„Pentru a lua pe umeri crucea trebuie ca mai înainte sa nu împlinim trupului dorintele sale pofticioase, dându-i doar cele neaparat trebuincioase traiului; trebuie sa socotim dreptatea noastra cea mai cumplita nedreptate înaintea lui Dumnezeu, sa socotim priceperea noastra drept desavârsita nepricepere si, în fine, predându-ne lui Dumnezeu cu toata puterea credintei, predându-ne deprinderii necontenite a Evangheliei, sa ne lepadam de voia noastra.
Cel ce a savârsit aceasta lepadare de sine este în stare sa ia crucea sa. Cu supunere fata de Dumnezeu, chemând ajutorul Lui spre întarirea neputintei sale, el priveste fara teama si tulburare necazul care se apropie, se pregateste cu marime de suflet si barbatie sa îl îndure, nadajduieste ca prin mijlocirea ei se va face partas al patimirilor lui Hristos, va ajunge la tainica marturisire a lui Hristos nu doar cu mintea si cu inima, ci si cu lucrul, cu viata însasi.”
CategoriiFără categorie
