cinstirea sfintelor icoane

cinstirea sfintelor icoane1 min read

Similare

Comentarii

comments

„Omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu şi el trebuie să ajungă iarăşi la asemănarea cu Dumnezeu, să fie asemenea cu Dumnezeu.
I’a dat Domnul şi putere să facă acest lucru, dar omul n’a înţeles de la început care era menirea lui, pentru că a venit vrăjmaşul cu înşelăciunile lui şi l’a îndepărtat de la calea cea dreaptă.

Şi atunci a trimis Dumnezeu pe Fiul Său pe pământ să arate oamenilor cum să ajungă asemenea cu El.

Cum ne spune şi sfântul Ioan Evanghelistul că „cel care crede în Dumnezeu să facă cele ale lui Dumnezeu”.

Şi atunci a venit Iisus spunând: „Eu sunt Calea Adevărul şi Viaţa”!

Nu există altă cale sau învăţătură!

Şi nu compari învăţătura lui Dumnezeu cu vreo învăţătură omenească; acesta este sfântă, desăvârşită, este deplină, n’are nevoie de completare, nu’i lipseşte ceva, n’are nevoie de schimbări sau adăugiri şi trebuie crezută aşa cum a lăsat’o Dumnezeu.

Pe Petroniu Tanase

Vezi toate articolele

Este discreţia o virtute?

iunie 8, 2018

Evanghelistul Matei, în capitolul VI, adresându-se oamenilor, începe cu faptele dreptăţii voastre. Să nu vă lăudaţi, să ştiţi să fiţi...

SPERANTA

iunie 7, 2018

Arh.Justinian Chira – Este discreţia o virtute?

noiembrie 5, 2016

Arh.Justinian Chira-Despre Spovedanie

noiembrie 4, 2016

Arh.Justinian Chira -Despre Rugaciune

noiembrie 3, 2016

Ii este dat omului sa-si aleaga calea dezvoltarii personale, calea propriei vieti, cu toate ca insasi viata lui este un dar, un dar divin incredintat umanului care trebuie sa-1 imbunatateasca, sa-1 ocroteasca, sa-1 inalte si, cel mai important, sa-1 indumnezeiasca. Este chemarea divinului adresata fiintei umane in mod personal, distinct si direct: prezenta in comuniune de iubire si de viata cu Dumnezeu, in vesnicie.

Toate se intampla sub povara timpului, de-a lungul anilor, in intensitatea trairii fiecarei clipe de viata.

De aici, din timp, din lume si prin insasi existenta sa lumeasca, vizibila, palpabila, omul poate sa-si castige vesnicia, acel prezent continuu al trairilor intru bucurie si impartasire de tot ceea ce inseamna dumnezeire.

Prin ceea ce primim, prin ceea ce dam, prin ceea ce traim si suntem fudamentam viata ca relatie cu ceilalti, cu Dumnezeu, cu noi insine, daca are sens, greutate si certiludine.

In toate trebuie sa cautam, sa ne straduim sa aflam esentialul, rolul si rostul fiecarui lucru in parte, pentru a avea astfel imaginea completa asupra propriilor noastre trairi in relatie cu tot ceea ce constituie lumea.

Avem oare sansa unor astfel de descifrari ale lumii, ale vietii ? Putem descoperi un astfel de sens al lucrurilor ? Cum descifram ? Cum intelegem ? Raspunsul este unul singur: in, cu si prin Iisus Hristos.

Prin Cel care ne da din nou si din nou sansa intelegerii, sansa ridicarii, sansa inaltarii si-a indumnezeirii, pentru ca doar El a zis: astazi s-a facut mantuire casei acesteia” (Luca 19:9) sau ,Astazi vei fi cu Mine in rai” (Luca 23:43).

Altfel spus, momentul intoarcerii noastre spre sensul dumnezeiesc si firesc al lumii si al omului este „astazi”, atata vreme cat reusim sa ne agatam de intensitatea trairii dumnezeieste de frumos a unei singure si mantuitoare clipe.

Ne putem impartasi de dumnezeire prin tot ceea ce este in lume a urma si amprenta a dumnezeirii inomenite, prin tot ceea ce a lasat Dumnezeu – Omul in noi, in lume si in vesnicie: Biserica, prin trairea ei, prin Sfanta Liturghie, prin rugaciune, prin Sfintele Taine si prin Cuvant.

Prin cuvant dorim sa ne impartasim de toata „Buna -Vestire” pe care Dumnezeu ne-o da noua tuturor si fiecaruia in parte, chemandu-ne „iara si iara…” prin binecuvantare, cat mai aproape de dumnezeire.
Sa incercam de „astazi” sa ne impartasim de har, de lumina si de bucuria comuniunii,