Sfântul Petru

Un lucru deosebit despre Sfântul Apostol Petru este că Dumnezeu nu l-a ales pentru că era desăvârșit, ci pentru că avea o inimă care știa să se pocăiască.
Petru a fost pescar, un om simplu, impulsiv și plin de râvnă. El a avut curajul să coboare din corabie și să meargă pe apă spre Hristos, dar tot el s-a îndoit și a început să se afunde. El a mărturisit primul: „Tu ești Hristos, Fiul Dumnezeului Celui viu”, dar în noaptea Pătimirilor s-a lepădat de trei ori de Învățătorul său.
Și totuși, după ce a plâns cu amar pentru păcatul său, Hristos nu l-a lepădat. După Înviere, l-a întrebat de trei ori: „Mă iubești?”, iar prin cele trei mărturisiri ale iubirii i-a vindecat cele trei lepădări și i-a încredințat din nou păstorirea Bisericii.
Aceasta este una dintre cele mai mari lecții ale Sfântului Petru: nu că a fost fără greșeală, ci că nu a rămas în cădere. Lacrimile pocăinței l-au ridicat mai sus decât îl coborâse păcatul.
Un frumos cuvânt duhovnicesc spune:
„Petru a căzut prin frică, dar s-a ridicat prin iubire. Iuda a căzut prin iubire de bani și n-a mai crezut în mila lui Dumnezeu. Diferența nu este că unul a păcătuit și altul nu, ci că unul s-a întors la Hristos.”
De aceea, Sfântul Apostol Petru este ocrotitorul tuturor celor care au căzut, dar doresc să se ridice prin pocăință. Viața lui este o dovadă că Dumnezeu nu caută oameni fără greșeală, ci oameni care Îl iubesc și se întorc la El cu inimă smerită.
Fie ca rugăciunile Sfântului Apostol Petru să ne întărească în credință și să ne învețe că niciun păcat nu este mai mare decât mila lui Dumnezeu, atunci când omul se pocăiește cu adevărat. Amin.