Trăim într-o lume frământată, într-o societate care ne măsoară valoarea nu după curăția inimii, ci după grosimea portofelului, după marca mașinii pe care o conducem sau după strălucirea casei în care locuim. De dimineață până seara, prin tot ceea ce vedem în jur, suntem împinși subtil spre o cursă nebunească a acumulării de bunuri. Ni se spune că vom fi fericiți doar atunci când vom avea mai mult, când vom cumpăra mai mult, când ne vom permite tot ceea ce își permit și alții.
Dar cât de amarnic ne înșelăm! Cât de des vedem adeverindu-se în viața de zi cu zi acea tristă realitate: au venit banii, dar a plecat fericirea!
Câți oameni nu au sacrificat liniștea căminului, nopțile de somn, sănătatea și timpul petrecut alături de copii doar pentru a aduna avere? Și când au ajuns în vârf, când s-au văzut înconjurați de ziduri înalte și de lucruri scumpe, au descoperit că în sufletul lor s-a așternut o pustietate cumplită. Au cumpărat obiecte, dar au pierdut bucuria; au adunat bogății, dar au alungat pacea; au construit case mari, dar au dărâmat familia. Căci banii pot cumpăra un pat moale, dar nu pot cumpăra un somn liniștit; pot cumpăra atenția celor din jur, dar nu pot cumpăra dragostea curată și sinceră.
Iar cea mai mare otravă care picură astăzi în casele noastre este invidia și compararea continuă cu viața celorlalți. Ne uităm peste gardul vecinului, ne uităm la rude, la colegii de muncă sau la imaginile contrafăcute de pe rețelele de socializare și începem să ne otrăvim sufletul. Ne spunem cu amărăciune: „De ce el are și eu nu am? De ce familia lui își permite vacanțe scumpe și a mea nu? De ce copiii lui au de toate, iar ai mei trebuie să se mulțumească cu puțin?”. Şi din această comparare bolnavă se naște un iad interior. Începem să facem viața amară celor dragi, devenim irascibili, frustrați, veșnic nemulțumiți și cârtitori. Trecem pe lângă zâmbetul propriului copil sau pe lângă privirea caldă a soțului fără să le vedem, pentru că ochii noștri sunt orbiți de ceea ce le lipsește, iar nu deschiși spre ceea ce au primit deja.
Biserica ne cheamă la o trezire adâncă: Nu vă comparați viața de familie cu a celor din jur! Suntem diferiți. Dumnezeu ne-a zidit pe fiecare ca pe o taină unică. Viața, chemarea și bucuriile fiecăruia dintre noi nu pot și nu trebuie să fie la fel. Așa cum într-o grădină nu toate florile au aceeași culoare sau același parfum, tot așa și în pronia lui Dumnezeu, fiecare familie își are măsura ei.
Pe cineva Dumnezeu l-a binecuvântat cu o bunăstare materială mai mare, iar altuia i-a oferit mai puțin din cele ale trupului, dar poate i-a dăruit o sănătate curată, copii credincioși, pace în casă sau o inimă odihnită. Dumnezeu cunoaște mai bine decât noi ce ne folosește pentru mântuire. Unora bogăția le poate fi spre încercare și spre milostenie, iar altora le-ar putea fi spre prăbușire și trufie dacă ar avea-o.
De aceea, marele secret al viețuirii creștine și calea cea mai scurtă spre o fericire neclintită este recunoștința. Trebuie să învățăm să ne bucurăm și să mulțumim pentru ceea ce avem astăzi! Să mulțumim pentru pâinea de pe masă, chiar dacă este simplă; să mulțumim pentru acoperișul deasupra capului, chiar dacă nu este un palat; să mulțumim că ne trezim dimineața sănătoși și că avem pe cine îmbrățișa.
Sfinții Părinți ne învață un adevăr paradoxal, dar absolut: Omul bogat nu este cel care are multe, ci este cel care se mulțumește cu puțin. Atunci când omul știe să se bucure de ceea ce i-a dat Dumnezeu și știe să spună din adâncul inimii: „Slavă Ție, Doamne, pentru toate!”, acel om devine dintr-odată cel mai bogat om din lume. Niciun hoț nu-i poate fura averea, nicio criză nu-i poate clătina pacea și nicio invidie nu-i mai poate amărî viața.
Să alungăm, așadar, din casele și din inimile noastre duhul cârtirii și al comparației toxice. Să nu mai lăsăm goana după cele trecătoare să ne fure fericirea căminului. Să privim spre Hristos, Care S-a născut într-o iesle ieftină pentru a ne dărui noua bogățiile Cerului, și să învățăm să ne trăim viața cu simplitate, cu bucurie și cu mulțumire. Iar Dumnezeul păcii va umple casele noastre de un har și de o fericire pe care toți banii lumii acesteia nu le vor putea cumpăra niciodată. Amin.
