Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil4 min read

Astăzi, de sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, (…) sărbătoare mare în toată creştinătatea, ne întrebăm şi noi cu Sfântul Apostol Pavel: “Ce este omul, Doamne, atât de mare că Tu îl pomeneşti pe el, că Tu îţi aminteşti de el, că pe el L-ai făcut cu puţin mai mic decât pe îngerii? Slava şi cinstea sunt veşmintele cu care Tu pe om l-ai îmbrăcat, Doamne!”

Pentru că este, iubiţi credincioşi, o legătură de nedesfăcut între om şi îngeri, între puterile cerului şi cei care vieţuim în trup pe pământ. Din păcate, de la greşeala lui Adam şi a Evei, dar parcă din ce în ce mai mult cu cât curge istoria şi se îndreaptă spre punctul ei final, lumea şi noi oamenii, parcă nu mai suntem împreună cu îngerii. Parcă legătura pe care Dumnezeu a instalat-o între noi şi îngeri nu mai este evidentă. Desigur, îngerii nu au dispărut, ci noi nu mai avem capacitatea să le sesizăm prezenţa şi aproape simţim şi credem că lumea este lipsită de îngeri. Pentru că un înger al Domnului nu poate sta acolo unde este murdărie, acolo unde este necurăţie. Se în-treba un Părinte al Bisericii din veacul trecut [Sfântul Siluan Athonitul]: “Cum poate Duhul cel Sfânt, cel smerit al lui Dumnezeu să locuiască într-o inimă şi într-o minte trufaşă?” Aceeaşi întrebare o putem pune: “Cum poate sta îngerul lui Dumnezeu lângă cel care nu are neprihănire, lângă cel care nu are curăţie, lângă şi în cel care nu are sensibilitate, gingăşie, candoare?” – lucruri pe care le întâlnim tot mai des în noi înşine şi în cei de lângă noi.

Sărbătoarea de astăzi, marea sărbătoare închinată puterilor cereşti şi în mod special Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, este un strigăt al Bisericii, un glas al lui Dumnezeu care răsună cu putere, un cuvânt al conştiinţei creştine, un glas, o voce care se adresează lucuitorilor pământului astăzi şi dintotdeauna. Şi anume, să găsim calea cea potrivită, cu ajutorul Celui de Sus, pentru a face loc îngerilor în viaţa noas-tră. Şi cum putem face loc îngerilor înlăuntrul fiinţei noastre? Sunt tot atâtea cai câte fiinţe umane sunt pe pământ. Şi din mulţimea, din multitudinea acestor căi să ale-gem câteva, iubiţi credincioşi. Şi să le alegem, nu la întâmplare, ci aplecându-ne fruntea asupra dumnezeieştii Scripturi, căci din ea vine adevărul care nu poate fi contestat de nimeni, în realitate şi în adevăr.

(…) Mântuitorul Hristos văzând minunile, inclusiv izgonirile duhurilor necurate pe care le săvârşeau în numele Său dumnezeieştii Săi apostoli, Hristos strigă cu mare glas: “Am văzut pe satana coborând din cer, alungat din cer.” Acesta este primul cu-vânt la care ar trebui să medităm astăzi, şi anume că din mândrie, din trufie demoni-că, Lucifer a căzut din înălţimea cerului încă înainte de crearea omului, arătând prin aceasta că cel mai mare obstacol al pătrunderii vieţii îngereşti în viaţa noastră este trufia, mândria luciferică.

La Sfânta Liturghie, la fiecare Sfântă Liturghie, preotul sau diaconul amintesc urmă-toarele cuvinte: “Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!”. Aceste cuvinte nu sunt altele decât acelea care au fost rostite de Arhanghelul Mihail când, văzând că o ceată de sfinţi îngeri din mândrie, din trufie, s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, văzând căderea unei cete de îngeri împreună cu căpetenia lor, Lucifer, Arganghelul Mihail strigă către toate puterile cereşti: “Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!” Adică, a doua cale prin care omul face lăcaş îngerilor în viaţa lui este starea de veghe. După starea de smerenie prin care omul pregăteşte sufletul său şi trupul său pentru viaţa sfinţilor îngeri, este starea de veghe pentru că nenumărate ispite, cele de la trup, cele de la lume şi cele de la puterile întunericului, ca nişte cântece de sirenă vin ca să ne vrăjească auzul nostru lăuntric, ca să cădem împreună cu căpete-nia îngerilor răzvrătiţi. Şi atunci starea de veghe, atenţia la noi înşine şi la duşmăniile care vin din jurul nostru, trebuie să fie o stare de deşteptare continua sau de redeş-teptare în momentul în care adormim, că suntem slabi şi neputincioşi. Şi vocea de tunet a Arhanghelului Mihail să răsune, şi nu numai să răsune, să fie auzită: “Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!”

De asemenea, în această sfântă zi, îl vedem pe Arhanghelul Mihail cu sabia în mâna stând la poarta Raiului, ca nimic necurat, nimic nepocăit, să nu intre în Împărăţia Cerurilor. Dumnezeiescul Apostol Pavel spune, preluând de asemenea un cuvânt din Vechiul Testament, că nici o neascultare, nici o călcare de poruncă, nu au rămas şi nu rămân nepedepsite, arătând prin aceasta că neascultarea în diferitele ei chipuri, căl-carea poruncilor, fac în aşa fel ca sabia de foc a măreţului Arhanghel să nu ne permi-tă intrarea în Împărăţie. Şi aşa cum spunea un Părinte, plecat la ceruri nu demult, că o mare ispită a omului de astăzi este să creadă că Dumnezeu este doar milostiv, multmilostiv şi îndelung răbdător, cum şi este, fără să adauge şi faptul că Dumnezeu este şi drept, că Dumnezeu răsplăteşte fiecăruia după faptele lui. Aşadar, starea de pocăinţă, starea de încredere în milostivirea lui Dumnezeu, dar şi de credinţă în dreptatea Lui, este, după smerenie şi starea de veghe, o altă cale prin care viaţa îngerilor pătrunde în viaţa noastră.

(…) Dacă îngerii se află undeva, şi nu o spun eu, o spune dumnezeiasca Evanghelie, ei se afla acolo unde sunt copii. De ce? Petru că îngerul nu poate să şadă acolo unde este murdărie, iar copilul este curat. Îngerul nu poate să şadă acolo unde este priha-nă, iar copilul este neprihănit. Şi mai presus de toate, îngerul nu poate să şadă unde este viclenie şi neiertare, iar copilul nu este viclean şi are o capacitate uimitoare de iertare. Aşadar, doriţi să aveţi viaţă de înger? Împliniţi voturile monahale, cei din mănăstiri. Voiţi să aveţi viaţă de îngeri cei din lume? Păziţi-vă patul neîntinat, adică credincioşia soţului faţă de a lui soţie şi soţia faţă de bărbatul ei. Naşteţi prunci, creşteţi-i cu frică de Dumezeu, cu ruşine de oameni şi cu dragoste de neam. Şi atunci şi casa, şi familia, şi mănăstirea pe de altă parte, vor fi pline de îngeri, pline de harul lui Dumnezeu de care avem o imensă nevoie.

Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toţi pentru rugăciunile sfinţilor îngeri, (…) să alunge necurăţia din viaţa noastră pentru ca puterile cele curate ale sfinţilor îngeri să se sălăşluiască şi în viaţa noastră!

Amin!

 IPS Teofan- predica la Sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments