Doamne, aminteşte-mi !
Dacă mi se pare că sunt bun …
Dacă mă văd drept, amiteşte-mi câte drepturi am încălcat.
Dacă mă consider cinstit, aminteşte-mi de câte ori am înşelat.
Dacă mă văd sincer, aminteşte-mi de câte ori am minţit.
Dacă mă consider înţelept, aminteşte-mi inutilitatea multor cuvinte ale mele.
Dacă mă cred bun, aminteşte-mi câtă răutate este în inima mea.
Dacă mă văd smerit, aminteşte-mi câtă făţărnicie este în mine.
Dacă mă văd curat, aminteşte-mi ce negru e sufletul meu.
Dacă mă văd frumos, aminteşte-mi ce zdrenţuit sunt pe interior.
Dacă mă văd puternic, aminteşte-mi că nu pot nimic fără Tine.
Dacă mi se pare că am zidit ceva, aminteşte-mi câte inimi am frânt.
Dacă mi se pare că am credinţă mare, aminteşte-mi ce uşor mă clatin în încercări.
Dacă mă văd curajos, aminteşte-mi cât de laş sunt în a propovădui şi a muri pentru numele Tău.
Dacă mă văd harnic, aminteşte-mi cât de trândav sunt în a împlini poruncile Tale.
Dacă mă consider înţelept, aminteşte-mi pe câţi am rănit prin cuvintele mele.
Dacă mă simt puternic, aminteşte-mi de câte patimi sunt îngenuncheat.
Dacă mi se pare că am dragoste, aminteşte-mi de câtă ură sunt stăpânit.
Dacă mă cred cineva, aminteşte-mi că nu sunt decât ţărână.
Dacă mă simt deja ajuns, aminteşte-mi de unde am plecat.
Dacă mă văd sus, aminteşte-mi din ce adânc m-ai ridicat.
Dacă mi se pare că merit raiul, aminteşte-mi cât de departe e de mine.
Doamne, aminteste-mi…
Când mi se pare că bucatele nu sunt atât de gustoase, aminteşte-mi de aceia care nu au ce pune pe masă.
Când mi se pare că am puţine îmbrăcăminte, aminteşte-mi de aceia care nu au nici măcar o haină.
Când mi se pare că aşternutul nu este atât de moale, aminteşte-mi de aceia care nu au unde să-şi plece capul.
Când sunt nemulţumit de locuinţa mea, aminteşte-mi de aceia care trăiesc pe stradă.
Când mă plâng de serviciu, aminteşte-mi de aceia care nu au un loc de muncă.
Când mi se pare că nu arăt perfect fizic, aminteşte-mi de aceia care nu se pot da jos din pat.
Când mă plâng de o durere banală, aminteşte-mi de aceia care mai au doar o zi de trăit.
Când mă plâng de prieteni, aminteşte-mi de aceia care trăiesc în singurătate.
Când nu ştiu să valorez libertatea, aminteşte-mi de aceia care au pierdut şansa la libertate.
Când nu ştiu să preţuiesc viaţa, aminteşte-mi de aceia care ar da orice să supravieţuiască.
Când ignor tot ce e frumos în jur, aminteşte-mi de aceia care ar vrea să vadă dar sunt orbi.
Când aştept miracole, aminteşte-mi că eu însumi sunt unul din ele.
Când uit ce am, aminteşte-mi să preţuiesc valoarea lucrurilor mai înainte de a le pierde.
