Strădanie1 min de citit

 

Am strâns în ochi tot cerul cu seninul lui şi păsările din el şi marea toată am adunat cu adâncul ei şi munţii toţi cu înălţimea lor. Am strâns în păr miros auriu de fân şi pe buze răcoarea unui izvor curgând în miez de vară.

 

Am strâns toată cântarea inimilor sub priviri de Îngeri, în miez de Liturghie şi pe buze am cules picuri albaştri de lumină ce răsar pe icoane.
Am strâns în poală nobleţea crinilor şi smerenia ghioceilor. Pe vârful degetelor mele am cules sfiala macilor din lanul de grâu. Am strâns toată binecuvântarea ploii cazute pe drum uscat de ţară.
Am strâns toate stelele de pe cer şi din soare am cules lumină arzătoare. În haina mea am strâns tot vântul şi-n pliurile hainei mele am adunat foşnet lin de frunze coapte de toamnă. Am strâns în legănul inimii mele tăcerea zilei care pleacă. Am strâns în ochi lumina blândă a lunii pline domnind tăcută peste lumea adâncită în somn.
Am strâns tot dorul unei inimi frânte şi duioşia întreagă a unei mângâieri. Am strâns toată sfiala unei lacrimi şterse în taină, am cules curăţia din ochii copiilor şi zâmbetul lor l-am adunat.
Toată dulceaţa primăverii am strâns şi am cules tot albul florilor de măr.
Şi toate câte-am adunat le aştern sub ochii tăi, o, lume !… şi plâng tremurând că nici una din ele, nici toate laolaltă nu pot povesti întreaga frumuseţe a lui Hristos!

 

(Talita)
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments