odata am ucis o vrabie

odata am ucis o vrabie1 min read

Similare

Comentarii

comments

View All

Viaţa şi nevoinţele Sfîntului Preacuviosului Părintelui nostru Paisie de la Neamţ (15 noiembrie)

noiembrie 15, 2016

Sfîntul Preacuviosul Părintele nostru Paisie de la Neamţ s-a născut la douăzeci şi unu decembrie, 1722, în oraşul Poltava din...

„Nu tot cu polonicul, e bine si cu lingurita”

martie 17, 2014

Vezi toate articolele

Este discreţia o virtute?

iunie 8, 2018

Evanghelistul Matei, în capitolul VI, adresându-se oamenilor, începe cu faptele dreptăţii voastre. Să nu vă lăudaţi, să ştiţi să fiţi...

Arh.Justinian Chira – Este discreţia o virtute?

noiembrie 5, 2016

Arh.Justinian Chira-Despre Spovedanie

noiembrie 4, 2016

Arh.Justinian Chira -Despre Rugaciune

noiembrie 3, 2016

Vezi toate articolele

Împăcare

martie 19, 2018

Cu sufletul spre Domnul am strigat: ”Iisuse-al meu, de pacea Ta mi-e sete. Mă ţine lutul meu, de lut legat, Şi-n...

Pocainta

martie 17, 2018

Nevrednică sunt, Doamne, milostivirii Tale Şi Ţi-aş cerşi iertare, dar nu ştiu...

Lăsaţi-mă să plâng

martie 14, 2018

Lăsaţi-mă să plâng… acuma aceasta-i tot ce vă implor, vreau numai lacrimi,...

„Răsai asupra mea”

februarie 1, 2018

Răsai asupra mea, Lumină lină, Ca’n visul meu ceresc d’odinioară O, Maică...

Hristos vrea suflete

ianuarie 5, 2018

Hristos vrea suflete în care să ardă pentru tot ce-i sfânt, să-nfăptuiască...

Pocainta

ianuarie 4, 2018

Nevrednică sunt, Doamne, milostivirii Tale Şi Ţi-aş cerşi iertare, dar nu ştiu...

A fost odată-un Copilaş

decembrie 18, 2017

A fost odată-un Copilaşnăscut într-o livadă,în grajd, afară din oraş…Şi-atât era de...

Ii este dat omului sa-si aleaga calea dezvoltarii personale, calea propriei vieti, cu toate ca insasi viata lui este un dar, un dar divin incredintat umanului care trebuie sa-1 imbunatateasca, sa-1 ocroteasca, sa-1 inalte si, cel mai important, sa-1 indumnezeiasca. Este chemarea divinului adresata fiintei umane in mod personal, distinct si direct: prezenta in comuniune de iubire si de viata cu Dumnezeu, in vesnicie.

Toate se intampla sub povara timpului, de-a lungul anilor, in intensitatea trairii fiecarei clipe de viata.

De aici, din timp, din lume si prin insasi existenta sa lumeasca, vizibila, palpabila, omul poate sa-si castige vesnicia, acel prezent continuu al trairilor intru bucurie si impartasire de tot ceea ce inseamna dumnezeire.

Prin ceea ce primim, prin ceea ce dam, prin ceea ce traim si suntem fudamentam viata ca relatie cu ceilalti, cu Dumnezeu, cu noi insine, daca are sens, greutate si certiludine.

In toate trebuie sa cautam, sa ne straduim sa aflam esentialul, rolul si rostul fiecarui lucru in parte, pentru a avea astfel imaginea completa asupra propriilor noastre trairi in relatie cu tot ceea ce constituie lumea.

Avem oare sansa unor astfel de descifrari ale lumii, ale vietii ? Putem descoperi un astfel de sens al lucrurilor ? Cum descifram ? Cum intelegem ? Raspunsul este unul singur: in, cu si prin Iisus Hristos.

Prin Cel care ne da din nou si din nou sansa intelegerii, sansa ridicarii, sansa inaltarii si-a indumnezeirii, pentru ca doar El a zis: astazi s-a facut mantuire casei acesteia” (Luca 19:9) sau ,Astazi vei fi cu Mine in rai” (Luca 23:43).

Altfel spus, momentul intoarcerii noastre spre sensul dumnezeiesc si firesc al lumii si al omului este „astazi”, atata vreme cat reusim sa ne agatam de intensitatea trairii dumnezeieste de frumos a unei singure si mantuitoare clipe.

Ne putem impartasi de dumnezeire prin tot ceea ce este in lume a urma si amprenta a dumnezeirii inomenite, prin tot ceea ce a lasat Dumnezeu – Omul in noi, in lume si in vesnicie: Biserica, prin trairea ei, prin Sfanta Liturghie, prin rugaciune, prin Sfintele Taine si prin Cuvant.

Prin cuvant dorim sa ne impartasim de toata „Buna -Vestire” pe care Dumnezeu ne-o da noua tuturor si fiecaruia in parte, chemandu-ne „iara si iara…” prin binecuvantare, cat mai aproape de dumnezeire.
Sa incercam de „astazi” sa ne impartasim de har, de lumina si de bucuria comuniunii,

Vezi toate articolele