Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ne spune ca, grijile vieții nu trebuie să devină stăpânele inimii omului. El nu ne spune că nu vom avea necazuri, lipsuri sau încercări, ci ne învață să nu ne lăsăm copleșiți de ele.
În Predica de pe Munte, Domnul spune:
„Nu vă îngrijorați pentru viața voastră, ce veți mânca și ce veți bea, nici pentru trupul vostru, cu ce vă veți îmbrăca.” (Matei 6, 25)
Aceasta nu este o chemare la nepăsare, ci la încredere în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Omul trebuie să muncească, să fie responsabil și să-și împlinească datoriile, dar fără a transforma grija în frică și neliniște continuă.
Mântuitorul ne arată câteva căi prin care să ne raportăm la grijile vieții:
- Să căutăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și voia Sa.
- Să trăim prezentul, fără să ne consumăm pentru un viitor pe care nu îl controlăm.
- Să ne încredințăm problemele în mâinile lui Dumnezeu prin rugăciune.
- Să ne amintim că valoarea noastră înaintea lui Dumnezeu este mai mare decât a păsărilor cerului și a crinilor câmpului.
- Să transformăm îngrijorarea în credință și nădejde.
Domnul spune:
„Nu vă îngrijiți de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale; ajunge zilei răutatea ei.” (Matei 6, 34)
Grija devine păcat atunci când ia locul încrederii în Dumnezeu. Credința nu înseamnă că toate problemele dispar, ci că nu le mai purtăm singuri. Creștinul este chemat să lucreze ca și cum totul ar depinde de el și să se roage ca și cum totul ar depinde de Dumnezeu.
Așadar, răspunsul lui Hristos la grijile vieții este: nu fuga de responsabilitate, ci încrederea deplină în Tatăl Ceresc. Când Dumnezeu este în centrul inimii, grijile nu dispar întotdeauna, dar își pierd puterea de a ne stăpâni.
