A pipăit Toma mâna şi coasta Mântuitorului?4 min read

S-au întrebat unii: Cu adevărat, când Mântuitorul a spus: “Adu-ţi mâna ta şi degetul tău…”, a pipăit Toma mâna şi coasta Mântuitorului?

Aşa încredinţează Biserica, şi într-adevăr, ca să fie încredinţare deplină, a rostit: Domnul meu şi Dumnezeul meu. Mântuitorul îi spune: “Pentru că M-ai văzut, Toma, ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut”. În mod obişnuit noi spunem că vederea cu ochii sensibili nu mai are nevoie şi de credinţă; este în ea însăşi o evidenţă. Mântuitorul spune ceva mai adânc:

Pentru că M-ai văzut ai crezut. Pentru că vederea noastră numai cu ochii sensibili nu înseamnă deplină vedere.

Vederea este mult mai adâncă; de la cele trei lumini, cum le mărturisim: e lumina sensibilă, pentru care Dumnezeu ne-a dat ochii fizici, apoi e lumina rosturilor, a raţiunilor, a darurilor fiecărei făpturi, daruri pe care le vedem cu ochii minţii. Şi, cum spune dumnezeiescul Palama, ceea ce e vederea pentru ochi e înţelegerea pentru minte. Înţelegerea cu mintea e tot o vedere.

Deci sunt două trepte de lumină şi de vedere din lumea celor create, mărginite în timp şi spaţiu: ochii fizici şi ochii minţii. Cealaltă vedere e mai adâncă – e lumina divină. Căci, mereu o spunem, Dumnezeu ne-a dat şi lumina Lui, ca să-L cunoaştem pe El.

Pentru această lumină necreată, “cea pururea fiitoare”, cum o numim în Noaptea Pascală, “lumina cea fără de ani”, ne-a dat ochiul credinţei.

La această lumină îl cheamă acum Mântuitorul pe Toma: M-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut. Căci, când treci dincolo de vederea aceasta sensibilă a minţii, te înalţi la cealaltă vedere, a credinţei. Cum tot Palama spune: “Cei dinainte de Hristos de departe îmbrăţişau, prin credinţă, descoperirile cele viitoare” – cei ce n-au văzut şi au crezut.

Iubiţilor, în taina Paştelui,o dată cu marea trecere de la nefiinţă la fiinţă – a Creaţiei, cu marea trecere a lui Israel de la robie la libertate, marea trecere de la Cruce la Înviere, a lui Hristos, să cugetăm o clipă la trecerea pe care o simţim în noi.

Îngăduiţi să citesc cuvântul atât de luminos: “Venit-ai, Doamne, cu strălucirea cea neumbrită a dumnezeirii Tale, uşile fiind încuiate. Şi stând în mijlocul ucenicilor, le-ai dezvelit coasta Ta. Şi arătându-le semnele rănilor şi mâinilor şi ale picioarelor Tale, şi risipind mâhnirea tulburării lor, ai glăsuit lămurit: Precum vedeţi, din trupul cu care M-am întrupat, o, prieteni, nu port fire de duh.” Pare numai trup, ca noi; trup ca ale noastre, pe care le privim cu ochii aceştia.

Trupul e ca un fel de perete, în care nu vedem în adânc sufletul. De aceea Palama spune că la înviere abia vom ghici trupul din suflet, în timp ce acum ghicim sufletul în trup. Dar Mântuitorul S-a arătat în trup. “Dar pe ucenicul care se îndoia l-a îndemnat să se atingă cu frică, zicându-i: Ei, cel ce pe toate le iscodeşti, vino şi nu te mai îndoi”. Le iscodeşti, adică raţional, cu judecata lui. Cum, cel pe care l-am văzut răstignit, pe care puteam să-l pipăi, e acelaşi cu cel înviat? Asta-i iscodirea lui raţională. Că omul raţionează. “Iar el simţind cu mâna firea Ta cea îndoită…” – ce cuvânt răscolitor! Când omul se îndoieşte se împarte în două. Aşa a fost căderea lui Adam.

Îndoiala e în minte, e a raţiunii omului. De aceea Dumnezeu a apărut în fire îndoită: pentru cel care se îndoieşte. Mintea şi voinţa ta îndoite sunt chemate să pipăie firea îndoită, pe Hristos – Dumnezeu şi Om, în cele două firi, în care nu mai e îndoială, ci unitate desăvârşită. Şi aceasta este lucrarea lui Dumnezeu.

În aceeaşi idee, cu frică şi credincioşie, a grăit atunci, pătruns de credinţă. El, cu firea lui îndoită, a pipăit firea îndoită a Dumnezierii şi omenităţii şi a strigat: Domnul meu şi Dumnezeul meu!

Aşa să simţim toţi că ne împărtăşim, atingând – cu ochii, cu mintea, cu inima –rănile Domnului şi, îmbrăţişându-L, să strigăm: Domnul meu şi Dumnezeul meu!

Hristos a înviat!

Şi aceasta-i legea firii: legea pascală. Învierea e sensul existenţei noastre. La ea suntem chemaţi toţi, să ne închinăm sfintei învierii Lui celei de a treia zi!
Amin.

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments