Mă înfricoşez, căci eu om fiind, nu voi putea să vorbesc aşa cum ar trebui să
vorbesc, despre Ceea ce s- a învrednicit să se ridice mai presus decât noi
oamenii.
Mă înfricoşez, ca nu cumva cele scrise de mine în loc de a întări, să scadă
entusiasmul în supravenerarea ce pe drept se cuvine Celeia ce s- a învrednicit
să nască pe Mântuitorul lumii.
Totuşi ţin ca, cu linişte deplină şi cu inimă reţinută, să fac să trec prin- naintea ochilor minţii noastre câteva fapte, care cel puţin pentru oamenii de bună credinţă să pară suficiente pentru a dovedi şi falsitatea învăţăturii unor duşmani şi a justifica pe deplin cultul deosebit ce- l dăm noi Sf. Fecioare.
Îmi iau această îndrăzneală, pe care nu ştiu dacă şi- a mai luat – o cineva la
noi, nu din alt motiv, ci numai din nevoia ce o simt tot mai mult din zi în zi.
Într – adevăr, nu rareori ne este dat ca în diferite convorbiri cu anumite persoane, să ni se spună cu multă ironie, că povestea cu naşterea Mântuitorului dintr – o fecioară este o simplă poveste bună pentru lumea orientală, dar care n- are nici o realitate istorică.
Şi este curios cum lumea necredincioasă plăsmuieşte tot felul de invenţii, numai ca să facă neadevărată istorisirea evanghelică despre acest fapt.
Ba au răscolit şi India cu toate cărţile ei religioase, numai spre a dovedi că Mântuitorul şi- a tras învăţătura sa din vechea învăţătură a indienilor.
Şi chiar şi- au frecat mâinile de bucurie când un evreu rus găseşte şi timpul
când s- a dus Mântuitorul în India.
Acest evreu, Nicolae Notovici (pseudonim) face să apară în anul 1894 o carte întitulată : „La vie inconnue de Jesus Christ “. În această carte spune, că fiind odată în India şi rupându – i- se piciorul, a trebuit să stea într – un spital aşezat într – o mânăstire. Şi în timpul şederii sale, a descoperit acolo un manuscris într – o limbă veche, care cuprindea viaţa lui Iisus între 13 şi 29 ani, adică
tocmai în timpul când evangheliile tac asupra vieţii Mântuitorului. Şi se spunea, cum Mântuitorul a învăţat acolo magia, dogma despre Sf. Treime, taina de a face minuni şi altele.
Ne închipuim ce vâlvă a făcut această carte chiar de la apariţia ei.
Toată lumea, şi însuşi Mitropolitul Platon al Chievului au fost nerăbdători să afle adevărul.
Dar antropologul Max Müller a fost mai mirat ca toţi. De aceea a pornit cercetări şi n- a dat în India nici de mânăstire, nici de spital şi nici de manuscrisul pomenit.
Prin urmare totul nu fusese decât numai un fel de mistificare, ca să înşele buna credinţă a celor pioşi .
*
Tot aşa, ce strigăte de bucurie au scos cei necredincioşi, când s- a găsit legenda despre naşterea lui Krişna unul din zeii brahmanismului.
Anume se spunea în legenda aceasta că zeul Krişna a fost născut dintr – o fecioară Devachi prin iubirea zeului suprem Mahadeva . Iată strigau mulţi : Am dezlegat misterul. Religia creştină în mare parte nu este decât o imitaţie după nişte legende vechi indiene. Hristos a fost un om ca toţi oamenii, care a răspândit învăţătura indiană sau egipteană adăugând de la sine câteva învăţături morale. Creştinii au făcut din Krişna = Krist şi din Devachi = Fecioara Maria.
Dar această bucurie n- a ţinut mult, căci s- a făcut dovada deplină, că legenda despre naşterea lui Krişna nu există deloc în vechile scrieri sau tradiţii brahmane ; ci fusese plăsmuită de un anonim din veacul al 11- lea după Hristos. Probabil tot din aceeaşi tendinţă de mistificare.
Iată de ce m- am încumetat să scriu cele ce urmează.
Atacuri, când mai pe ascuns, când mai pe faţă, s- au dat şi în trecutul bisericii contra divinei concepţiuni a Mântuitorului din Fecioara Maria.
Atacuri vehemente s- au dat mai cu seamă în timpul reformei.
Atacuri însă se dau şi astăzi de diferiţii urmaşi ai reformei, care s- au despărţit în cele câteva sute de confesiuni şi secte.
Aceste atacuri ajung până la urechile piosului popor român, mai cu seamă prin diferite oi rătăcite, ce urmează pe un fost preot ortodox.
