştinilor”) în care redă zeci de exemple din Marea Britanie unde creştinii britanici au fost discriminaţi, amendaţi, concediaţi, sau marginalizaţi pentru că au declarat în public poziţii creştine sau biblice privind valorile sau diferite aspecte ale vieţii sociale din Marea Britanie.

* Statele Unite: acum câţiva ani un student a fost dat afară de la Universitatea Michigan din Statele Unite după ce a refuzat să semneze un document prin care s-ar fi angajat ca la terminarea universităţii să acorde servicii de consiliere familială atât cuplurilor căsătorite, cât şi celor homosexuale.

* În Statele Unite unor consilieri li s-au suspendat licenţele pentru că au refuzat să facă consiliere cu cupluri homosexuale.

* În Statele Unite o familie creştină din New Mexico, proprietar al unui studio de fotografie, a fost amendată pentru că a refuzat să presteze servicii unui cuplu homosexual cu ocazia „aniversării matrimoniale” ale cuplului.

* În Statele Unite un cuplu lesbian a dat în judecată o biserică prezbiteriană pentru că a refuzat să le închirieze pavilionul bisericii pentru a-şi celebra „nunta”.

* Statele Unite: În California un medic creştin a fost deprivat de licenţă medicală pentru că a refuzat, pe baza de conştiinţa şi convingeri religioase, să insemineze arficial un cuplu lesbian.

* Statele Unite: Anul acesta o studentă de la Universitatea de Stat din Augusta, Georgia, a fost supusă unui program educativ special despre homosexualitate după ce a avut curajul să-şi exprime, în mod public în cadrul unor cursuri, opoziţia faţă de homosexualitate.

* Marea Britanie: Luna trecută, Biserica Catolică din Marea Britanie şi-a închis ultima agenţie de adopţii după ce a pierdut ultimul caz în instanţă, intentat de homosexualii britanici, pentru că a refuzat să permită cuplurilor homosexuale să adopte copii din cadrul agenţiilor catolice de adopţii.

* Statele Unite: Şocant, în august, un general american a numit soldaţii americani creştini din armata americană care se opun înrolării homosexualilor în armata americană, „bigots,” adică „bigoţi” sau „habotnici.”Wash. Times Op-Ed: New Gay Army: Lt. Gen. Calls Christian Soldiers …

* Canada: O ştire de ultima oră – pe 20 septembrie un cuplu homosexual a câştigat un proces împotriva unui creştin canadian pentru că a refuzat să le închirieze o casă. Creştinul a afirmat că i-a fost teamă să închirieze apartamentul celor doi fiindu-i „teamă de Dumnezeu.” A fost amendat cu 13400 de dolari. Gay couple awarded $13.4K for rental refusal

Exemple de genul acesta sunt fără sfârşit şi se ivesc săptămânal. Lista e interminabilă. Exemple similare apar cu regularitate în publicaţia de marţi a AFR.

În România nu cunoaştem cazuri de încălcare a libertăţii de conştiinţă. Pentru asta suntem mulţumitori, atât lui Dumnezeu cât şi legiuitorilor, care sunt vigilenţi în aceste privinţe şi faţă de care ne exprimăm aprecierea. Medicii şi personalul medical din România au dreptul să refuze să presteze servicii de avort pe bază de conştiinţă sau convingeri religioase. Preoţii sau pastorii nu sunt arestaţi pentru că propovăduiesc adevărurile Scripturii. Programele şi media creştină din România nu sunt cenzurate sau amendate pentru că propovăduiesc adevărurile Scripturii.

Dacă însă credem că ceea ce se întâmplă în ţările „democrate” menţionate mai sus nu se poate întâmpl„ şi în România, ne înşelăm. Pentru că aceste ţări pun presiuni asupra celorlalte ţări să îngrădească libertatea de conştiinţă în favoarea noului val al „drepturilor omului.” Acest lucru se observă foarte clar din Rezoluţiile adoptate de Consiliul Europei sau de Parlamentul European. Menţionăm aici Rezoluţia Catania din ianuarie 2009 şi Rezoluţia Gross din aprilie 2010. Ambele promovează, în mod explicit, drepturile „minorităţilor sexuale” în defavoarea libertăţii de conştiinţa sau religioase. Acelaşi efect îl are şi directiva adoptată de Parlamentul European în aprilie 2009 privind nediscriminarea pe bază de orientare sexuală.

