DESPRE ÎNMORMÂNTĂRI ŞI POMENIREA MORTILOR, DESPRE OBICEIURI POPULARE GRESITE LEGATE DE ACESTEA13 min read

Exista vreo randuiala de inmormantare sau pomeni, care se pot face de cand suntem in

viata ?
Cei vii pot face fapte bune, pomenile celor morti, etc. Grija cea mai mare pe care trebuie sa o
avem este sa ne gaseasca moartea cat mai pregatiti, fara pacate, caci degeaba vom plati la o
suta de biserici si manastiri si daca moartea ne gaseste in pacate grele, pierdem mantuirea.

Mantuirea nu se cumpara cu bani.

 

Cate zile de la inmormantare se cara apa, de ce, unde si cate zile se tamaiaza ?

Aceste obiceiuri crestinesti intra tot in fapta milosteniei si e bine sa se faca pana la 6 saptamani40 de zile); se cara apa la persoane neputincioase, la familii cu copii multi, apa pentru consum.
Tamaierea se face ca un prinos de mila si dragoste pentru cei morti. Avand in vedere insa ca in
vremurile noastre apa este la robinet in tot mai multe case, acest obicei poate sa nu se mai tina.

-E bine sa participam la inmormantarea celor care si-au luat viata singuri (sinucigasi,
spanzurati, otraviti, taiati )? Dar sa primim de pomana de la ei ? Ce se poate face
pentru mantuirea lor ?
Exista unele traditii la poporul roman in ceea ce priveste sinucigasii. Unele traditii zic ca e bine
sa mergem la inmormantarea lor, a celor ce si-au luat viata singuri dar nu trebuie sa luam de
pomana de la cei care dau pentru ei. Alte traditii spun ca pana la 7 ani nu se pot trece nici in
pomelnic; dupa ce au implinit 7 ani se face slujba inmormantarii, cu toata randuiala cuvenita.
Asa s-a obisnuit în unele zone ale tării noastre si dacă vreun preot încearcă să schimbe
acestea, întâmpină mari piedici din partea oamenilor. De ce ar fi necesarăschimbarea?
Deoarece Sfintele Canoane spun că cei care s-au sinucis se duc la cimitir fără preot; doar acolo
la cimitir vine preotul si îi cântă „Sfinte Dumnezeule” când este băgat mortul în groapă. Tot
Sfintele Canoane spun să nu li se facă pomeni si nu trebuie săparticipe nimeni la
înmormântarea lor, iar dacă li se dă de pomană să nu primim pomana. Ei nu se trec niciodată
pe pomelnic si nu trebuie să li se facă pomenile deoarece ei nu au nici o sansăsămai fie scosi
din iad. Asa învată Sfintele Canoane si putem fi mai siguri că în acestea se spune adevărul, si
nu în traditia poporului român.

Dar la cei care au murit de moarte naprasnica (cutremur, inec, calcati de tren, de masina) cum procedam, ce se face pentru mantuirea lor?
 
La acestia se procedeaza ca la un mort obisnuit , pentru ca ei nu s-au omorat singuri .

Cei care au trait necununati la biserica, ce pot face pentru mortii lor?

Pentru cei ce au trait necununati la biserica si unul din dansii a murit, cel ramas face
spovedanie curata, cu hotararea sa duca viata curata si poate sa faca toata randuiala cu
rugaciuni si pocainta, iar cei care sunt in viata si le-a murit din neam: mama, tata, copil sau alte
rude, se spovedesc, se cununa si apoi pot face randuielile celor morti, altfel nu au voie sa se
atinga de pomana.

Se dau 24 de metri de panza pentru a fi platite vamile ? Vamile se platesc? Cum?

Acesta este tot obicei babesc. Vamile nu se platesc in acest fel, ci se platesc cu pocainta si cu
Spovedania.

Daca inainte de a cunoaste credinta am furat ceva si persoana traieste sau a murit, cum
procedam?

Daca pagubasul traieste sa-i dea lui sub o forma oarecare, pe masura valorii lucrului furat, daca
nu traieste sa-i dea familiei, daca nu are cui sa-l faca milostenie .

Daca un om moare plin de pacate, nespovedit, nepregatit, si moare in ziua de Pasti, in
Saptamana Luminata, merge in Rai ? Dar daca moare in Saptamana Patimilor, merge in
iad?

