„Iar El Se retrăgea în locuri pustii și Se ruga.” (Luca 5, 16)
Iubiți credincioși,
Există oameni care spun: „Eu cred în Dumnezeu, dar nu știu să mă rog.” Alții spun: „Mă rog, dar nu simt nimic.” Iar alții întreabă: „Dacă Dumnezeu știe totul, de ce mai este nevoie de rugăciune?”
La toate aceste întrebări răspunsul nu este o teorie, ci o Persoană: Iisus Hristos.
El este Dumnezeu adevărat și Om adevărat. Și totuși, Evangheliile Îl surprind de nenumărate ori în rugăciune. Uneori înainte de răsăritul soarelui. Alteori noaptea întreagă. Alteori pe munte. Alteori în pustie. Alteori în mijlocul mulțimilor. Iar ultima Sa rugăciune o rostește pe Cruce.
Ce înseamnă aceasta?
Înseamnă că rugăciunea nu este un refugiu al celor slabi, ci respirația celor care trăiesc în Dumnezeu.
Hristos nu Se roagă pentru că are nevoie de putere. El este Atotputernicul. Nu Se roagă pentru că nu cunoaște viitorul. El este Domnul timpului. Nu Se roagă pentru că Se teme. El este Biruitorul morții.
Se roagă pentru că vrea să ne arate chipul omului desăvârșit.
Sfântul Grigorie de Nazianz spune un cuvânt de o adâncime extraordinară: „Ceea ce Hristos nu a asumat, nu a vindecat.”
El a asumat și viața noastră de rugăciune, pentru a o vindeca de formalism, de egoism și de nepăsare.
Prin rugăciunea Sa, Hristos ia mâna omului căzut și o așază din nou în mâna Tatălui.
Aceasta este prima și cea mai mare lecție.
Rugăciunea nu începe cu cererile noastre.
Rugăciunea începe cu prezența lui Dumnezeu.
Când Îl vezi pe Hristos rugându-Se, înțelegi că adevărata putere nu vine din stăpânirea lumii, ci din comuniunea cu Tatăl.
Noi alergăm să cucerim lumea și ne pierdem sufletul.
Hristos Se retrage din lume pentru câteva ceasuri și apoi schimbă lumea întreagă.
De aceea, înainte de orice minune, înainte de orice alegere, înainte de orice încercare, El Se roagă.
Pentru că rugăciunea nu este sfârșitul puterii.
Este începutul ei.
Și poate că aici este cea mai mare lecție pentru omul secolului XXI.
Avem inteligență artificială.
Avem calculatoare care gândesc.
Avem telefoane care răspund în câteva secunde.
Dar omul continuă să fie neliniștit.
De ce?
Pentru că progresul tehnic nu poate înlocui comuniunea cu Dumnezeu.
Poți avea mii de urmăritori și să fii singur.
Poți avea milioane și să fii gol pe dinăuntru.
Poți avea succes și să nu ai pace.
Hristos avea pace înainte de Cruce.
Pentru că era unit cu Tatăl.
Aceasta este adevărata libertate.
Nu să faci ce vrei.
Ci să trăiești în voia lui Dumnezeu.
Și, dacă vom avea inimile deschise, vom înțelege că fiecare rugăciune a lui Hristos este o lecție pentru viața noastră și o invitație de a intra în dialogul iubirii dintre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
Aceasta este adevărata școală a rugăciunii.
Și Cel care ne este Învățător nu este doar un om înțelept.
Este Însuși Fiul lui Dumnezeu.
