Randuiala Bisericii Ortodoxe prevede si ne indeamna ca in aceasta sambata, sa facem pomenirea mortilor. Aceasta randuiala a Bisericii face parte din cultul mare al mortilor, al pomenirii si cinstirii celor care au adormit in nadejdea Invierii si a vietii celei de veci.
Aceasta pomenire, asa cum s-a auzit din rugaciunile rostite, este facuta pentru toti cei adormiti in dreapta credinta, mosi si stramosi, parinti,frati si surori, maici, fii si fiice, toti cei dintr-o rudenie si intr-o semintie cu noi.
Este o pomenire generala, atotcuprinzatoare.
Ceea ce am savarsit astazi este bazat pe credinta exprimata in ultimul articol al Crezului sau al Simbolului de credinta, atunci cand rostim cu totii: ‘Astept Invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie.’.
Cinstirea si pomenirea celor dragi ai nostri care au trecut la Domnul si care asteapta impreuna cu noi a doua venire a Mantuitorului nostru Iisus Hristos este deosebit de importanta atat ca inteles, cat si ca folos.
Prin pomenirea mortilor savarsim trei acte deosebit de semnificative si de folositoare.
In primul rand, pomenirea mortilor este un act de credinta ortodoxa.
Pomenirea mortilor se bazeaza pe credinta ca sufletul omului este nemuritor, chiar daca trupul sau,odata mort, se descompune si este trecator.
Mantuitorul Iisus Hristos arata ca ‘cel ce va crede in El, viu va fi, chiar daca va muri’, adica va fi viu cu sufletul, chiar daca va muri cu trupul.
Sufletele dreptilor stau inaintea lui Dumnezeu si se roaga Lui, acestia fiind sfintii canonizati de Biserica, cunoscuti si necunoscuti, iar acei care au adormit in nadejdea Invierii si a vietii celei de veci, a caror stare noi nu o cunoastem, decat Dumnezeu singur,au nevoie de rugaciunile Bisericii, mai ales daca au plecat din lumea aceasta fara o pregatire cu totul corespunzatoare.
Prin rugaciunile pentru morti se iarta acele pacate pentru care cei adormiti in Domnul nu au mai avut timp ca sa arate pocainta prin fapte.
Ei au aratat pocainta prin rugaciune si spovedanie, dar nu au mai avut timpul necesar ca prin fapte sa faca pocainta.
Sfantul Ioan Gura-de-Aur spune ca ‘cei care primesc pentru ei rugaciunile Bisericii simt o usurare a sufletului si o bucurie atunci cand Biserica se roaga pentru ei, mai ales atunci cand ei sunt pomeniti la Sfanta Liturghie, cand se savarseste Parastasul si se impart milostenii in numele lor’.
Milostenia, ca expresie a iubirii fratesti