Acestea sunt vorbe babesti si nu trebuie crezute. Numai Dumnezeu stie acestea.

ESTE CORECTA ADMINISTRAREA SFINTEI IMPARTASANII LA PERSOANELE
INCONSTIENTE?

Primirea Sfintei Impartasanii este strans legata de Spovedanie chiar si pe patul mortii. Cel care
e inconstient nu mai poate face aceasta. De asemenea este legata si de vointa persoanei
respective.
 Impartasania pe patul de moarte nu se refuza niciodata, cu conditia insa ca
muribundul sa o ceara. Chiar daca a cerut Impartasania inainte de a fi inconstient, nu poate fi
impartasit un muribund, deoarece devenind inconstient nu poate marturisi pacatele. Preotultrebuie sa fie cu luare-aminte la impartasirea muribunzilor inconstienti, pentru a nu comite chiar
un sacrilegiu. Cel inconstient este ca si mort, iar canonul 83 al sinodului 6 Trulan spune:
„Nimeni sa nu dea Euharistia trupurilor moarte, caci scris este: ( Matei 26 ; 26 ), insa trupurile
mortilor nu pot sa ia, nici sa manance”.
 Apoi Taina nu lucreaza de la sine si nu produce efecte fara voinata si efortul celui care o primeste. Chiar daca muribundul a fost unul din bunii credinciosi, dar este inconstient, nu se cade sa-i administram Sfanta Impartasanie, pentru ca vointa lipseste. Poate ca de la ultima Spovedanie, respectivul crestin a savarsit pacate pe care nici preotul, nici membrii familiei nu le stiu si nici cel in cauza nu le poate spune. Si, chiar de le-ar sti, marturisirea pacatelor si primirea Sfintei Euharistii nu se face prin intermediari, ci este un act de vointa si raspundere personala.
Membrii familiei trebuie in acest caz mustrati pentru lipsa de grija fata de cel in cauza si pentru
neglijarea celor sfinte. Impartasirea nu trebuie lasata niciodata in ultima clipa a vietii. Ea nu
trebuie sa se dea niciodata spre moarte, ci spre viata.

SE POATE CUNOASTE EVOLUTIA STARII MURIBUNDULUI DUPA FELUL CUM „CADE” SFANTA IMPARTASANIE?

Se spune adesea ca, daca Impartasania sta pe varful linguritei, cel in cauza nu mai are mult de
trait, iar daca sta spre coada linguritei va mai trai. Asemenea si daca Impartasania pluteste, cel
in cauza va trai, iar daca se lasa la fundul linguritei, va muri.
Aceste interpretari nu au absolut nici un temei, ci sunt influente provenite din vrajitorie. Se stie
ca Impartasania pentru bolnavi se pregateste o data pe an, in Joia Patimilor, la Sfanta Liturghie,
si apoi se sfarama si se usuca marti in Saptamana Luminata. Cand se impartasesc bolnavii, se
pun cateva faramituri intr-o lingurita, peste care se toarna vin, agheasma sau apa curata pentru
a putea fi inghitita. Daca Impartasania va fi tinuta mai mult timp sau faramiturile vor fi mai mari,
ele vor cadea la fundul linguritei. 
Daca dimpotriva vor fi mai mici sau se vor administra repede, vor pluti.
 De asemenea daca se toarna vin cu sticla in lingurita, faramiturile de Sfanta
Impartasanie vor fi impinse in functie de locul de pe lingurita in care se tine sticla. Sau daca
faramiturile sunt adaugate in lingurita dupa ce s-a turnat vinul, atunci vor sta in locul in care au
fost puse. 
Aceste interpretari sunt rodul imaginatiei si sunt foarte amagitoare, Dumnezeu fiind
Stapanul vietii si al mortii” si doar El stiind clipa si ceasul mortii. 
Deci nu se cuvine sa facem ghicitorie cu Sfanta Impartasanie.
 
ESTE CORECT SA NE IMPARTASIM PENTRU CEI MORTI NEIMPARTASITI?

Din punct de vedere liturgic, aceasta practica este o inovatie, caci nu este mentionata in nici o
carte de cult. Din punct de vedere dogmatic, respectam principiul conform caruia Sfintele Taine
se administreaza doar persoanelor vii. Simpla rostire a numelui celor decedati nu inseamna si
impartasirea lor, sufletele lor imateriale neputandu-se impartasi cu ceva material, asa cum este
Sfanta Euharistie.

Mai exista obiceiul ca, pe langa rostirea numelui celor morti, persoana care se impartaseste
vine cu una sau mai multe lumanari in plus la impartasire sau chiar roaga pe preot sa rosteasca
si numele celor decedati.

Obiceiul este neintemeiat, asa cum am amintit mai sus si din cauza lipsei vointei persoanei, si
din cauza lipsei Spovedaniei. Apoi, cei care au murit nespovediti sunt in mare majoritate
persoane care au fost certate cu Biserica. A considera ca putem lua Impartasania pentru
persoane care n-au facut pocainta si nicicum n-o mai pot face, nu inseamna decat sa
desconsideram Sfanta Taina a Spovedaniei. Ceea ce putem face pentru cei raposati este doar
rugaciunea si milostenia, concretizate in slujbele pentru morti si „datul de pomana”.

-CE IMPORTANTA ARE ROSTIREA DE CATRE PREOT, LA POMENIREA UNUI MORT, ACUVINTELOR „NESPOVEDIT, NEIMPARTASIT SI FARA LUMINA”?

Se mai folosesc si expresii ca „nepregatit”, „negrijit” sau „fara lumina”.
In Ardeal, acest obicei nu exista decat extrem de rar. Eram in anul 1994 la schitul Posaga din
judetul Alba. Un crestin scria toate pomelnicele oamenilor. Cand i-am dictat nume de morti la
care am adaugat, nestiutor fiind pe atunci, si aceste expresii, s-a oprit si ma privea mirat, apoi a
explicat ca n-a mai auzit asa ceva.
La pomenirea raposatilor insa nu conteaza aceste adaosuri, ci rugaciunea pentru ei si
milostenia. Dumnezeu ii stie ca au murit nepregatiti si nu este necesar sa-L mai avertizam inca
o data asupra acestui fapt.

Dacă ţi-a murit cineva, în primele 3 zile este păcat să mergi la cimitir?

Pe cei dragi îi vizitezi cât mai des. Mergând zilnic la mormânt, îţi vei arăta iubirea faţă de cel
plecat din sânul familiei. Când spunea Iisus să lase morţii săşi îngroape morţii, se referea la
starea sufletească a acelora.

Cel care moare duminica este iertat, pentru că ziua de duminică este sfântă?

Nu timpul când moare omul contează, ci cât de pregătit este pentru întâlnirea cu Hristos, adică,
să fie spovedit şi împărtăşit. Dreptul poate muri oricând, căci va ajunge în rai, iar cel păcătos în
iad, chiar dacă moare în ziua de Paşti.

După săptămâna luminată, urmează chipurile săptămâna neagră în care nu se fac
parastase?
Culoarea neagră, la noi, este asociată cu necazul şi patima. Săptămâna neagră e săptămâna
patimilor. Atunci, nu rugăciunile pentru cei morţi sunt interzise, ci distracţiile şi petrecerile.

Trebuie pusa lână în tron sub cel mort ca să se încurce sufletul şi să nu se facă strigoi.
Să se pună 4 fuse în cele 4 colţuri ale coşciugului ca să nu se facă mortul strigoi. Trebuie
măsurat sau legat sub formă de cruce sicriul sau corpul mortului cu o sfoara iar sfoara
îngropata sub pragul casei. Mortul trebuie păzit să nu treacă pisica peste el sau pe sub
el, că se face strigoi?

Am citit Sf. Scriptură de mai multe ori şi multe alte cărţi şi nu am găsit nimic scris despre strigoi.
Sunt multe poveşti cu astfel de personaje, dar rămân poveşti şi nu se vor adeveri niciodată, aşa
cum nici zmeii sau feţii frumoşi cu stea în frunte nu au fost văzuţi de nimeni: „Iar de basmele
cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi deprinde-te cu dreapta credinţă” (1 Timotei 4;7).

Să nu primeşti pomană de la femeia care n-a născut copii?

Naşterea de prunci este un dar de la Dumnezeu. Ca şi în cazul postului, cum spunea Sf. Ap.
Pavel „cel ce mănâncă să nu-l osândească pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă să
nu-l defăimeze pe cel ce mănâncă„, primiţi de la oricine căci şi darurile voastre vor fi primite!

-Să nu atingi mortul cu mâna stângă. Dar cu mâna dreaptă avem voie să-l atingem?
-După ce te întorci de la înmormântare te speli pe mâini şi arunci de trei ori cu apa peste
umăr, în spate.

Este foarte bine să te speli când vii de la orice lucrare, chiar şi de la mort, dar nu are rost să
arunci apă înapoi peste umăr, că în mod sigur mortul a fost acoperit cu pământ şi nu vine după
tine, iar dacă e să vină moartea n-o poţi alunga cu câteva picături de apă.

-Dacă ţii lumânarea cuiva care moare, cad păcatele lui asupra ta.

Lumânarea este semnul jertfei. O lumânare bine lucrată nu scoate fum, nu picurăceară, ci se
transformă toată în lumină. Lumina este forma superioară de existenţă a materiei. De aceea
Dumnezeu a făcut mai întâi lumina. Ţinând lumânarea cuiva este ca şi cum I-ai călăuzi. Aşa îl
călăuzeşti la Sf. Botez spre viaţa în Hristos, la Cununie spre o viaţă de familie binecuvântată de
Dumnezeu şi la înmormântare spre împărăţia cerurilor. Pe vremea Sfântul Apostol Pavel unii sebotezau pentru cei morţi. Asta nu înseamnă că le luau ei păcatele.

Să se pună o cruce acolo unde a murit un om în afara locuinţei (în câmp, pe marginea
şoselei, pe marginea apei).

În toate timpurile şi în toate credinţele a existat convingerea ca este viaţădupămoarte
(nemurirea sufletului). De aceea locurile unde erau depuse trupurile moarte se marcau printr-un
semn. Faraonii şi-au înălţat încă din viaţa piramide, necreştinii puneau la căpătâi cate o piatră
mai mare, iar creştinii au pus „Semnul Fiului Omului”, adicăcrucea. 
Acest semn sfânt se pune la mormânt pentru a atrage atenţia oamenilor sa nu profaneze acel loc, sănu împrăştie osemintele care se vor ridica din morminte la porunca lui Dumnezeu: „Domnul însă mi-a zis: prooroceşte asupra oaselor acestora şi le zi: oase uscate ascultaţi cuvântul Domnului!
 Voi pune pe voi vine şi carne va creşte pe voi; vă voi acoperi cu piele, voi face să intre în voi duh şi veţînvia şi veţi şti că Eu sunt Domnul” (Iezechel 37;4-6).
Însă crucea pusă acolo unde a ieşit sufletul nu are nici un rost pentru ca acolo nu a rămas
nimic: trupul a fost dus la cimitir şi pus într-un mormânt, iar sufletul a fost luat de îngeri şi dus la
cer în faţa Dreptului Judecător. Crucea este un semn creştinesc. Ea nu-l mântuieşte pe cel care
o are şi nici nu-l osândeşte pe cei ce nu o are.

-Dacă unul dintre soţi a murit şi s-au blestemat între ei trebuie dezlegaţi prin rugăciuni şi
în acelaşi timp trebuie trecut un cal alb peste mormântul celui decedat.

În cărţile de slujbă (Molitfelnic şi Agheasmatar) există rugăciuni de dezlegare de blesteme, dar
ele nu sunt condiţionate de prezenţa vreunui animal. Şi apoi ce s-ar face laponii şi eschimoşii
care nu au cai?

Dacă moare un copil, când îl scot din casă, părinţii trebuie să tragă înapoi de sicriu şi să
zică: Noi nu te lăsăm pe tine să pleci; tu lasă-ne pe noi să nu ne iei cu tine!

Cei îndureraţi de pierderea celor dragi, trag de coşciug nu pentru ca le este frica sănu moarăşi
ei, ci din părere de rău că pierd o fiinţă mult iubită. Chiar dacă zic ceva sau nu zic, cel mort nu
poate hotărî nimic, fiindcă Stăpânul morţii şi al vieţii este Dumnezeu.

Dacă moare un copil până la vârsta de 7 ani să nu-i dai lumânări sa le ducă morţilor tăi
pentru că el nu ştie cum să le dea.
În primul rând oamenii ar trebui să ştie ca mortul nu duce lumânările noastre morţilor
noştri pe numele cărora le-am aprins, ci aceştia primesc de la Dumnezeu mângâiere.
-Dacă a murit fără lumânare să nu-i faci pomană decât sâmbăta.

