Sfântul Dionisie Areopagitul (sec. I d. Hr.), primul teolog al Bisericii care a vorbit în mod sistematic despre Puterile cerești sau despre Ierarhia cerească, în Despre Ierarhia cerească afirmă că Ierarhia bisericească a fost rânduită de Dumnezeu ca o imitare a Ierarhiei cerești. Lucru pe care, la Sfânta Liturghie, îl afirmăm la Heruvic: „Noi, care pe Heruvimi cu taină închipuim”…Și nu putem ține locul Heruvimilor dumnezeiești, aici, pe pământ, dacă ei nu ar face același lucru în cer: dacă nu ar sta în jurul tronului Prea Sfintei Treimi.
Căci așa cum noi stăm la Sfânta Liturghie în jurul Sfintei Mese, având pe Domnul pe ea, la fel Puterile cerești, Îngerii lui Dumnezeu, stau în jurul tronului Dumnezeului treimic, slujindu-I Lui cu bucurie și cu cutremur mare.
Sfântul Dionisie ne spune că Dumnezeu „ne-a arătat nouă ierarhiile cerești și a făcut împreună liturghisitoare cu ele ierarhia noastră”, pentru ca fiecare dintre noi „să ne îndumnezeim pe măsura noastră”. Și astfel înțelegem de ce îi cinstim pe Sfinții Îngeri: pentru a le urma slujirea lor neîncetată și pentru a ne îndumnezei aidoma lor, dar pe măsura noastră, a fiecăruia dintre noi.
Sfinții Îngeri apar în Sfânta Scriptură, subliniază Sfântul Dionisie, – căci au fost văzuți în vedenii
de către Sfinți – , sub diverse forme, care par forme materiale, însă ele nu au nimic de-a face cu cele materiale, pe care noi le cunoaștem, pentru că ei sunt ființe spirituale.
Căci Sfinții, care au văzut în vedenie pe Îngeri, i-au văzut „în chip mai presus de lume, deasupra tuturor celor materiale”.
Adică i-au văzut în mod extatic, în slava lui Dumnezeu, în veșnicie.
Și din experiența sa extatică copleșitoare, Sfântul Dionisie ne prezintă Ierarhia cerească ca pe totalitatea Îngerilor Lui, pe care Dumnezeu o luminează cu slava Sa dumnezeiască veșnică. Însă o luminează în trepte, fiecare treaptă îngerească fiind luminată pe măsura ei.
Începând cu capitolul al 7-lea al tratatului mistic citat, Sfântul Dionisie ne spune că cel mai aproape de Dumnezeu stă prima ierarhie îngerească, care e formată din Serafimi, Heruvimi și Tronuri.
Serafimii sunt cei care ard și încălzesc, fiind plini de focul dragostei dumnezeiești. Heruvimii sunt plini de cunoașterea dumnezeiască și de înțelepciune.
Tronurile sunt cele care încălzesc și revarsă înțelepciunea dumnezeiască. Și cele pe care Sfântul Dionisie le prezintă sunt cele pe care el le-a văzut în vedeniile sale primate de la Dumnezeu. Și cine poate fi credibil întro narațiune, decât cel care le-a văzut pe cele pe care le descrie?
Astfel, Sfântul Dionisie i-a văzut în vedenie pe Serafimi mișcându-se neîncetat în jurul lui Dumnezeu. Iar pe Heruvimi i-a văzut ca pe văzătorii de Dumnezeu care împărtășesc celorlalți înțelegerile lor dumnezeiești.
Și pe Tronuri le-a văzut tinzând neîncetat spre Dumnezeu și fiind, „prin excelență, purtătoare de Dumnezeu”.
Și aceste trei Puteri cerești „sunt pline de „bărbăție puternică și neclintită” în cele dumnezeiești.
Stăpâniile sunt pline de bună-rânduială în primirea și dăruirea înțelepciunii dumnezeiești.
Și ierarhia de sus, potrivit voii lui Dumnezeu, împărtășește iluminările dumnezeiești celei de mijloc. Prin aceasta Dumnezeu arătându-ne și nouă, tuturor, că nu trebuie să privăm de experiența noastră teologică și duhovnicească pe cei începători sau puțin experimentați, ci să îi învățăm fără părere de sine și invidie. Pentru că și noi am fost luminați de Dumnezeu prin Îngerii și Sfinții Lui sau direct de către El prin vedenii dumnezeiești, și că înțelepciunea primită de la El trebuie dăruită tuturor, spre înțelepțirea și mântuirea tuturor oamenilor.
Ultima treaptă a Ierarhiei cerești e formată din Începătorii, Arhangheli și Îngeri.
Iar noi, adesea, numim toate Puterile cerești cu numele de Sfinții Îngeri, însă, în fapt, Îngerii sunt doar a 9-a treaptă a Ierarhiei îngerești de sus în jos. Dar le numim pe toate Puterile cerești Sfinți Îngeri pentru că toate sunt ființe duhovnicești și prin această denumire precizăm diferența dintre ele și demoni.
Pentru că și demonii au fost Îngeri buni, în Împărăția lui Dumnezeu, dar prin păcătuirea lor au devenit îngeri răi sau demoni, potrivnici lui Dumnezeu.
