Sfaturi intelepte(1)2 min de citit

Nu faptele sunt principalul lucru in viata; principalul este starea inimii indreptata catre Dumnezeu.

Domnul este pe Cruce. Treci, cu mintea, alături de El şi gândeşte-te cu ce ochi te-ar privi El de pe Cruce.
Rămâi mai mult în această cugetare şi conştiinţa îţi va lămuri clar totul.
Despre nesimtirea si raceala inimii, care apar in suflet printre nevointele mantuirii:

Nu rareori se intampla ca oamenii care merg pe calea bunei vietuiri crestinesti, brusc si, dupa cat se pare,
fara nici un motiv, sa inceapa sa simta in ei o paralizie a tuturor puterilor sufletesti, in urma careia le
apare raceala fata de toate nevointele duhovnicesti de pana atunci. Acest lucru li se intampla tuturor din
cand in cand. Despre el pomenesc toti cei care scriu despre viata duhovniceasca. Sfantul Marcu Ascetul
pomeneste trei mari vrajmasi: nestiinta impreuna cu uitarea, lenevia impreuna cu nepasarea si
nesimtirea impreuna cu impietrirea.

Este posibil ca Dumnezeu Insusi sa trimita acestea pentru invatare de minte – sa nu ne punem nadejdea
in noi insine. Cateodata luam multe asupra noastra si asteptam mult de la eforturile, mijloacele si
ostenelile noastre. Dar, iata, Domnul ia harul si ne lasa singuri, spunand parca: “Poftim, incearca-ti
puterile.” Cu cat exista mai mult daruri naturale, cu atat mai necesara este aceasta invatare de minte.
Daca intelegem acest lucru, sa rabdam. Acestea sunt trimise si ca o pedeapsa pentru pornirile patimase
ingaduite si neosandite de noi si neacoperite de pocainta.

Cel mai mult nesimtirea si raceala vin in urma maniei, a nedreptatii, a supararii, a osandirii, a trufiei si a
celor asemenea lor. Un singur lucru ne ramane – sa ne rugam pentru izbavirea din aceasta uscaciune si
de nesimtire alaturi de impietrire. In perioada racelii si a nesimtirii sunt greu de tinut in minte cuvintele
rugaciunii, totusi e posibil. Trebuie sa lucram impotriva sinelui. Tocmai ostenirea sinelui va fi mijlocul de
a-L indupleca pe Domnul spre mila si de a inapoia harul. Nu trebuie nicicum sa renuntam la rugaciune“.

Sfantul Macarie spune: Domnul vede cat de sincer iti doresti binele acesta… si ti-l trimite. Iar rugaciunea
impotriva racirii inimii [sa o faci], cu cuvantul tau, inainte de pravila si dupa pravila…, ca si cum aduci
inaintea fetei Lui un suflet mort: “Vezi , Doamne, cum este sufletul meu! Zi, asadar, un cuvant si se va
vindeca!”. Cu aceleasi cuvinte si in timpul zilei sa I te adresezi mai des lui Dumnezeu.

“Insusi Dumnezeu trezeste in noi nelinistea in legatura cu mantuirea, vrand sa ne indrepte catre pocainta
si spre cunoasterea de sine. Daca-i ascultati vocea, veti afla liniste si pace. Dar daca nu o ascultati,
sufletul se va tulbura. Este posibil ca Domnul sa va paraseasca de tot si sa nu va mai daruiasca nelinisti
duhovnicesti. Lucrul acesta se poate intampla daca nu vreti sa va indreptati. Astfel, veti dobandi pacea,
dar o pace care e ucigasa“.

 

Sf.Teofan Zavoratul

 

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments