Cursele-pr ARSENIE BOCA

Unii isi taie mintea in Scripturi. Cu trecerea de vreme, satana s-a mai iscusit in rele. Pe cine poate sa-l

     De aceea e bine sa lamurim dupa putere si acest ucigas viclesug al nalucirilor, fiindca de la o vreme incoace multi se ivesc si multa tulburare fac printre oameni. Iata cum vine cursa aceasta. Vicleanul are doua feluri de momeli, dupa iubirea omului, care inclina fie spre pierzare, fie spre mantuire. Este o ispita a mantuirii in care au cazut multi inselati, zicand ca sunt mantuiti, cand de fapt nu au savarsit nici alergarea si nici dupa lege n-au luptat. Este si ispita sfinteniei, este si ispita misiunii sau a trimiterii de la Dumnezeu, precum este si ispita muceniciei. In toate aceste ispite cad cei ce ocolesc osteneala, mintile inguste care spun ca nu mai au nimic de facut decat sa creada si sa se socoteasca a fi ajuns sfintenia, misiunea, mucenicia si celelalte naluci ale mintii inselate. Au si ei o osteneala: aceea de a ajunge la

De aceea, pentru indrazneala, ii da pe seama vicleanului sa-i prapadeasca. Astfel, cand atarna de Dumnezeu o atare pedeapsa peste oarecarele, il cerceteaza satana luand chipul mincinos al lui Hristos si, graindu-i cu mare blandete, ii tranteste o lauda cu care il castiga fulgerator si poate pentru totdeauna, ca pe unul ce pe calea cea stramta si cu chinuri, ce duce la imparatie, umbla dupa placeri duhovnicesti. Iata-l cu momeala de gat! De acum, dupa oarecare scoala a ratacirii, cand increderea ii va fi castigata desavarsit si ii va fi intarita, prin potriviri de semne prevestite, ajunge increzut in sine si in hristosul lui, incat si moarte de om e in stare sa faca intemeindu-se pe Scriptura. Iata cum puiul de drac al iubirii de sine, facandu-se barbat, si ajutat prin vedenii mincinoase de tatal sau, tatal minciunii, stramba mintea bietului om, incat i se va parea pacatul virtute duhovniceasca. Ba inca omorand pe cei care nu cred ca el, i se va parea ca face slujba lui Dumnezeu (Dumnezeu Care l-a inselat pe el).

      Cand stai de vorba cu unul din acestia, te uimeste convingerea si siguranta lui, uneori si legatura cu judecata a cuvintelor lui, si nu poti patrunde repede ca stai de vorba cu un inselat si un sarit la minte. Asta pana nu-i afli prima spartura a mintii, de la care apoi toate mestesugurile vicleanului trebuie sa-si dea arama pe fata. Trebuie sa-i prinzi momeala pe care a inghitit-o si cate cel mai adesea e caderea la lauda, cu care tatal minciunii si-a amagit pruncul iubirii de sine, pe care l-a dorit cu atata osardie cel amagit la minte. Biserica insira printre pacatele mintii si prejudecatile. O marturie din Scriptura a celor zise ne va dumeri mai bine. Era pe vremea proorocirilor mincinosi din zilele lui Ilie si a regelui Ahab. Proorocul Ilie vestise regelui mustrarea lui Dumnezeu, necazurile si moartea ce-l va ajunge in zilele urmasilor sai. Duhul care a iesit si a stat inaintea fetei Domnului, si s-a facut duh mincinos in gura proorocilor, caruia i-a zis Domnul: „Du-te si fa cum ai zis!”, e acelasi care a cerut de la Dumnezeu sa cerce pe Iov. Cu ingaduirea lui Dumnezeu, satana ii cerne pe oameni si ii culege pe toti cei ce umbla in lumea aceasta dupa placeri, chiar duhovnicesti, numai sa-i prinda, ca inca nu s-au lepadat desavarsit de iubirea de sine si de orice spurcaciune a vietii, dupa atata si atata propova-duire a (vietii) Bisericii. Caci patima aceasta face pe om sa cada, lovit de sagetile laudei, si sa se trezeasca cu mintea inselata si sarita din socoteala smereniei. Caci iata, pe cei ce nu aveau curatia vietii, [pe] lingaii de la curtea regelui Ahab, i-a dat inselaciunii desavarsite a duhului minciunii si sfatul lor era minciuna si ispita regelui iubitor de slava desarta, ispita in care trebuia sa cada si regele – ascultatorul lor pentru pacatele sale. Ca si inselatii aceia care l-au palmuit pe adevaratul prooroc al lui Dumnezeu, asa si proorocii mincinosi din zilele noastre sunt de o indrazneala nemaipomenita si palmuiesc smerenia, dandu-se pe ei drept ceva mare: „Ilie, Ioan, Hristos Fiul Omului, Dreptul Judecator” si asa mai departe. Pretind ascultarea de oameni, pentru ca Dumnezeu i-a trimis sa spuna la lume… lucruri de care iti tiuie urechile auzindu-le si-ti ingheata inima. Pe semnele urmatoare se cunoaste ca nu mai sunt intregi la minte:

      mestesugurile vicleanului. E stiut ca facand omul gandurile si voile celui rau, intra acela in el. Sau altfel zicand: iubind cele rele, prin firul acestei iubiri intra vrajmasul in cetate, adica prin cele de-a stanga, sare in cealalta margine, de-a dreapta de tot, cautand acolo sa-l amageasca, ca sa-i dea omul crezare, ii tranteste o lauda pentru multimea credintei in Dumnezeu si a iubirii virtutii si-l indeamna ca fara masura si fara intrebare sa se sileasca in aceasta. Pe unul il trezeste la rugaciune, silindu-se sa-i strecoare in minte si in inima parerea mare despre sine, precum ca pe el il trezesc ingerii la pravila. Sau daca cel ochit spre inselare nu e chiar asa de virtuos, ii mai ingaduie sa pipe, sa bea, zicandu-i gandurile ca trebuie putere si nu-i pacat. Pe unul l-a sagetat aratandu-i-se in chipul lui Hristos si spunandu-i: „Pentru dumneata mai rasare soarele”. Douazeci si cinci de ani l-a mai dascalit ca sa ajunga sa se creada pe sine ca el e Fiul Omului din Scriptura si Dreptul Judecator care va desparti oile de capre si va intemeia imparatia lui Dumnezeu pe pamant, si ca in zilele lui va fi sfarsitul si judecata care se va face prin el. De aceea au zis Parintii ca intotdeauna extremele sunt ale diavolului.

Parintele Arsenie Boca