Când Dumnezeu vorbește, omul învață să se roage
„Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și sunt viață.” (Ioan 6, 63)
Rugăciunea începe prin ascultarea lui Dumnezeu
Una dintre cele mai mari neînțelegeri despre rugăciune este aceea că omul vorbește, iar Dumnezeu ascultă.
În realitate, lucrurile stau invers.
Mai întâi vorbește Dumnezeu.
Apoi răspunde omul.
Întreaga istorie a mântuirii începe cu inițiativa lui Dumnezeu.
El îl cheamă pe Avraam.
El îi vorbește lui Moise din rugul aprins.
El trimite proorocii.
El Se întrupează în Persoana Fiului Său.
Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan își începe Evanghelia prin cuvintele:
„La început era Cuvântul.” (Ioan 1, 1).
Nu întâmplător Hristos este numit Cuvântul (Logosul) lui Dumnezeu.
Dumnezeu Se descoperă vorbind.
Iar omul Îl întâlnește răspunzând.
Acesta este sensul profund al rugăciunii.
Nu este doar glasul omului care urcă spre cer.
Este răspunsul iubitor al omului la glasul lui Dumnezeu.
De aceea, rugăciunea și Sfânta Scriptură nu pot fi despărțite.
Cine citește Scriptura fără rugăciune riscă să transforme Cuvântul lui Dumnezeu într-un simplu obiect de studiu.
Cine se roagă fără Scriptură riscă să vorbească doar din propriile gânduri.
Viața duhovnicească autentică începe atunci când cele două se întâlnesc.
Mai întâi Dumnezeu vorbește.
Apoi omul răspunde.
Acesta este dialogul mântuitor.
