Foiţa de staniol are ceva special,
este netedă… dar de-o atingi cu mâna, e moale, slabă, de nimic.
Câte mistere are viaţa! Şi cât de tainică este calea mântuirii! Şi cât de mult trebuie să priveghem, să ne stoarcem inima şi să scoatem de acolo toată murdăria! Doamne, ajută-ne!
Iată că treburile v-au copleşit cu totul. Ţineţi-vă tare; este spre mântuire.
Există oameni care îşi văd de griji, dar nu se risipesc.
De ce v-aţi întristat? Tristeţea, liniştea tihnită, veselia sunt lucruri schimbătoare, al căror izvor e greu de ghicit… Şi nici nu e nevoie să ne uităm la ele, căci nu în ele este puterea…
Aţi fost întristată, slavă Domnului!, v-aţi înveselit, slavă Domnului!… Iar ce-i al tău e al tău.
Toate neputinţele sunt omeneşti! Dar să sfârşim cu treburile începute şi să ne apucăm
de ceea ce este mai important pentru noi.
Există oameni care aşa s-au statornicit întru Domnul, încât, în pofida faptului că sunt implicaţi în multe treburi, continuă să rămână cu Domnul. Să le fie, oare, mai înaltă tăria duhovnicească, le este mai aprigă concentrarea lăuntrică, sau focul iubirii şi căldura inimii le sunt mai puternice?
Să ne rugăm ca Domnul să ne dăruiască şi nouă acest dar. El iubeşte comuniunea şi vorbirea deschisă.
Sârguinţa, truda, căutarea nu le trece cu vederea. El însuşi ne-a scris: Căutaţi şi veţi afla (Matei 7, 7). Să căutăm şi să aflăm!
Trăind printre oameni, în relaţie cu ei, nu e cu putinţă, desigur, „«să sporim» repede; dar se poate.
Şi nici moartea nu e departe. Este bine să murim în stare de căutare, dacă nu ne binecuvântează Domnul să murim în stare de desăvârşire. Şi în lumea de apoi va exista un urcuş de la cele mai de jos spre cele mai înalte.
Dar iată că am şi uitat despre acea lume: grijile ne-au scos-o din minte. Să ne căim, să ne scuturăm de adormirea în distracţii, să pătrundem în liniştea trezviei şi totul va fi bine.
Este mai bine, desigur, să ţinem neîntrerupt firul întins; dar ce să-i faci când se rupe?
Îl răsucim din nou şi întindem aceeaşi aţă… Căci toată viaţa noastră este toarcerea unui singur caier.
Totul se înfăşoară, se înfăşoară şi se formează un mare ghem. În lumea de apoi, întreg acest ghem va fi desfăcut… Vor cerceta cu de-amănuntul calitatea firului – în arşini, pătrare, verşoci.
Cine a tors, va sta şi va aştepta cu frică să afle ce vor spune în cele din urmă: este bine sau este rău?
Sf Teofan Zavoratul
