– Hristos ar fi putut mântui lumea și fãrã ucenicii Sãi, dacã ar fi vrut sã înlãture cu totul împreunã-lucrarea lor cu El.
Dupã cum Dumnezeu ar fi putut face acest lucru și fãrã Întruparea ca Om a Fiului Sãu Iisus Hristos, din Preasfânta Fecioarã Maria.
Cãci lui Dumnezeu toate lucrurile Îi sunt cu putințã (Matei 10, 26).
– Dar în Înțelepciunea Sa cea veșnicã El a ales sã fie astfel mântuirea noastrã, cãci în acest fel a gãsit El cã va fi cel mai bine.
– Mântuitorul ar fi putut sã Se Întrupeze venind în lume și în alt fel, pentru cã Dumnezeu fiind, El nu putea fi îngrãdit de legi omenești și de piedici de netrecut în alegerea cãilor Sale, – dar a ales-o pe Preasfânta Fecioarã Maria ca mijlocitoarea celei mai binecuvântate cãi, prin care trebuia sã vinã El între oameni – pentru mântuirea oamenilor.
Fiindcã nici o altã cale nu era mai potrivitã ca aceasta, nici mai curatã și nici mai iubitoare pentru noi, nici un alt mijloc nu era mai bun, și nici o altã ființã nu era mai curatã și mai frumoasã ca ea.
Spre a fi vrednicã de Sfințenia Celui ce venea sã sfințeascã toate, de la Dumnezeu și pentru Dumnezeu.
O, ce tainicã și iubitoare este Înțelepciunea lui Hristos!
– De ce Preasfintei Fecioare Maria i s-a închinat arhanghelul strãlucit zicîndu-i:
“Plecãciune Ție cãreia Ți s-a fãcut mare har” (Luca 1, 28)?
– fiindcã Duhul Sfânt Se pogorâse peste ea, și Puterea Celui Preaânalt o umbrise Sfântul care Se Nãștea din ea era Fiul lui Dumnezeu.
Iatã, aici în alegerea Sfintei Fecioare Maria ca mijloc al întrupãrii lui Hristos, toatã Lucrarea
Ea se împlinise în clipa aceea într-o Singurã ființã omeneascã, pentru toatã omenirea.
De aceea trebuie toate neamurile s-o numeascã fericitã!
– Duhul Sfânt Se pogorâse peste Maica Domnului, înainte de a coborî peste apostoli și peste Bisericã.
Puterea Celui Preaînalt o investise pe ea cu o strãlucire eternã și unicã, înainte de a-i investi pe apostoli.
Și împãrtãșirea cu Hristos prin primirea în ființa ei a Trupului și a Sângelui Sãu Sfânt, o sfințise pe ea cea mai dintâi și în cel mai presus fel, înaintea tuturor celor ce vor veni pe urmele Lui…
Iatã un mare adevãr nesocotit de prea mulți “credincioși” astãzi, spre veșnica lor pagubã.
– De ce Hristos și-a ridicat Ochii Sãi spre ucenicii Sãi ca spre niște înãlțimi – și le-a zis: “Ferice de voi, pentru cã Împãrãția lui Dumnezeu este a voastrã…” (Luca 6, 20)?
Pentru cã dupã cum Preasfânta Fecioarã, în clipa Întrupãrii avea în sine pe Hristos, toatã Lucrarea viitoare a Sfintei Treimi, – tot așa toatã desfãșurarea Lucrãrii de mântuire de care Dumnezeu în toate feluritele Sale înfãțișãri urma sã o desãvârșeascã, – Hristos o vedea atunci în sfinții Sãi apostoli.
Hristos vedea atunci în ei toatã Biserica Sa, și tot nemãrginitul numãr al celor ce se vor mântui prin Cuvântul mãrturisit de ei.
– Viitorul stã în Prezent, dupã cum lanurile de mâine stau în sacii de azi și dupã cum roadele de la toamnã, stau de cu primãvarã în sapa din mâinile gospodarului, și dupã cum clãdirea viitoare stã în pietrele sau în lemnele pe care le strângi acum și dupã cum adunarea de mâine, stã în cuvântul pe care tu îl mãrturisești azi cu putere, în graiul tãu.
– În Preacurata Fecioarã, Maica Domnului Iisus – îngerul slãvit vedea Unicul Vas învrednicit de toatã Lucrarea tainicã a Sfintei Treimi.
De aceea s-a apropiat cu venerație și s-a plecat cu smerenie în fața ei, fiindcã se pleca în fața lui Dumnezeu din ea, în fața Biruinței din El.
– Ridicându-și privirile spre ucenicii Sãi, Mîntuitorul Își arãta toatã prețuirea Lui pentru jertfa și pentru toatã lupta pe care o vor duce ei, pentru împlinirea Voii Tatãlui Ceresc – pentru rãspândirea Lucrãrii Duhului Sfânt, pentru puterea Evangheliei Sale.
Tot ce este astãzi și va fi pânã la sfârșitul veacurilor prin Hristos și prin Bisericã în lume și în ceruri – în clipa aceea era în apostolii Domnului.
De aceea El i-a prețuit atât de mult.
Și noi trebuie la fel sã-i prețuim.
Te rugãm Doamne Iisuse, ajutã-ne.
Amin.
Traian Dorz
CategoriiFr.Traian Dorz
