C

Comerțul cu minuni și promisiunile de vindecare

Există momente în viața unui om în care toate certitudinile se prăbușesc într-o singură clipă. Un diagnostic medical grav, o boală care nu răspunde la tratament, o intervenție chirurgicală dificilă sau vestea că cineva drag suferă de o afecțiune incurabilă pot schimba radical felul în care omul privește lumea. În asemenea împrejurări, timpul pare să capete altă dimensiune, iar lucrurile care până ieri păreau importante trec în plan secund. Omul caută o explicație, un sprijin și, mai presus de toate, o speranță că lucrurile se vor putea îndrepta.

În astfel de clipe, mulți se apropie mai mult de Dumnezeu. Încep să se roage, merg la biserică, cer să fie pomeniți la Sfânta Liturghie, participă la Sfântul Maslu și caută sfatul unui duhovnic. Uneori, oameni care nu mai intraseră într-o biserică de ani întregi se întorc la rugăciune, iar suferința devine începutul unei căutări duhovnicești pe care nu o cunoscuseră până atunci.

Această întoarcere către Dumnezeu este firească și poate aduce multă mângâiere. Credința îi oferă omului puterea de a înfrunta ceea ce, prin propriile puteri, i s-ar părea imposibil de suportat. Rugăciunea îl ajută să nu se simtă singur, îi întărește nădejdea și îi dă puruterea de a merge mai departe chiar și atunci când răspunsurile medicale nu sunt cele pe care le-ar fi dorit.

Din păcate, tocmai această vulnerabilitate poate deveni terenul pe care se dezvoltă o formă de exploatare a credinței: comerțul cu minuni și promisiunile de vindecare.

În jurul suferinței apar uneori persoane care pretind că dețin rețete secrete, tratamente miraculoase, produse binecuvântate sau metode religioase prin care orice boală ar putea fi învinsă. Unele vorbesc despre vindecări sigure ale cancerului, altele promovează preparate despre care afirmă că au puteri extraordinare, iar altele susțin că au descoperit rugăciunea, obiectul sau ritualul prin care omul poate obține garantat sănătatea. Mesajele sunt prezentate cu multă convingere, iar poveștile despre presupuse vindecări sunt răspândite pentru a câștiga încrederea celor aflați în suferință.

De multe ori, în spatele acestor afirmații se află interese materiale. Se vând produse la prețuri exagerate, se cer donații pentru anumite rugăciuni, se promit intervenții speciale sau se sugerează că vindecarea depinde de cumpărarea unui anumit obiect. Omului bolnav i se spune că trebuie să facă un anumit lucru, să achite o anumită sumă sau să urmeze o rețetă pe care nu o poate găsi în altă parte. În felul acesta, speranța ajunge să fie transformată într-o marfă, iar disperarea celui bolnav devine o oportunitate pentru cei care urmăresc câștigul.

Este dureros să vezi cum cineva care tocmai a primit un diagnostic grav ajunge să fie bombardat cu mesaje despre vindecări garantate, remedii ascunse și soluții pe care medicina, chipurile, nu ar dori să le dezvăluie. Familia începe să cumpere produse, să caute persoane care promit rezultate și să cheltuiască bani pe care poate nici nu îi are, numai pentru că cineva i-a spus că există o cale sigură de scăpare.

Să ne imaginăm o mamă al cărei copil suferă de o boală gravă. După multe consultații și investigații, medicii îi explică faptul că tratamentul va fi dificil și că evoluția bolii trebuie urmărită cu atenție. Femeia pleacă din cabinet cu sufletul apăsat, iar acasă începe să caute orice informație care i-ar putea oferi o rază de speranță. Într-o zi, cineva îi trimite un mesaj despre un produs despre care se spune că ar fi vindecat mai mulți bolnavi, deși nu există dovezi medicale care să susțină afirmația. O altă persoană îi recomandă o rugăciune despre care susține că aduce vindecarea dacă este rostită într-un anumit fel, iar cineva îi sugerează să nu mai accepte tratamentul prescris, pentru că medicamentele ar împiedica lucrarea lui Dumnezeu.

Ce poate face o mamă într-o asemenea situație? Când este vorba despre propriul copil, dorința de a încerca orice devine aproape imposibil de stăpânit. Ea nu mai caută neapărat o explicație, ci o salvare, iar oamenii care profită de asemenea împrejurări știu foarte bine cât de puternică este această nevoie.