Facem un mic detur ca să discutăm un caz de ultimă oră privind libertatea de conştiinţă în Brazilia. Anul acesta vor avea loc acolo alegeri prezidenţiale. Candidatul favorit e o marxistă anticreştină, care deja şi-a anunţat intenţia de a implementa în Brazilia legi anticreştine desemnate să legifereze imoralitatea. Acum câteva duminici însă, un pastor brazilian a avut curajul să facă ceea ce spune el nu a făcut în 30 de ani – să-şi mobilizeze congregaţia şi întreaga naţiune să-şi voteze conştiinţa creştină. Vă recomandăm clipul alăturat. Lung de 15 minute, el conţine pledoaria plină de pasiune şi durere a creştinilor brazilieni pentru o ţară fără pornografie, homosexualitate, pedofilie, divorţ, trafic de fiinţe umane, pruncucidere, avort şi imoralitate. Vă rugăm să-l vizionaţi şi să-l daţi mai departe. E un material care mişcă inima, mintea şi sufletul. Ne dorim ceva similar şi în România, şi anume să vedem comunităţile religioase şi liderii creştini implicaţi în acţiuni concrete de trezire a conştiinţei creştine. În doar câteva săptămâni, materialul care vi-l recomandăm a fost deja vizualizat de peste 2 milioane de persoane. Subtitlurile sunt în engleză. În finalul mesajului veţi auzi pledoaria pastorului ca la alegerile prezidenţiale fiecare creştin să voteze din perspectiva conştiinţei creştine. http://www.youtube.com/watch?v=ILwU5GhY9MI

Relatăm acum un caz din Spania, materialul de mai jos fiind alcătuit de dl Leonard Farauanu (AFR Cluj).

Intereconomia, un grup de comunicare multimedia catolic spaniol, a fost amendat cu suma de 100000 EUR de către Ministerul Industriei din Spania, mai precis departamentul guvernamental responsabil pentru controlul telecomunicaţiilor şi al comunicaţiilor audiovizuale, pentru faptul de a fi difuzat o reclamă promoţională pentru apărarea familiei tradiţionale. Reclama în discuţie face parte dintr-o campanie publică mai amplă, campanie care avea că scop apărarea valorilor familiei în întreaga ţară. Acuza adusă de minister a fost că reclama, care a fost difuzată de aproximativ 273 de ori, a încălcat o lege de difuzare care interzice reclamelor să discrimineze pe baza de rasă, sex, religie, naţionalitate şi opinie. Fapt ciudat, deoarece reclama doar arată înregistrări reale cu homosexuali care defilau şi dansau în timpul paradei Gay Pride Day, punând întrebări simple şi incisive: „Aceasta este felul de societate pe care o vrei?”; „Acestea sunt exemplele pe care le doreşti pentru copiii tăi?”; „Mândru… pentru ce?” Reclama caută, de asemenea, să se opună zilei „Gay Pride”, considerând celelalte 364 de zile ca fiind zile de mândrie pentru heterosexuali.

Decizia de a sancţiona Intereconomia vine după alte câteva cazuri similare în Europa, implicând suprimarea discursului religios, precum cel al Reverendului Dale McAlpine, un predicator baptist din Marea Britanie. McAlpine a fost arestat după ce a denunţat în mod public homosexualitatea ca păcat. Autorităţile l-au acuzat pentru faptul de a fi provocat „tulburare, alarmare sau suferinţă”. De asemenea, sub incidenţa legii suedeze cu privire la hate speech (discurs incitând la ură), faimosul pastor Ake Green a fost găsit vinovat şi condamnat la o lună de închisoare după ce acesta a condamnat homosexualitatea într-o predică. Deşi a fost în cele din urmă achitat de o curte de apel, faptul rămâne că jurnalişti, păstori şi preoţi pot – şi sunt – daţi în judecată pentru faptul de a predica Cuvântul lui Dumnezeu în Europa.

Scrisoarea comună AFR-Pro-Vita a fost întocmită de dl Bogdan Stanciu, Preşedintele Pro-Vita Bucureşti.

Există o serie de aspecte ce ţin de formularea prezentei legi care au stârnit reacţii puternice şi care sunt destul de controversate, datorită faptului că ele ar putea aduce consecinţe grave protecţiei drepturilor fundamentale a libertăţii de exprimare, conştiinţă şi religie. În consecinţă, proiectul a cauzat foarte multe reacţii negative în societatea moldovenească. Totuşi atitudinea critică faţă de lege a fost provocată în mare parte de lipsa de cunoaştere şi înţelegere a conţinutului legii şi a scopului ei. Acest lucru s-a întâmplat datorită lipsei de comunicare şi scopului excesiv de vast al legii care a creat confuzie şi suspiciune.

Pe de-o parte, această lege a cauzat discuţii aprinse datorită faptului că ea este percepută ca o unealtă prin care mişcarea homosexuală îşi promovează drepturile. Drept rezultat, orice încercare de a o contesta a început să fie privită de anumiţi oameni drept o luptă împotriva homosexualilor, fapt care a complicat lucrurile, întrucât toţi cei care aveau ceva de spus împotriva acestei legi erau priviţi drept homofobi. Această situaţie a sustras atenţia de la problema reală a acestui proiect de lege, şi anume faptul că el nu oferă protecţia necesară libertăţii gândirii, conştiinţei şi religiei! Proiectul a fost remis Guvernului şi se află acum acolo pentru revizuire.

America a fost de-a lungul generațiilor un punct de reper pentru restul lumii în privința libertății și în special a celei religioase. Pentru a afla și a se bucura de libertate au emigrat europenii și alții acolo. Iată că săptămâna trecută America nu s-a dezis de la acest rol fundamental pe care l-a jucat în istoria societății moderne. Săptămâna trecută, Tribunalul Suprem SUA a emis probabil cea mai importantă decizie din ultimii 50 de ani privind libertatea religioasă. Principiul pe care-l enunță e simplu: autorităţile civile nu pot impune bisericilor sau organizaţiilor religioase pe cine pot angaja sau destitui de la locul de muncă, atâta timp cât deciziile lor sunt bazate pe doctrina bisericească.

Comparați decizia asta cu o decizie emisă de CEDO anul trecut, despre care v-am informat, în care a găsit Biserica Luterană germană vinovată de discriminare pentru că a demis din funcția de organist al bisericii pe un homosexual pentru că trăia cu un alt bărbat. Tribunalul SUA afirmă că libertatea religioasă și de exprimare sunt cele mai importante din toate libertățile, iar restul drepturilor omului le sunt subordonate. Ironic, biserica data în judecată în SUA a fost tot Biserică Luterană, și plângerea a fost aceeași discriminare. Tribunalul Suprem a reafirmat că tribunalele civile nu au jurisdicție asupra conflictelor între Biserică și angajații ei, atâta timp cât principiile doctrinale ale bisericii justifică angajarea sau destituirea angajaților.

Administrația Obama a intervenit în caz, cerând Tribunalului Suprem să decidă că dreptul la nediscriminare e mai important decât libertatea religioasă! Tribunalul i-a respins argumentele, iar decizia finală a fost unanimă: 9-0. Decizia e foarte bună, zic comentatorii creștini, deoarece poate fi folosită în cazurile pe care cu siguranță homosexualii le vor aduce împotriva bisericilor plângându-se de discriminare. Printre altele, Tribunalul SUA a afirmat că ar fi de neimaginat ca o femeie să poată da în judecată Biserica Catolică pentru că nu i s-ar îngădui să primească funcția de preot în Biserică.

Libertatea religioasă în Australia. Vă recomandăm un discurs privind pericolele la adresa libertăţii religioase în Australia din partea societăţii seculare. Este un discurs al cardinalului Pell, în care acesta atrage atenţia asupra noţiunii promovate de forţele secularizante că libertatea religioasă este un pericol pentru exercitarea „drepturilor omului.” Inflaţia „drepturilor omului” din ultimii ani, creată intenţionat de parlamentari în multe ţări din lume, produce conflicte serioase între libertatea religioasă, un drept universal şi istoric, şi „drepturile” care sunt la modă la ora actuală, în mod special cele ale „minorităţilor sexuale.”

Libertatea religioasă în UE. Un exemplu tangibil al subminării libertăţii religioase în Uniune este decizia recentă a Comisiei Europene din Bruxelles care critică Legea Egalităţii din Anglia pe motiv că, în relaţia cu biserica, homosexualii sunt discriminaţi. Până în prezent, Anglia îngăduia bisericilor să refuze să angajeze homosexuali, dar decizia Comisiei unionale afirmă că, în această privinţa, Anglia încalcă directiva de nediscriminare împotriva homosexualilor adoptată în 2000. Experţii Comisiei afirmă că bisericile au dreptul să nu angajeze homosexuali în poziţiile ierarhice ale bisericii, adică cele care sunt desemnate să promoveze teologia şi învăţătură religioasă, dar nu în alte poziţii. Este o decizie foarte alarmantă (articol).

Pentru Stiri Crestine.ro, AFR

O asistentă riscă să fie concediată din cauza poziţiei faţă de sexualitate, iar Consiliul Europei avertizează despre „intoleranţa” faţă de convingerile creştine. Discriminarea împotriva creştinilor este „ignorată” de guverne şi instanţe, avertizează deputaţii din toată Europa ca urmare a unui şir de cazuri, inclusiv drepturile lucrătorilor britanici de a purta cruci şi de a vorbi despre convingerile lor, relatează The Telegraph.co.uk

Iată o dovadă clară că munca depusă de către deputatul Valeriu Ghileţchi la Rezoluţia: „Combaterea intoleranţei şi discriminarea creştinilor în Europa”, a fost absolut necesară.

Consiliul Europei a emis o declaraţie oficială îndemnând statele să recunoască principiul „acomodării rezonabile” pentru convingerile creştinilor tradiţionalişti faţă de aspecte ca homosexualitatea.

Primul test al noului apel va veni cât de curând în această săptămână cu deschiderea unui caz care include un lucrător de creşă din Londra, care pretinde că a fost concediată după ce a spus unei colege lesbiene despre convingerile ei faţă de căsătoria cu persoane de acelaşi sex.

Sarah Mbuyi neagă acuzaţiile că ar fi hărţuit femeia. De asemenea, ea mai susţine că i s-a cerut să acţioneze împotriva convingerilor ei, citind poveşti copiilor despre cupluri de acelaşi sex.

Domnişoara Mbuy este apărată de Centrul Juridic Creştin, care a mandatat avocatul pentru drepturile omului Paul Diamond să o reprezinte la tribunalul din Watford.

Echipa juridică plănuieşte să citeze o nouă declaraţie emisă de Consiliul Europei, organizaţia internaţională care operează Curtea Europeană a Drepturilor Omului, insistând că creştinii sunt subiect de „intoleranţă şi discriminare” pe tot continentul. Membrii din Adunarea Parlamentară a Consiliului, care sunt deputaţi din parlamentele naţionale, au trecut rezoluţia în urma unui raport care detalia o serie de cazuri care implicau creştini britanici.

Acestea îi includ pe Gary McFarlane, un fost consilier şi Lillian Ladele, un ofiţer de stare civilă, care au refuzat să îndeplinească sarcini care credeau că duc la acceptarea homosexualităţii, despre care ei cred că este împotriva învăţăturii Bibliei, şi Shirley Chaplin, o asistentă medicală căreia i s-a interzis să poarte o cruce la muncă.

Cei trei au contestat tratarea lor la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dar au pierdut. Totuşi, curtea a admis o cerere de la Nadia Eweida, un funcţionar de registratură de la British Airways care a fost trimisă acasă din cauză că purta o cruciuliţă ce contravenea cu politica pentru uniforme a companiei aeriene.

Domnişoara Mbuyi a spus: „Într-o ţară creştină trebuie să fii liber să explici ce cred creştinii despre un subiect dacă eşti întrebat. În fiecare stat, să precizezi punctul de vedere al credinţelor avramice asupra sexualităţii ar trebui să fie o chestiune de fapt şi istorie, şi nu să fie interpretată de angajat sau angajator ca ceva personal sau abuziv.”

NOTĂ: Amintim că pe 29 ianuarie 2015 la Adunarea Parlamentară a Consiuliului Europei, Dumnezeu ne-a dat o mare biruinţă şi cu majoritate de voturi a fost adoptat Rezoluţia privind: „Combaterea intoleranţei şi discriminarea creştinilor în Europa” la care pastorul şi deputatul moldovean, Valeriu Ghileţchi a lucrat mai bine de doi ani.

