Tradiția Bisericii noastre rânduiește ca la începutul lunii august, în prima zi a Postului Adormirii Maicii Domnului, să scoatem în mijlocul bisericii Sfânta și de Viață Făcătoarea Cruce. Rădăcina istorică a acestei sărbători coboară în Bizanțul de altădată: în verile toride de august, când bolile și molimele se răspândeau cu repeziciune în Constantinopol, Lemnul SfinteI Cruci era scos din tezaurul imperial și purtat în procesiune pe ulițele cetății pentru sfințirea aerului, a apelor și pentru tămăduirea celor bolnavi.
Astăzi, Biserica nu face doar un gest de aducere aminte. Înfruntăm și noi molimele sufletești ale veacului nostru: oboseala interioară, singurătatea, neliniștea existențială și teama de viitor. Crucea scoasă astăzi în mijlocul bisericii este strigătul lui Dumnezeu către o lume obosită: „Nu sunteți singuri în suferința voastră.”
#ScoatereaSfinteiCruci