De aceea, este bine să ne lămurim situaţia noastră faţă de aceşti vrăjmaşi ai credinţei străbune şi să spunem lămurit poporului de partea cui stă adevărul .
INAMICII DIN TRECUT ŞI DE ASTĂZI
Înainte de a înfăţişa cititorilor adevărata învăţătură ortodoxă referitoare la Sf. Fecioară Maria şi la divina sa concepţiune, socotesc că este necesar ca să prezentăm într – un tablou pe toţi cei ce prin scris şi vorbă s- au pronunţat contra acestei învăţături.
Pe de o parte ne vom cunoaşte mai bine adversarii, iar pe de alta vom înţelege de ce şi biserica noastră a fost nevoită să ia anumite poziţiuni de apărare.
Şirul acestor adversari este însă lung. Ne vom opri numai la cei mai însemnaţi prin înverşunarea învăţăturii lor.
Observăm mai întâi că în primele timpuri ale creştinismului, n- au fost inamici direcţi ai Sf. Fecioare ; dar au fost inamici indirecţi, adică de aceia care n-au atacat pe faţă învăţătura despre divina sa concepţiune, dar prin învatatura ce au propagat-o despre persoana Mântuitorului, duc la
acelaşi rezultat.
Între aceştia putem pune în primul rând pe Docheţi.
Aceştia tăgăduiau că Iisus Hristos a avut un corp omenesc la fel cu al nostru : ci el a avut numai un corp aparent. Aşa că el nici n- a trăit în realitate şi nici n-a pătimit pe cruce.
Unul dintre docheţi, Bazilide, învăţa că în locul lui Iisus Hristos a pătimit pe cruce nefericitul Simon Cirineanul.
Contra unor asemeni rătăciţi, care apăruseră imediat după întemeierea bisericei creştine, scrie chiar Sf. Ioan Evanghelistul în cele două prime scrisori :
Aşa în vers. 7 din a 2- a epistolă, zice : „Mulţi amăgitori au ieşit în lume, care nu mărturisesc că Iisus Hristos a venit în trup. Un asemenea om este un amăgitor şi un anticrist“.
Desigur dacă Mântuitorul n- avea corp real, ci numai aparent, atunci nici Fecioara Maria n- a născut real şi n- a fost mamă.
De asemeni Apollinarie, un eretic din secolul al 4- lea, învăţa despre Mântuitorul că n-are umanitatea întreagă ; ci în locul spiritului omenesc avea divinitatea. Ori aceasta nu putea să provină de la Maria şi deci îi tăgăduiau indirect dreptul de divină inaternitate.
Elchezaiţii, Cerintienii şi unii Gnostici, credeau că Iisus a fost simplu om şi asupra lui s- a coborât la botez un eon (zeu) superior, care l- a părăsit la răstignire.
Valentin un alt eretic din sec. II învăţa într – adevăr că Iisus a avut un corp real ; dar corpul său n- a fost ca al nostru. Corpul lui Iisus a fost adus din cer şr Fecioara Maria n- a fost decât calea, sau canalul prin care Iisus a venit în lume, fără să fi primit nimic de la ea. Nu este trup din trupul ei şi deci nu poate fi socotită mamă adevărată.
*
Arianii, urmaşii lui Arie, preot din sec. IV, învăţau că Iisus a primit corp de la Fecioara Maria. Dar cum ei învăţau că Iisus nu este Dumnezeul adevărat egal cu Tatăl, ci o creatură cea dintâi şi mai perfectă decât celelalte, de aceea i se tăgăduieşte şi Fecioarei Maria dreptul de a fi numită Mama lui Dumnezeu – Fiul, sau Născătoare de Dumnezeu.
Un inamic direct al Fecioarei Maria s- a declarat însă în persoana lui Nestorie, patriarh la Constantinopole din anul 427.
Iată ce învăţa acesta :
În Iisus au fost două naturi : divină şi umană. La fel cum învăţăm şi noi. Însă pe când noi spunem că natura divină este unită cu cea umană şi fac o singură persoană, el le deosebea aşa încât făcea două persoane : Hristos omul şi Hristos Dumnezeul.
Prin urmare, după el trupul lui Hristos a fost numai templul în care a sălăşluit Fiul lui Dumnezeu, coborât din cer în momentul naşterii. Şi pe pământ a flămânzit, a însetat, şi a suferit moartea pe cruce nu Dumnezeu, ci omul Hristos, sau dup cum spune el „ Templul lui Dumnezeu“.
Cuvintele sale sunt acestea : „Eu ador pe Iisus, omul vizibil, din cauza lui Dumnezeu cel invizibil“.
Ca o consecinţă logică a acestei învăţături, Nestorie a socotit să- i ia Fecioarei Maria dreptul de a se mai numi : „Născătoare de Dumnezeu “ (teotokos) ci numai : „Născătoarea omului Hristos “ (Kristotokos).