Sursa: Valeriu Ghileţchi

Ce au în comun țările lumii islamice și Europa? Sunt mai multe asemănări, dar un lucru sigur este aceasta: În niciun loc nu este permis creștinilor să-și exprime pe deplin convingerile lor, fără să se teamă de persecuție.

Un misionar creștin american a fost arestat în Marea Britanie pentru că, în cadrul unor discuții cu niște homosexuali care l-au abordat în timp ce predica pe stradă, a spus că acest comportament este un păcat și, printre altele, oamenii care practică homosexualitatea se vor întâlni cu mânia lui Dumnezeu și vor merge în iad, ne informează thenewamerican.com.

Americanul a fost arestat pentru vorbire neconformă cu indicațiile de sus. Aceasta este noua ordine mondială, o nouă Securitate pe care Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării vrea să o implementeze și în România.

Dr. Alan Clifford, un pastor din Norwich, se află sub investigații pentru că a folosit un limbaj „homofob” într-un email pe care l-a trimis și în care acesta își exprima dezaprobarea cu privire la evenimentul paradei de homosexuali, eveniment care a avut loc în luna iunie 2013, la care au participat peste cinci mii de oameni.

Dr. Alan Clifford a trimis un mesaj organizatorilor paradei Norwich Pride (Mândria oraşului Norwich). Organizatorii au raportat imediat poliției mesajul pastorului ca fiind un „mesaj de ură”. Poliția a predat acum cazul Serviciului Procuraturii Regale, care va decide dacă se va acționa sau nu împotriva pastorului.

Luna trecută, unui capelan din Alaska i s-a cerut să şteargă un articol religios pe care îl scrisese, din cauză că ar fi ofensat ateii din baza sa de Forţă Aeriană. Acum o tânără soldat spune că a fost mustrată pentru o postare Facebook despre homosexualitate (Charisma News).

O asistentă a capelanului armatei a declarat faţă de Todd Starnes, gazdă la Radio Fox News, că fusese acuzată de crearea unui mediu „ostil şi antagonic”, după ce a scris un mesaj pentru pagina sa personală Facebook în care a numit homosexualitatea păcat.

Soldatul de douăzeci şi şase de ani, care vorbise în condiţii de anonimat, a spus că a intrat pe pagina sa după ce se întorsese de la o slujbă duminicală de la biserică şi vizionase un documentar despre un slujitor care a susţinut homosexualitatea. „Am fost frustrată faţă de ceea ce am văzut, aşa că am publicat pe Facebook un mesaj despre asta”, i-a declarat ea lui Starnes.

Postarea de pe Facebook spunea: „Sunt foarte furioasă acum față de toţi prietenii mei homosexuali, să ştiţi că îmi pasă de voi, aşa că nu voi gândi altfel. Urmăresc acest documentar, iar acel homosexual a venit la biserică, şi pastorul i-a spus că are nevoie să îmbrăţişeze calea lui, şi că acest lucru nu este un păcat. Ok… umm… wow, cu siguranţă. M-am săturat de oamenii care fac Cuvântul lui Dumnezeu ceea ce nu este. Da, Dumnezeu te iubeşte ca persoană, dar El urăşte păcatul. M-am săturat să aud despre pastori care nu au nimic împotriva homosexualităţii.”

A doua zi, asistenta capelanului a fost chemată în biroul comandantului, i s-a spus că fie trebuie să şteargă postarea, fie va fi sancţionată cu o reducere în grad şi va plăti. Tânăra evanghelică a refuzat să şteargă postarea.

În Colorado, apărătorii drepturilor persoanelor gay sunt de-a dreptul înfuriați. De data asta o brutărie căreia i s-a solicitat să pregătească un tort pentru un cuplu gay a refuzat categoric această cerință.

Pentru că proprietarul a refuzat să coacă tortul pentru cuplu gay, aceștia instigă acum cît mai mulți oameni la proteste împotriva lui. Cei doi homosexuali au spus că dupa doi ani de întâlnire ei au decis în sfârșit să își „oficieze relația”. În pregătiri, au mers la brutăria Masterpiece Cake Shop unde, se gândeau ei, își vor petrece ziua întreagă în alegerea tortului pentru nuntă. Dar au rămas foarte dezamăgiți când vizita lor a durat doar câteva secunde. Craig, unul din homosexuali, povestește despre vizita lor. „Am spus proprietarului: „Noi vrem să ne căsătorim”, iar acesta imediat a închis subiectul.”