Unde scrie aşa ceva? Acesta este tot o „teologie băbească” fără nici un temei în Biblie sau în
Sfânta Tradiţie. În general pomenile se fac sâmbăta pentru că atunci Domnul Iisus Hristos a fost
în mormânt cu trupul. De multe ori auzim spunându-se despre cineva care a murit: 
„Maică, a murit cu lumânarea aprinsă, ¬a plecat cu lumina, s-a mântuit.” 
„Dar cum a murit maicăspovedit, împărtăşit?” ,,O, nu maică! Cât m-am rugat eu de el şi n-a vrut în ruptul capului să se spovedească şi să se împărtăşească, ca nu-i suferea pe popi”.
 „Dar la Biserica a fost Duminica? N-a călcat ăsta pragul Bisericii decât la Botez, la Cununie şi acum, la moarte pentru ultima data”. „Dar păcate a făcut în viaţă?”. „Maică, şapte hotare umbla; i-au plăcut mult beţia şfemeile”.

 lată, oamenii trebuie să ştie că este bineplăcut să aprindem lumânarea. Dar lumânarea este doar UN SIMBOL (al luminii dumnezeieşti) şi O JERTFĂ(fiindcădai nişte bani pe ea). Dacă are lumânare când moare nu neapărat se mântuieşte, iar dacă moare fără lumânare nu neapărat se osândeşte (mai ales dacă a avut o viata aleasă, creştinească).
Ziua în care se face pomana nu are nici cea mai mica importanţă. Pomana trebuie făcută după
puterea materiala şi din tot sufletul.

– La  mort să te duci neaparat cu două lumânări, una pentru mort şi una pentru înger .

Lumânarea  simbolizează lumina adevărului şi a sfinţeniei, care este Dumnezeu, şi ne arată cum
trebuie să fie viaţa oricărui creştin. Lumânarea poate avea şi alte semnificaţii. Atunci când se
aprinde la citirea Sfintei Evanghelii simbolizeazălumina adevărului care a străbătut întunericul
necredinţei. La Botez se aprinde pentru luminarea sufletului celui botezat care vine de la
întuneric la lumină, făcându-se fiu al luminii lui Hristos. La cununie cele doua lumânări pe care
le ţin naşii simbolizează pe cei doi Sfinţi Arhangheli, Mihail şi Gavriil. La moarte, lumânarea
simbolizează lumina pe care dorim să o aibă pe calea veşniciei. Mortului să-i ducem o lumânare
dar îngerului nu, fiindcă el nu are nici un păcat (dacăar avea păcat ar fi diavol).

-Niciodată seara şi în ziua de luni sa nu dai nimic din casă că nu mai ai spor toata
săptămâna. Să nu dai bani sau sa nu împrumuţi pe cineva cu bani în ziua de luni.

Oare, aşa să fie? Unde scrie că nu trebuie să facem fapte bune lunea? Zgârcenia este un păcat
care îi stăpâneşte pe mulţi şi atunci au găsit diverse justificări: să nu dai niciodată din casa
seara, nici în zi de sărbătoare, nici lunea ca-ţi merge rău toata săptămâna, nici marţea ca sunt
trei ceasuri rele etc. Ori porunca lui Dumnezeu este aceasta: „Celui ce cere de la tine, dă-i; şi
de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta” (Matei 5;24); „împarte
pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casa ta pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te
ascunde de cel de un neam cu tine. 
Daca dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei” (Isaia 58;7-10). Sănu uităm că: MAI MARE FERICIRE ESTE A DA DECÂT A LUA
 
De câte ori trebuie să se tragă clopotele daca avem un mort bărbat sau daca avem mort
o femeie?

Nu este scris nimic în cărţi la rânduiala slujbei Înmormântării referitor la de cate ori să se tragă
clopotul la morţi, sau să se diferenţieze bătăile clopotului în funcţie de sexul mortului. Acestea
sunt credinţe false.

Putem face pomana de dulce in posturi sau in zilele de post?

Nu, nicidecum. Asa ceva nu se mai numeste pomana, ci chiar este pacat.

Daca dam ceva de pomana, este obligatoriu sa facem cruce peste acel lucru sau acea
mancare?

Nu este obligatoriu sa facem cruce deoarece milostenia noastra e primita si fara a fi insotita de
anumite gesturi.

– Ce este ruperea unei cununi deasupra mortului?

Acest ritual are drept scop ruperea cununiei dintre soţşi soţie, pentru ca cel rămas în viaţăsă
se poată căsători. Practica aceasta nu are nici un temei religios, dovedeşte lipsa de credinţăşi
afectează direct învăţătura despre Taina Sf. Cununii.

– DE CE EXISTĂ TRUPURI CARE NU PUTREZESC?

Mai întâi trebuie să spunem că, trupurile care nu putrezesc pot fi de douăfeluri.
Există trupuri care nu numai că nu putrezesc, dar devin izvorâtoare de miresme şi chiar de mir;
acestea sunt trupurile unor sfinţi care prin vieţuirea lor au fost cinstiţi de Dumnezeu. Astfel de
trupuri creştinii le numesc sfinte moaşte, şi se cinstesc după cuviinţă.
Dar există şi trupuri care nu putrezesc din pricina fie a unor blesteme fie a unor păcate grele
care au rămas nespovedite. Dacă se descoperă prin voie dumnezeiascăastfel de cazuri, preoţii
bisericii, fac slujbe de dezlegare pentru sufletul celui răposat.

CE RITUALURI PĂGÂNEŞTI SE MAI PRACTICĂ LEGAT DE SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII?

– Păzirea ca mortul să nu se facă strigoi — prin împungerea în inimă a unei ţepuşe şi/sau prin
închiderea pisicilor din casă pe toată perioada cât stă mortul în casă.
– Ruperea legăturilor de la picioarele mortului — pentru ca acesta săpoatăpăşi pe lumea
cealaltă.
– Conducerea pe ultimul drum cu fanfară şi orchestră — pentru a crea o atmosferă pompoasă şi
fastuoasă.
– Punerea diferitelor obiecte in buzunarul mortului (ac, aţă, bani etc) — pentru ca să aibă pe
lumea cealaltă.
– Trecerea cocoşului şi a găinii peste groapă — pentru izgonirea duhurilor rele.
Îngroparea morţilor in cavouri — pentru a face din locul lor de veci o adevărată capodoperă.
– Ducerea la altar a unui cocoş alb — ca jertfă pentru cei ce mor neîmpărtăşiţi.
– Pregătirea praznicului în zile de post cu mâncare de frupt — zicând că mortul nu mai posteşte.
Toate aceste practici enumerate mai sus reprezintă abateri grave de la credinţa ortodoxă şi
trebuiesc înlăturate pentru că denaturează învăţătura de credinţă a Sfintei noastre Biserici.

ESTE CORECTĂ EXPRIMAREA „A TRECUT ÎN NEFIINŢĂ„?

Această exprimare nu este corectă deoarece cuvântul nefiinţă este echivalent cu ideea de
inexistenţă, neant. Noi ştim că sufletul omului este scânteie dumnezeiască care nu moare
niciodată.

CARE POMENI SUNT PRIMITE ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU?

Nu sunt primite pomenirile celor care trăiesc în păcate grave, celor certaţi, şi celor care fac
pomana din bani furaţi.

DE CE SECTARII SPUN CA NOI NU MAI PUTEM ŞI NU MAI SUNTEM DATORI SĂ NE
RUGĂM PENTRU CEI ADORMITI?

Într-adevăr, sectarii exclud posibilitatea intervenţiei celor vii pentru cei morţi, spunând că
Dumnezeu va judeca pe fiecare în parte, invocând textul din 2 Corinteni 5,10 „Pentru că toţi
trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată a Lui Hristos, ca să ia fiecare după cele
ce a făcut prin trup, ori bine ori rău.” Că Dumnezeu va răsplăti fiecăruia după faptele lui este
foarte adevărat, dar că posibilitatea de a ne ruga pentru cei morţi este exclusă nu poate fi
adevărat. Cum putem argumenta acest lucru?

Noi vedem că în Sfânta Scriptură se pune mare preţ pe rugăciunea unora pentru alţii: „Vă
îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi
oamenii;”(1 Timotei 2,1) iar la Iacov 5,16 se spune: „Mărturisiţi-vă deci unuia altuia păcatele şi
vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului. „
Deci, dacă rugăciunile noastre folosesc celor vii, cum dar să nu folosească şi celor morţi de
vreme ce sufletele lor trăiesc?
……………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments