De vreme ce Dumnezeu este duh, tot adevărul trebuie să fie duhovnicesc. Pentru că Dumnezeu şi adevărul totuna sânt.
Când vorbim despre lucrurile ce cad sub simţuri, despre însuşirile lor şi despre legăturile dintre ele, şi spunem: „cutare şi cutare lucru este adevărat,” nu ne gândim la adevărul în înţelesul său absolut şi veşnic, ci în sens relativ şi practic. Fiindcă în înţeles absolut numai Dumnezeu este adevăr veşnic şi neştirbit.
Asta înseamnă, oare, că natura zidită e o minciună?
Doamne fereşte! Însă ea poate să apară şi ca minciună pentru două tipuri de oameni: materialistul European şi nihilistul Indian (există două feluri de nihilişti: politici şi filosofici; aici îl avem în vedere pe nihilistul filosofic). Când materialistul spune: „Această natură, pe care o vedem şi o observăm, cu întreaga sumă a însuşirilor şi faptelor sale văzute, ea însăşi înfăţişează tot adevărul, toată realitatea, tot ce îndeobşte poate exista,” atunci natura într’adevăr se arată ca minciună.
Ea se arată deopotrivă ca minciună, de la un cap la altul, duhului nihilistului, când acesta mărturiseşte şi zice: „Această natură, cu toate însuşirile şi faptele sale, este amăgire, vis, nimic.”
Astfel, atât unul, care pretinde că natura ce cade sub simţuri este adevărul în sine, cât şi celălalt, care zice că natura ce cade sub simţuri este minciună, vis şi iluzie, mărturisesc amândoi un la fel de mare neadevăr.
Natura este simbol al adevărului. Lumea fizică este expresia văzută a lumii duhovniceşti, nevăzute. Cea dintâi este simbol, a doua este noima simbolului, este duh şi realitate.
Când Sfântul Ioán Damaschin, poet Creştin, zice:
„Cu adevărat, deşertăciune sânt toate, viaţa este umbră şi vis,” el nu gândeşte nici pe departe ca nihilistul Buddhist. El priveşte cu duh vizionar viaţa cea reală şi veşnică, faţă de care viaţa trupească de pe pământ este cu adevărat ca o umbră şi ca un vis. „Deşertăciune” numeşte toate cele după care oamenii neduhovniceşti aleargă în această lume, căutând adevărul şi fericirea. Lumea în sine nu este amăgire, pentru că Făcătorul ei este Dumnezeul cel adevărat. Din izvorul adevărului, cum ar putea să curgă minciună?
Însă lumea poate părea amăgire celui care caută în ea ceea ce ea nu are şi nu este. Ca şi cum ar vâna Luna în apă!
SIMBOLURI ŞI SEMNE – SFÂNTUL NICOLAE VELIMIROVICI
CategoriiFără categorie