Supărați, homosexualii au scris imediat experința lor pe Facebook, ceea ce stârnit diverse reacții. Mai mult ca atât, zeci de protestatari supărați s-au adunat în fața brutăriei pentru a-și manifesta indignarea.

Nu este pentru prima dată când proprietarul refuză să coacă torturi pentru un cuplu gay. Phillips Jack explică refuzul lui așa: „Dacă vine un gay și vrea un tort pentru ziua lui de naștere sau pentru orice altă ocazie, cum ar fi graduarea, sau orice altceva, eu nu am nicio prejudecată în această privință. Dar când este vorba de tortul de nuntă pentru gay, lucurile se schimbă.”

Unii locuitori au declarat că vor cumpăra de acum încolo torte din această brutărie, anume pentru poziția fermă a proprietarului împotriva căsătoriilor gay.

Amenințat rău din partea multora care susțin agenda gay, Phillips spune că este gata să accepte închiderea brutăriei, dar nimeni nu îi va închide credința.

Cu referire la: CBS Denver

Arlington Heights, Illinois

Un activist homosexual a fost responsabil de un atac împotriva unei şcoli bisericeşti în ajunul unui banchet unde unui activist pro-familist urma să i se acorde un premiu, raportează Life Site News.

„Acesta este doar un exemplu din ceea ce vom face dacă nu încetaţi, Scott Lively şi AFTAH” , spunea o notă pe două bucăţi de beton aruncate prin sticla geamurilor şi a uşilor şcolii.

Americani pentru Adevăr Despre Homosexualitate (AFTAH) era programată să prezinte premiul „Povestitor american de adevăr” lui Scott Lively, un pro-familist şi autor al „Zvastica roz”, carte documentară care prezintă rolul homosexualilor în nazism, la o seară de banchet din data de 15 octombrie.

La câteva ore după atac, autorul anonim şi-a asumat răspunderea pentru delict.

„Întotdeauna am fost ţintă pentru GLN”, a afirmat preşedintele AFTAH, Peter LaBarbera. „În momentul de faţă nu ştim cine a făcut lucrul acesta. Ar putea fi un oarecare activist. Ar putea fi o singură persoană. Nu ştim şi nu dorim să acuzăm pe cineva până nu avem dovezi.”

Un funcţionar public creştin a fost concediat din oraşul Haga pentru că a refuzat să oficieze căsătorii de aceeaşi orientare sexuală din motive biblice.

Wim Pijl, în vârstă de 67 ani, a afirmat că marţi, 15 noiembrie, va lua măsuri legale împotriva concedierii, în ciuda faptului că Parlamentul susţine căsătoriile gay. „Pentru mine este un caz personal”, a explicat Pijl. El a afirmat, de asemenea, pentru reporteri că Dumnezeu se opune căsătoriilor de aceeaşi orientare sexuală. „Ca şi creştin am învăţat din Biblie că există doar un singur fel de căsătorie: între un bărbat şi o femeie.”

Guvernul oraşului Haga a transmis printr-un purtător de cuvânt că nu era altă cale decât să-l concedieze pe Pijl, pentru că a refuzat să-şi retragă remarcile făcute. În plus, Parlamentul a sigilat efectiv concedierea marţi, 15 noiembrie, când majoritatea legislatorilor au votat pentru o propunere de lege care va forţa funcţionarii să oficieze căsătoriile gay.

„Nu pot să discriminez cuplurile gay, dar sunt discriminat din cauza concepţiilor mele. Voi cerceta serios posibilele măsuri legale împotriva concedierii”, a spus Pijl, care, de asemenea, a fost consilier al facţiunii creştine.

Pijl este susţinut în cazul său de Uniunea Comerţului RMU care este şocată de această situaţie. Norvegia a devenit una dintre primele ţări care a legalizat căsătoriile gay în 2001. Norvegia are 104 funcţionari publici care refuză să oficieze ceremoniile pentru căsătoriile gay, potrivit unei grupări a drepturilor gaylor olandezi COC.