Și despre ierarhia ultimă, Sfântul Dionisie ne spune că Începătoriile sunt „începătoare și conducătoare spre cele dumnezeiești”, că Arhanghelii comunică cu Începătoriile, dar și cu Îngerii cele dumnezeiești, pe când, despre Îngeri, că ei ne tălmăcesc nouă iluminările dumnezeiești pe care ei le-au primit în mod ierarhic. Adică de la Dumnezeu prin intermediul Serafimilor, Heruvimilor, Tronurilor, Domniilor, Puterilor, Stăpâniilor, Începătoriilor și Arhanghelilor.
Și de aceea, la începutul tratatului mistic, Sfântul Dionisie ne-a spus că noi trebuie să imităm Puterile cerești în Ierarhia bisericească. Pentru că și Biserica e formată în mod ierarhic, de la Patriarh la ultimul Diacon al Bisericii și de sus în jos trebuie să vină tot harul și toată învățătura dumnezeiască în Biserică. Și fiecare dintre membrii ierarhiei trebuie să dăruiască tuturor celorlalți harul și înțelepciunea sa, pe măsura înduhovnicirii sale personale. Fără această confesare sfântă a luminărilor lui Dumnezeu în viața noastră și fără dăruirea învățăturii pe care am strâns-o, către toți, nu putem să zidim în mod real Biserica lui Dumnezeu.
Pentru că fiecare în parte are nevoie de învățătură și de luminare pe măsura lui și de aceea predicile și cărțile noastre sunt și trebuie să fie diversificate. Să fie pe multe trepte de înțelegere, pentru ca fiecare, pe măsura lui, să înțeleagă cele ce îi sunt de folos.
„Cetele ființelor cerești”, ne spune Sfântul Dionisie, „sunt pentru noi nenumărate”. Și el își încheie scrierea într-o mare smerenie, pentru că ne spune: „în privința unora [din cele referitoare la Puterile Dumnezeiești], n-avem cunoștința cea mai presus de lume a altora [a altor Sfinți], [pentru] că avem nevoie mai mult de altul care să ne lumineze, să ne introducă în taina lor”.
Însă aici, în această sfântă carte, Sfântul Sfințit Mucenic Dionisie Areopagitul ne-a predat vederile sale cele mai presus de lume, vederile sale mistice, care ne fac cerul mai explicit și pentru noi, cei care n-am avut astfel de experiențe îndumnezeitoare. Iar la vederile sale despre lumea îngerească noi putem să auxiliem vederile multor Sfinți Părinți, care ne-au dat detalii despre vederile lor mistice și despre luminările pe care le-au primit în ceea ce le privește.
În slujba zilei, la nivelul imnografiei, accentul cade pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, pentru că ei au fost factori activi ai iconomiei dumnezeiești.
Însă Ierarhia cerească, cu cele 9 trepte/ cete ale ei, prezentată în Minei, este cea din confesiunea extatică a Sfântului Dionisie Areopagitul: „La adunarea [soborul/ sinaxa] celor nouă cete, Searafimii, Heruvimii, Scaunele, Domniile, Stăpâniile, Începătoriile, Puterile, Arhanghelii și Îngerii”. De aceea, astăzi cinstim întreaga Ierarhie îngerească și vrem să învățăm din iubirea ei sfântă și preafrumoasă pentru Dumnezeu și din întrajutorarea ei reciprocă pe calea îndumnezeirii.
Căci noi le cinstim și ne rugăm tuturor Puterilor cerești ca ele să se roage pentru noi.
Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil apar în Minei ca „mai mari voievozi ai oștilor cerești”. Sfântul Mihail are „chip de foc” și„frumusețe minunată”.
Pe când Sfântul Gavriil este „o a doua lumină…care cu împărtășiri dumnezeiești luminezi toată lumea, și ne[-ai] descoperi[t] nouă taina cea din veac”. Adică vestea întrupării Fiului lui Dumnezeu.
Sfântul Mihail a oprit căderea Îngerilor prin sfătuirea lui. El s-a arătat în vedenie Sfântului Avraam, Sfântului Lot, Sfântului Iacov, Sfântului Iisus, fiul lui Navi.
Sfântul Gavriil s-a arătat în vedenie Sfântului Profet Daniil, a binevestit nașterea Maicii Domnului, apoi nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și a Domnului, a trimis în Egipt Sfânta Familie, a binevestit Învierea Domnului Sfintelor Femei Mironosițe.
Bineînțeles că Sinaxarul Mineiului spune doar câteva intervenții ale celor doi Sfinți Arhangheli în viața lumii, dar numărul lor e imens în Tradiția Bisericii. Pentru că până azi Puterile cerești vin în ajutorul nostru și ne luminează și ne întăresc în toate cele ale vieții noastre.
De aceea, noi ne rugăm lor, „ca prin ajutorul și rugăciunile lor, și în veacul de acum să aflăm scăpare de rele, și în cel ce va să fie să ne învrednicim bucuriei cerești și Împărăției”.
Căci noi nu confundăm niciodată pe Dumnezeu cu Îngerii și cu Sfinții Lui, care pururea Îi slujesc și Îl laudă. Ci noi ne rugăm lor ca ei să fie mijlocitori ai mântuirii noastre în fața lui Dumnezeu, ca unii care stau în apropierea/ în intimitatea Lui.
Ne rugăm pentru cei adormiți, care au fost și sunt cu Îngerii Domnului și îi binecuvântăm și ne rugăm pentru cei care astăzi își sărbătoresc ziua patronimică.
Și cu toții să nu uităm acest lucru fundamental: că toate pe care le-am primit în dar de la Dumnezeu sunt pentru a le dărui, pentru a le pune spre folosul tuturor. Amin!
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Praedicationes (vol. 9)
CategoriiFără categorie