Aici trebuie să spunem limpede că niciun om nu are dreptul să exploateze suferința altuia prin promisiuni de vindecare pe care nu le poate garanta. O persoană care pretinde că poate vindeca sigur cancerul printr-un preparat neverificat nu oferă doar un sfat discutabil, ci poate pune în pericol viața celui care îl urmează. Iar atunci când îi recomandă să abandoneze tratamentul medical, consecințele pot fi dramatice.

Credința ortodoxă nu ne cere să renunțăm la medicină și nici să privim medicul ca pe un adversar al lucrării lui Dumnezeu. Medicina este una dintre căile prin care omul poate primi ajutor în lupta cu boala, iar medicii, prin pregătirea și munca lor, participă la îngrijirea celor aflați în suferință. Putem să ne rugăm pentru vindecare și să urmăm tratamentul recomandat, fără să vedem vreo contradicție între aceste două lucruri.

Rugăciunea nu înlocuiește responsabilitatea față de propria sănătate, după cum tratamentul medical nu anulează nevoia omului de sprijin sufletesc. Un bolnav are nevoie de medici competenți, de familie, de oameni care să-l însoțească și să-l încurajeze, dar are nevoie și de Dumnezeu, mai ales în acele momente în care frica și nesiguranța devin greu de suportat.

Să ne amintim că Mântuitorul Hristos i-a vindecat pe mulți dintre cei care veneau la El, iar Evangheliile vorbesc despre oameni care au plecat dinaintea Sa sănătoși, după ani întregi de suferință. Dar minunile Sale nu au fost niciodată transformate în spectacole comerciale. Hristos nu a cerut bani pentru vindecare, nu a stabilit tarife pentru rugăciune și nu a făcut din suferința oamenilor un mijloc de câștig.

Atunci când vorbește despre vindecarea celor bolnavi, Evanghelia ne descoperă mila lui Dumnezeu față de omul aflat în neputință. În multe împrejurări, vedem cum Mântuitorul Se apropie de cel suferind, îl ascultă și îl ridică, fără să transforme întâlnirea într-o tranzacție. Minunea izvorăște din iubirea și puterea lui Dumnezeu, nu dintr-o formulă pe care omul ar putea să o cumpere sau să o reproducă după bunul plac.

De aceea, trebuie să fim atenți și la felul în care vorbim despre rugăciunile pentru sănătate. Sfântul Maslu este una dintre Tainele Bisericii prin care cerem mila și ajutorul lui Dumnezeu pentru cei bolnavi, iar rugăciunile sale au o profunzime duhovnicească deosebită. Totuși, nu putem transforma această Taină într-o procedură medicală cu rezultat garantat și nici nu putem susține că un om care participă la un anumit număr de slujbe trebuie în mod obligatoriu să se vindece trupește.

Uneori, omul se vindecă, iar familia lui trăiește bucuria unei însănătoșiri neașteptate. Alteori, boala continuă, în ciuda rugăciunilor și a tratamentelor. Există oameni care își recapătă sănătatea după ani de suferință și oameni care pleacă din această lume înconjurați de rugăciunea celor dragi. În toate aceste situații, Biserica este chemată să fie alături de om, să-l mângâie și să-l ajute să nu-și piardă nădejdea, fără să inventeze explicații simpliste pentru suferința lui.

Ar fi nedrept să-i spunem unui bolnav că nu s-a vindecat fiindcă nu s-a rugat suficient, fiindcă nu a avut destulă credință sau fiindcă nu a făcut donația cerută de cineva. O asemenea afirmație adaugă o povară sufletească peste durerea pe care omul o poartă deja. Credința nu trebuie transformată într-un instrument de culpabilizare, iar boala nu este o dovadă că Dumnezeu l-a părăsit pe cel care suferă.

Aici se vede cât de important este discernământul duhovnicesc. Un preot adevărat nu îi va promite unui om bolnav că se va vindeca sigur dacă urmează o anumită rânduială și nici nu îl va îndemna să renunțe la tratamentul prescris de medic. El îl va încuraja să se roage, îl va sprijini în suferință, îl va ajuta să-și păstreze nădejdea și îi va aminti că Dumnezeu nu îl părăsește nici atunci când drumul devine foarte greu.

De asemenea, trebuie să fim atenți la persoanele care își construiesc autoritatea spirituală pe mărturii neverificate despre vindecări extraordinare. Faptul că cineva vorbește cu multă siguranță despre Dumnezeu sau folosește expresii religioase nu înseamnă automat că ceea ce spune este adevărat. Nici numărul celor care îi distribuie mesajele, nici fotografiile alături de anumite persoane și nici poveștile impresionante publicate pe internet nu reprezintă dovezi ale unei puteri de vindecare.

Un creștin are dreptul să întrebe, să cerceteze și să ceară sfatul unui medic atunci când este vorba despre sănătatea sa. Nu este lipsă de credință să verifici un produs înainte de a-l folosi, să refuzi o promisiune neverificată sau să continui tratamentul recomandat de specialiști. Dimpotrivă, responsabilitatea față de viața primită de la Dumnezeu presupune și grijă față de propriul trup.

Mai există însă o problemă, poate mai greu de observat, care ține de felul în care noi înșine înțelegem relația cu Dumnezeu. Uneori, ne apropiem de Biserică numai atunci când avem nevoie de ceva. Ne rugăm intens când suntem bolnavi, când avem probleme financiare, când copiii trec prin încercări sau când ne confruntăm cu o situație pe care nu o mai putem controla. Îi cerem lui Dumnezeu să intervină, să schimbe împrejurările și să ne ofere ceea ce ne dorim, iar când lucrurile nu se desfășoară după așteptările noastre, ajungem să fim dezamăgiți.

Fără să ne dăm seama, putem transforma rugăciunea într-o negociere. Îi promitem lui Dumnezeu că vom merge mai des la biserică, că vom aprinde lumânări, că vom face anumite donații sau că vom ține un anumit număr de posturi, așteptând în schimb rezolvarea problemei noastre. Rugăciunea devine astfel o înțelegere în care noi oferim ceva, iar Dumnezeu ar trebui să răspundă exact după dorința noastră.

Dar Dumnezeu nu este un furnizor de miracole la comandă, iar credința nu funcționează după regulile unei tranzacții comerciale. Nu putem cumpăra sănătatea prin donații, nu putem obliga harul să lucreze după programul nostru și nu putem stabili prețul unei minuni.

Aceasta nu înseamnă că trebuie să încetăm să cerem vindecare. Dimpotrivă, putem să ne rugăm cu toată puterea pentru sănătatea noastră și a celor dragi, putem cere mijlocirea Maicii Domnului și a sfinților și putem veni înaintea lui Dumnezeu cu lacrimi și cu nădejde. Important este să înțelegem că rugăciunea ne așază în relație cu Dumnezeu, nu ne oferă un instrument prin care să-I impunem voia noastră.

Poate că cel mai mare dar pe care îl poate primi un om aflat în suferință este să descopere că nu este singur. Să aibă lângă el o familie care nu îl abandonează, un preot care îl încurajează fără să-i vândă speranțe false, medici care își fac datoria și prieteni care nu dispar atunci când situația devine dificilă. Iar dacă vindecarea trupească întârzie sau nu mai este posibilă, omul să poată găsi puterea de a-și trăi suferința cu demnitate, fără să fie lipsit de dragoste și de nădejde.

Biserica trebuie să fie un loc în care cel bolnav găsește mângâiere, rugăciune și sprijin, nu un spațiu în care cineva îi exploatează frica. Iar cei care slujesc sau vorbesc în numele credinței au o răspundere deosebită, fiindcă un cuvânt spus cu nesăbuință poate influența hotărâri care privesc viața unui om.

Poate că, înainte de a cumpăra un produs prezentat drept miraculos sau de a urma sfatul cuiva care promite o vindecare sigură, ar trebui să ne oprim și să ne întrebăm dacă avem în față un ajutor real sau doar o promisiune construită pe disperarea noastră. Nicio suferință nu ar trebui să devină prilej de îmbogățire pentru altcineva, iar nicio persoană nu ar trebui să fie pusă în situația de a alege între credință și îngrijirea medicală.

Dumnezeu primește rugăciunea omului bolnav, îi cunoaște lacrimile și îi vede lupta, chiar și atunci când vindecarea nu vine în felul și la timpul pe care le-am dori. De aceea, să ne rugăm pentru sănătate, să căutăm ajutorul medicilor și să ne sprijinim unii pe alții, fără să transformăm credința într-o afacere și fără să vindem suferinzilor certitudini pe care nu le avem.

Minunea cea mai mare nu poate fi pusă într-un ambalaj, nu are preț și nu se oferă în schimbul unei donații. Iar acolo unde cineva pretinde că poate vinde vindecarea în numele lui Dumnezeu, avem datoria să privim cu mult discernământ și să nu lăsăm credința să devină instrumentul prin care este exploatată suferința aproapelui.

CategoriiOmul de azi
0 Shares