Pastorul Stephen Boissoin urmează să apară la tribunal în 16-17 septembrie pentru a face apel împotriva unei hotărâri judecătoreşti luate de Alberta Human Rights Commission în mai 2008, potrivit căreia el, împreună cu alţi creştini au violat legea drepturilor omului din provincie prin publicarea unei scrisori într-un ziar local ce „înclină să expună homosexualii urii sau dispreţului din cauza preferinţelor sexuale ale acestora” (pentru mai multe informaţii, click aici). Pentru a afla mai multe lucruri despre acest caz şi despre felul în care îl puteţi sprijini pe pastorul Boissoin pentru plata taxelor legale click aici.

Calgary – The Canadian Press (17.10.2005) – Într-o scrisoare publicată în Red Deer Advocate în iunie 2002, pastorul Stephen Boissoin a scris că activiştii pentru drepturile civile ai comunităţii LGBT [lesbiene, homosexuali, bisexuali şi transsexuali] şi cei care îi apară sunt imorali precum pedofilii, narcotraficanţii şi proxeneţii. După ce a discutat cazul vreme de 3 ani, Comisia pentru drepturile omului a hotărât să admită plângerea făcută împotriva lui Boissoin de către Darren Lund, profesor laUniversitatea Calgary. Lund pretinde că scrisoarea pastorului contravine legislaţiei privind drepturile omului, în vigoare în provincia canadiană.

Un important sprijin în strângerea de fonduri pentru acţiunea în justiţie l-a primit Lund din partea lui Ron Ghitter, fost senator şi membru al legislativului din Alberta. Ghitter a condus în trecut Comisia pentru toleranţă a guvernului, calitate în care a susţinut activ sancționarea profesorului Jim Keegstra pentru „ură împotriva evreilor”. Keegstra a fost concediat în 1983, după ce le-a vorbit studenţilor săi despre o „conspiraţie mondială a evreilor”.

Ghitter consideră că scrisoarea lui Boissoin depăşeşte, în mod clar, limita libertăţii de expresie. „Atunci când iei un grup identificabil şi spui asta despre membrii săi, nu doar că e nepotrivit şi greşit, dar este şi un delict criminal”, a afirmat el. „Nu poate fi vorba de libertate a religiei sau a expresiei atunci când îţi foloseşti religia că paravan pentru a defăima alte persoane.”

Luând poziţie în apărarea celui învinuit, Paul Fromm, director al organizaţiei Canadian Association for Free Expression afirmă că plângerea este nejustificată şi îi cheamă pe cetăţeni să picheteze locaţia unde vor avea loc audierile. „Imoralitatea este o chestiune subiectivă. Comentariile pastorului reflectă propriile credinţe religioase”, susţine el.

„Desigur, Carta canadiană a Drepturilor şi Libertăţilor susţine libertatea religioasă. Argumentele lui Ghitter stârnesc râsul. Unele din comentariile scatologice din Talmud despre creştinism, sau îndemnurile sângeroase din Coran la uciderea ‘necredincioşilor’ arată că argumentele ex-senatorului Ghitter sunt un nonsens, câtă vreme el nu pare a fi susţinătorul interzicerii acestor religii.”

„Persoanele religioase, conservatorii şi naţionaliştii albi trebuie să fie conştienţi: nici unul dintre noi nu este în siguranţă”, continuă Fromm. „Creştinii sunt printre ţintele cele mai importante. Primari creştini au fost forţaţi prin amenzi şi hotărâri judecătoreşti să sărbătorească Zilele Mândriei Homosexuale, în ciuda dezgustului pentru practicile homosexuale. Cenzorii corectitudinii politice – apostolii toleranţei care nu tolerează dizidenţii – susţinătorii agendei homosexuale, Congresul Evreiesc Canadian sunt pe urmele noastre ale tuturor. Ei nu vor tolera alte vederi decât ale lor.”

„Mergeţi şi pichetaţi audierile. Puneţi capăt domniei minorităţii! E vremea că majoritatea deposedată să se ridice,” îşi încheie Fromm scrisoarea în apărarea lui Boisson.

Clic pe linkurile de mai jos!

Pentru partea a doua, clic pe Discriminarea și persecutarea creștinilor de către activiștii homosexuali, prin agenda homosexuală (2)!

Sursa:http://contracurentului.com/discriminarea-si-persecutarea-crestinilor-de-catre-agenda-homosexuala-si-activistii-homosexuali/