Chiar prin adepţii săi, făcea să se spună unele cuvinte ca acestea : „Nimeni să nu spună că Maria este Maica lui Dumnezeu. Maria este o simplă femeie, şi o femeie nu poate să nască pe Dumnezeu.“ sau : „Dacă cineva spune că Maria este Maica lui Dumnezeu, să fie anatema“ .
Cum a răspuns biserica prin reprezentanţii ei la aceste învăţături, vom vedea în capitolul următor.
Deocamdată ajunge să spunem că Nestorie şi- a luat dreapta răsplătire pentru blasfemiile sale, căci limba i- a fost mâncată de viermi încă din viaţă, pe lângă faptul că a fost condamnat de un sinod ecumenic.
După condamnarea lui Nestorie, lumea creştină se liniştise. Abia în sec. XVI se reîncep atacurile contra Fecioarei Maria. Acestea pornesc de la Luther şi urmaşii săi.
Toţi au reînoit atacurile vechi, date de diferiţi eretici.
Toţi protestanţii au înlăturat orice cult pentru Fecioara Maria. Ei nu socotesc că naşterea lui Iisus a fost supranaturală. Ba cei mai mulţi socotesc pe Fecioara Maria ca o simplă femeie. Ea n- a fost Fecioară nici înainte de naştere nici după naştere.
Prin urmare ei pun în joc însăşi onoarea virginală a Mariei, Maica Domnului.
E drept că mulţi protestanţi recunosc divinitatea lui Iisus, că pe lângă natura umană a avut şi natura divină. Dar când le spui că atunci forţat trebuie să recunoască Fecioarei Maria, titlul de „Născătoare de Dumnezeu“, nu vor să primească aceasta cu nici un chip.
Dar pe lângă aceşti protestanţi, care sunt mai moderaţi, mai sunt alţii din ramura raţionalistică (Harnack) care nici nu vor să recunoască în Iisus pe Fiul lui Dumnezeu, ci un simplu om, mai bun decât ceilalţi oameni, care au ştiut să insufle oamenilor dragostea lui Dumnezeu. Maria n- a fost decât soţia adevărată a teslarului Iosif, cu care a mai avut şi alţi copii, pe care Sf. Evanghelie îi numeşte „fraţii Domnului “.
Tot din ramura protestantă fac parte şi o mulţime de secte din care cea mai nouă (cum s- o numim ?) este înfiinţată pe pământul românesc de un fost preot, de la Bis. Cuibul cu Barză.
Pentru această sectă Iisus este Fiul lui Dumnezeu. Ei însă înlătură cu totul cultul Fecioarei Maria.
Adică nici nu vor să o considere demnă de mai multă cinstire decât orice femeie.
Dar îndepărtând orice cult pentru Maria, dau pe faţă gândul ascuns că Iisus na fost Dumnezeu, care s- a întrupat. Dacă ar avea această convingere s- ar pleca şi ei ca şi noi în faţa Celeia ce a purtat în pântece pe Dumnezeu – Cuvântul şi ar numi – o pe drept Născătoare de Dumnezeu şi nu femeie ca toate femeile.
Mai ramâne sa însiram aici în rândul defaimatorilor Sf. Fecioare şi pe raţionaliştii timpului nostru.
Aceştia spun că doctrina despre virginitatea Fecioarei Maria şi despre concepţia ei supranaturală este nouă.
Anume datează numai din secolul al V- lea, de la sinodul din Efes (431).
Creştinătatea primelor timpuri nu cunoştea această doctrină.
Iată cuvintele unuia din cei care susţin această idee : „Mai întâi, Maria a fost considerată ca o femeie superioară, fiindcă a născut un om superior“ ; apoi a fost socotită fecioară, fiindcă a născut în mod miraculos pe Iisus ; şi în fine nu s- a mai numit mama lui Iisus, ci Maica lui Dumnezeu, fiindcă Iisus a fost recunoscut ca Dumnezeu .
Aceştia sunt duşmanii mai însemnaţi, ce s- au ivit în decursul timpurilor în privinţa cultului dat Sf. Fecioare Maria.
Desigur că au mai fost mulţi alţii. Ar fi prea greu să- i înşirăm pe toţi. Şi apoi mulţi au reluat ideile înaintaşilor lor.
Răspunzând însă acestora le răspundem şi lor.
De aceea vom păşi mai departe şi vom arăta cum a răspuns biserica prin diferiţi Sf. Părinţi şi sinoade la aceste învăţături eronate.
Pr. Ioan N. Ionescu
de la Bis. Amza-FECIOARA MARIA
(continuarea ,maine…)
