DESPRE IUBIRE, MILĂ SI MILOSTENIE
* Sfântul Apostol Ioan, ucenicul iubit al lui Hristos, a luat dragostea lui Hristos si a vorbit despre
dragoste. A împărtit dragostea, a răspândit-o în lume si lumea s-a îmbogăţit prin cunoasterea iubirii lui
Dumnezeu. Ne spune: “Iubitilor, să ne iubim unii pe alţii, pentru că dragostea este de la Dumnezeu si
oricine iubeste este născut de Dumnezeu si cunoaste pe Dumnezeu. Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu pentru că Dumnezeu este iubire“.
* Când dragostea există între oameni, îi uneste, le uneste inimile. Vrei să vezi dacă-L iubesti pe
Dumnezeu? Vezi asta din cât îl iubesti pe fratele tău. Dragostea adevărată se vede când
aproapele tău nu se poartă bine cu tine, când te învinuieste. Atunci se dovedeste cât îl iubesti tu pe acest om.
* Dumnezeu, pe omul care pleacă de lângă El si trăieste departe, în păcat, îl vizitează în diferite
feluri, ca să-l aducă aproape de El si să-l miluiască. Dacă nu facem si noi la fel, nu avem dragoste în
sufletul nostru, nu suntem ai lui Dumnezeu.
* Omul care iubeste nu suferă. Suferă acela care urăste, care simte răutate, care este întunecat de
rele, care este cuprins de invidie si gelozie. Răutatea este apăsătoare, dragostea si virtutea sunt usoare.
Dragostea lui Dumnezeu este odihnă duhovnicească.
* Să ne rugăm la Dumnezeul iubirii să intre în noi, să-L simţim si, când Îl simţim pe Dumnezeu, ne
vom dărui si noi fratelui nostru… Pentru a ne izbăvi de datoria păcatelor noastre trebuie să ne dăruim
aproapelui nostru…
* Omul crestin trebuie să măsoare, să cântărească iubirea lui Dumnezeu si să ia poziţia cuvenită.
Răspunsul omului la iubirea lui Dumnezeu este să-L multumească pe Dumnezeu. Dumnezeu este
multumit când omul face voia Lui, adică atunci când împlineste poruncile Lui. Porunca dragostei si
porunca smereniei. Când omul are smerenie si dragoste rămâne în Dumnezeu si Dumnezeu în el.
Smerenia si iubirea lui Hristos trebuie să ne cutremure si să ne învete. Dacă Dumnezeu cel fără de
păcat S-a smerit într-atât, din iubire pentru noi, încât a murit pe cruce, noi, care suntem din fire umili,
oameni de lut, cât ar trebui să ne smerim si să urmăm exemplul Lui mântuitor?
* Iubirea către Dumnezeu si către aproapele sunt cele două mari virtuti pe care se sprijină tot
edificiul duhovnicesc. Dacă lipsesc aceste două mari virtuti, toate celelalte nu au nici un fundament.
* Când harul lui Dumnezeu aprinde inima, omul duhovnicesc simte dragoste nesfârsită pentru
fratele său. Simte înlăuntrul său că îi îmbrătisează pe toti, si frati, si prieteni, si dusmani, si toată zidirea
neînsufletită.
* Dragostea cere efort la început, dar pe urmă dă multă odihnă… Când un om are îndelungă răbdare
si bunătate, acestea arată că are iubire în el. Iar când nu are îndelungă răbdare, milă si bunătate, este lipsit
de dragoste, lipsit de Dumnezeu. Sfântul Cosma Etolianul ne spune: “Am văzut două iubiri care
mântuiesc si acestea sunt iubirea către Dumnezeu si iubirea către aproapele“.
Ce ne cere Dumnezeu? Să-L iubim cu toată inima, puterea si fiinta noastră; să-l iubim pe aproapele
nostru ca pe noi însine. Să ne schimbăm purtarea si Acela ni se dăruieste nouă, ne deschide raiul. Si totusi
nu facem asta, si ne chinuim.
* De aceea noi, crestinii, prin iluminarea lui Dumnezeu, putem multe. Putem face multă milostenie
si îndeosebi milostenie sufletească, care are o valoare uriasă. Trebuie să începem toti o nouă cruciadă de
milostenie pentru aproapele nostru. Să-l ajutăm pe aproapele nostru nu atât pe plan economic, cât
duhovnicesc.
