Predica la mutarea sfintelor moaste ale Sfantului Nectarie10 min read

„Sa laudam pe barbatii cei vestiti in neamul lor. Multa marire a facut Domnul, slava Lui este in noi” (Intel. Sirah 44,1-2).

Preacinstiti parinti si frati in Domnul si impreuna slujitori, iubitoare de praznuire adunare, fii duhovnicesti iubiti si preadoriti,

Cum oare au fost slaviti barbatii pe care inteleptul Sirah ne indeamna sa-i laudam, caci pentru acestia Dumnezeu multa slava a stralucit din veci in maretia Lui?

Acestia sunt de Dumnezeu insuflatii profeti, preainteleptii Apostoli, de Dumnezeu purtatorii Parinti si invatatori ai Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, ale caror fapte bune au stralucit ca lumina si ca soarele si prin faptele carora s-a preaslavit numele Preainaltului nostru Tata din ceruri, precum Insusi Domnul nostru Iisus Hristos ii sfatuise pe ucenicii Sai:

„Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, incat sa vada faptele voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru Cel din ceruri” (Matei 5,16).

Intre acesti preaslaviti si mari barbati se afla si cel ce astazi prealuminos e praznuit, Sfantul Nectarie facatorul de minuni, cel care prin faptele sale bune si prin minunile sale nenumarate s-a facut pricina a slavirii sale si a slavirii numelui Preainaltului, Cerescului Parinte in aproape intreaga lume.

Acest stralucitor si prealuminator far care a luminat stramtorata Sfanta Biserica noastra Ortodoxa in aceste zile rele, s-a nascut pe 1 octombrie 1846, in Silivria, in Tracia de rasarit, din parinti saraci, dar evalviosi si virtuosi. Numele de botez a fost Anastasie. Primele cunostinte le-a invatat in locul natal. Avand dorinta de a invata mai mult si pentru a-i ajuta si pe parintii lui saraci, a mers la Constantinopol si a lucrat din greu, ca sa nu manance paine in dar, ci si sa ajute pe alti straini si bolnavi.

Lucrator cu trupul, nu a incetat sa lucreze si duhovniceste,preocupandu-se cu citirea Sfintei Scripturi, a cartilor parintilor Bisericii, a vietilor sfintilor, pe care se straduia sa-i urmeze. Iubitor de cunostinte fiind, s-a facut si mult stiutor.

De douazeci de ani fiind, a fost randuit invatator in satul Lisis din Kios.

Dorindu-si de mic copil sa se faca monah si preot, a intrat in Sfanta Noua Manastire din Kios, stralucita pe atunci, in care s-a facut monah in 1876, cu numele de Lazar, si dupa un an, in 1877, a fost hirotonit diacon de catre Mitropolitul Grigorie al Kiosului, numindu-se acum Nectarie. Vazandu-i staretul si comunitatea (obstea) manastirii progresul si seriozitatea pe care o avea in citirea Sfintei Scripturi, l-au trimis la Atena sa-si termine studiile gimnaziale pe cheltuiala vesnic pomenitului iubitor de Hristos Ioan Horemis din Kios si mai apoi a intrat la Universitatea Nationala. Dupa terminarea studiilor teologice, s-a dus in Alexandria la Patriarhul de atunci Sofronie, care vazandu-i ravna l-a hirotonit preot, numindu-l predicator si epitropul Patriarhiei in Cairo, in 1886. Dupa trei ani, in 1889, pentru vrednicia sa, pentru ravna sa, pentru activitatea si folosul adus in postul sau in Cairo, a fost hirotonit episcop al Pentapoleosului si urcat in treapta de episcop vicar al Patriarhului in Cairo.

Vrednic fiind, cu harul lui Dumnezeu, in preamarita vrednicie a arhieriei, o singura grija avea: cum sa pescuiasca sufletele prin predicile sale, spre a le oferi in dar lui Dumnezeu. S-a facut doctor al tuturor bolnavilor si trupesti si sufletesti, celor saraci bogatie, celor necajiti alinare, celor intunecati si cazuti si necuviinciosi lumina si adevar si, dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel, tuturor toate s-a facut spre a-i castiga” si lui Hristos a-i darui.

In afara predicilor, a spovedaniei, a indrumarii duhovnicesti, a preocuparii in toate felurile de asociatii filantropice sau duhovnicesti, a scris si multe carti religioase, de teologie, dogmatice, folositoare de suflet, pe care le-a scris din vederea, simtirea curata.

Intai pentru slava Adevaratului, Celui in Treime slavit Dumnezeu.

In al doilea rand pentru slava, apararea si intarirea credintei noastre ortodoxe.

In al treilea rand pentru folosul sufletesc al crestinilor ortodocsi si paza lor impotriva diferitelor erezii si a inovatiilor recente.

L-a iubit din toata inima si din tot sufletul pe Dumnezeu si a fost iubit de Acesta, L-a iubit pe Păstorul sau ca pe pastorul cel bun si Acesta l-a iubit pe el. Pe Păstorul sau l-a cunoscut, l-a ascultat glasul si L-a urmat. Şi pe el l-au urmat toti conationalii. Crestinii ortodocsi din Cairo mergeau si alergau sa-l vada la fata pe viitorul urmas al Patriarhului Sofronie si numai niste prefacuti frati si prefacuti episcopi, din cauza invidiei, ca niste netrebnici s-au trufit si mintind l-au parat pe sfant la patriarh ca ar vrea sa-i ia locul. Iar patriarhul i-a crezut in minciuna lor trufasa, fara sa cerceteze si sa primeasca apararea dreapta a sfantului, l-a destituit si, minciuna continuand, l-a izgonit din Biserica Alexandriei. Sfantul, ca bun ucenic al Blandului Invatator si Domn Iisus Hristos Care le-a spus ucenicilor Sai ca atunci cand vor fi izgoniti dintr-un oras sa mearga in altul, fara a avea pomenire de rau fata de acei ce avusesera atata ura, a plecat iertandu-i si a mers in Atena, unde a fost randuit intai predicator la Halkidos in 1891 si dupa trei ani a fost inscaunat in Mitropolia Ftiotidei si Fokidei.

Mare folos a adus pe perioada sederii lui aici crestinilor, prin predicile sale, cu spovedaniile si cel mai mult dintre toate cu pilda sa cea buna ca virtuos locuitor al orasului si cu faptele sale cele bune; astfel lumina ca o lumina, ca un soare, cele pe care le vedeau crestinii si foloseau si slaveau pe Dumnezeu ca le trimisese un astfel de luminator si parinte duhovnicesc. Multi locuitori din Halkida l-au cunoscut personal, au auzit dulcile sale cuvinte, s-au spovedit si cu emotie si evlavie pomeneau de numele sau. Eliberandu-se postul de director al scolii Rizarios, toti au vazut in Sfantul Nectarie pe singurul potrivit pentru pregatirea morala si duhovniceasca a scolii. Astfel a lucrat cu ravna in aceasta slujire intre anii 1894 si 1908, facand din multi elevi ai sai ori muncitori incercati, barbati desavarsiti, doritori ai Duhului, dintre care unii au urcat pana la marile vrednicii ale preotiei si chiar arhieriei, altii facandu-se profesori universitari, profesori de liceu, invatatori; toti urmandu-si invatatorul s-au facut folositori societatii, tarii si Bisericii.

Din cauza suprasolicitarii si a bolii, Sfantul paraseste conducerea scolii Rizarios in 1908, mergand intr-un schit din Eghina, unde erau cateva chilii si o biserica inchinata Sfintei Treimi. Aici trimisese mai multe ucenice pe care le invatase ca duhovnic si le sfatuise cum sa privegheze si sa se roage cum sa lucreze lucrul de mana si cum sa munceasca cu osardie si atentie. Acum a ajuns duhovnic al acestei obsti, indrumandu-le sa fie cu grija la canon, la sfintele slujbe, ca nu cumva sa ramana afara ca fecioarele neintelepte atunci cand va veni Mirele. Sa vegheze, sa privegheze sa se roage spre a intra impreuna cu fecioarele cele intelepte la Nunta cea cereasca.

A ramas in manastire doisprezece ani, departe de zgomotul lumii, al desertaciunilor, al uraciunilor si obrazniciilor. Gasindu-se in pustie si in liniste, si-a curatit si si-a subtiat mintea prin post, rugaciune si privegheri, invrednicindu-se de daruri ceresti, de darul intelepciunii, al intelegerii si al deosebirilor.

A scris multe lucrari, de dogmatica, de teologie, talcuiri, poeme, imne, carti didactice, sfaturi. Toti cei care veneau la el si-l vizitau in manastire, din Eghina, din Peru, din Atena si din alte parti ale Greciei, toti s-au folosit de cuvintele sale de aur, de sfatuirile sale parintesti si plecau bucurosi ca s-au invrednicit sa-l vada si sa auda dumnezeiestile lui cuvinte.

Dar pentru ca a fost om, si dupa proorocul David „nu este om care sa traiasca si sa nu vada moartea”, dupa hotararea Domnului pe care i-a dat-o lui Adam,  „pamant esti si in pamant te vei intoarce”, a venit si timpul mortii, al parasirii celor vremelnice si al mergerii la cele vesnice. A fost bolnav cateva luni inainte de moarte si prin grija si osteneala surorilor a fost dus la Atena, insotit de surorile manastirii, la spitalul Areteos. Internat in spital, si-a dat ultima suflare pe 8 noiembrie 1920, de sarbatoarea Sfintilor Arhangheli, care ca ingeri luminosi trimisi de Dumnezeu  au primit sufletul sau si cu cantari si psalmodieri ceresti l-au insotit in Ierusalimul cel de sus in salasurile mult dorite ale raiului si ale vietii vesnice si se roaga si mijloceste alaturi de Preasfanta Maica a lui Dumnezeu si de toti sfintii, pentru noi, pacatosii.

Cinstitele si curatele sale moaste (pe care Dumnezeu le-a slavit si le-a cinstit, caci chiar in momentul adormirii sale din trupul sau a izvorat mir bine mirositor) au fost luate de surorile manastirii si de fiii sai duhovnicesti, care, cu tristete si lacrimi ca ramaneau orfani de un asemenea parinte duhovnicesc, dar cu credinta ca nici in moarte duhovnicul lor nu-i va parasi si se va ingriji de mantuirea lor, ajutandu-i si vindecandu-i sufleteste si trupeste, acestia toti deci l-au insotit impreuna cu mult popor iubitor de Hristos pana la racla care fusese pregatita in manastire. Acestea se vor face de-acum izvor de vindecari si de minuni pentru toti credinciosii.

In 1953 s-a petrecut dezgroparea cinstitelor moaste ale sfantului. De atunci s-a raspandit faima sa nu numai in Grecia, ci si in intreaga lume, faima minunilor si a videcarilor, intre credinciosi si inchinatori veniti la mormantul sfantului, care au vazut dumnezeiestile si sfintele moaste.

Cu harul lui Dumnezeu sfantul face minuni si vindecari nu doar inchinatorilor si pelerinilor, ci si celor ce departe fiind il cheama in ajutorul bolilor si necazurilor lor.

Sa-i multumim, frati in Hristos si fii ai mei duhovnicesti, Preabunului si iubitorului de oameni Dumnezeu, Tatal nostru Cel ceresc, Care in nesfarsita Sa bunatate in aceste zile grele si primejdioase cand iubirea a plecat, credinta lipseste, nu ne-a parasit, ci ne-a trimis ca pe un alt ucenic si apostol al Sau pe Sfantul Nectarie, caruia i-a dat putere sa vindece toate bolile noastre sufletesti si trupesti.

Ca preot al Celui Preainalt, chiar nevrednic fiind, stiu si ce-L multumeste si-L bucura pe Dumnezeu si pe Sfantul si ni le spune si noua. Il bucura pe Dumnezeu cand savarsim praznicele si pomenirile sfintilor Sai, cu evlavie, cuviosie, cu smerenie si simtire duhovniceasca, cu constiinta curata. Dar mai mult decat toate, acestea il bucura cand ii urmam pe sfinti.

„Urmati-mi mie, ne indeamna Sfantul Apostol Pavel, precum si eu Il urmez pe Hristos”.

Sfantul Ioan Gura de Aur zice:

„Ce se cuvine unei sarbatori? E sarbatoarea unui mucenic, urmeaza mucenicului; e sarbatoarea unui cuvios, aseamana-te celui cuvios”.

Este cu putinta ca noi, pacatosii, sa ne asemanam sfintilor? Este. Insusi Dumnezeu zice:

Fiti sfinti, precum si Eu sfant sunt”si, de vreme ce o zice Dumnezeu, e cu putinta, cele cu neputinta nu se poruncesc. Prin urmare, este posibil daca vrem si este imposibil daca nu vrem.

Sfantul Nectarie a avut toate virtutile. Cu deosebire a avut doua mari virtuti, smerenia si dragostea, din care se infaptuiesc celelalte virtuti. Aceste doua mari virtuti l-au aratat ca sfant facator de minuni.

In anul 1912, fiind hirotonit preot, am mers in Eghina pentru a lua binecuvantare de la el si indrumare pentru a duce cu vrednicie marea cinste a preotiei pe care am primit-o. M-a primit cu multa bucurie, mi-a dat nenumarate sfaturi si indrumari pentru preotie si la sfarsit m-a insemnat cu crucea pe care totdeauna o purta la el si m-a binecuvantat zicand:

„Se inseamna in adanc Filotei (iubitor de Dumnezeu)”.

In zilele care le-am petrecut impreuna cu el, inainte sa toace de utrenie intra in sfantul altar si iesind apoi, astepta ingenuncheat sa termine toaca si sa dea binecuvantarea de miezonopticaDupa ce se termina toaca, intra in sfantul altar si intai facea trei metanii inaintea sfintei mese, saruta Sfanta Evanghelie, sfanta masa si repede trecea in spatele sfintei mese, dupa Crucea de lemn pe care e reprezentat Mantuitorul si Domnul Iisus Hristos si-si apleca genunchii trupului si sufletului si cu nesfarsite suspine si oftaturi si cu lacrimi de smerenie saruta cinstita Cruce si, ca si cum L-ar fi vazut pe Insusi Domnul si Imparatul a toate, vorbea cu El in rugaciune.

Acele sfinte si emotionante clipe niciodata nu le-am uitat si nici nu le voi uita vreodata. Acele putine clipe au fost pentru mine o importanta invatatura, folositoare sufletului meu, mai inalta decat multe altele primite de la profesori sau teologi sau propovaduitori ai cuvantului lui Dumnezeu. Din acele scurte clipe am inteles desavarsita dragoste pe care o avea din tot sufletul, din toata inima si cu toata caldura parintele meu duhovnicesc catre Preadulcele Iisus Hristos, izvorul dragostei, din care nesfarsita dragoste pentru noi, oamenii, a suferit si a rabdat moarte pe Cruce. Aceasta dragoste a Sfantului nostru Parinte Nectarie l-a unit cu Dumnezeu, precum zice si Sfantul Ioan Evanghelistul:

„Dumnezeu este iubire si cel care ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu intru el” (1 Ioan 4,16).

Aceste doua mari virtuti, smerenia si dragostea, l-au aratat pe Nectarie sfant si facator de minuni desavarsit si vindecator al bolilor sufletesti si trupesti fara leacuri si fara bani. Aceste doua mari virtuti sa le pazim si noi, sa ne ingrijim si sa ne straduim a le dobandi. Şi pentru ca singuri nu avem putinta a le dobandi – asa cum de altfel nimic nu putem dobandi fara Dumnezeu – sa cerem credinta, cu rabdare, cu evlavie si pocainta de la Preabunul Dumnezeu si Tata al nostru ceresc, datatorul tuturor bunatatilor, Cel care a zis „cereti si vi se va da, cautati si veti afla, bateti si vi se va deschide”, sa ne lumineze, sa ne ajute, sa ne invredniceasca sa dobandim aceste doua mari virtuti, smerenia si dragostea.

Şi inaripati cu acestea doua sa zburam precum David si sa ajungem la odihna cea de veci si sa ne salasluim in salasurile preaiubite ale raiului, unde locuiesc toti cuviosii. Unde este lumina cea neinserata, bucuria cea neumbrita, slava cea nespusa, fericirea mai presus de minte, viata vesnica, Imparatia Cerurilor, vesnicia si toate bunatatile Sionului celui de sus, pe care ochii nu le-au vazut si urechile nu le-au auzit si la inima omului nu s-au suit, pe care le-a pregatit Dumnezeu celor smeriti si iubitori ai Lui. Sa ne invredniceasca de bunatatile ceresti cu harul, mila, cu indurarile si cu iubirea de oameni ale Cerescului Parinte Dumnezeul nostru, pentru rugaciunile Preacuratei si Pururea Fecioarei Maria, Maica Sa, cu ale celui astazi praznuit Sfantul Nectarie si pentru ale tuturor sfintilor. Amin.

Rugaciune catre Sfantul Nectarie

Sfinte Nectarie, facatorule de minuni, omule al lui Dumnezeu. Implinirea nazuintelor Duhului; Pastorule si liman dumnezeiesc, lucratorul viei celei de taina a lui Hristos, credincios si sarguincios, care ca un rob credincios al lui Dumnezeu si savarsitor al tainelor Acestuia, ai fost invrednicit de catre Acesta cu darurile facerii de minuni si al vindecarilor. Multi sunt cei ce au luat vindecare de la tine, cercetand cu credinta si evlavie preacinstitele tale moaste: cei necajiti, suferinzi de multe boli, mahniri, suparari, nenorociri sau primejdii. Altii departe gasindu-se, neputand sa vina cu trupul, dar crezand ca darurile Atotputernicului Dumnezeu daruite prin intermediul sfintilor Sai nu numai celor din apropiere, ci si celor de pe mare departe ii ajunge si ii ajuta, luand fiecare daruirea dupa cererea sa.

Sfinte al lui Dumnezeu, Nectarie, facatorule de minuni, Deoarece noi suntem robi netrebnici ai lui Dumnezeu si ne gasim in mare mahnire, primejdie si suparare, cacivazuti si nevazuti vrajmasi, dinauntru si din afara, ca fiarele salbatice, ziua si noaptea viclenesc impotriva scumpei Mirese a lui Hristos, curatei Una Sfanta Duhovniceasca si Apostoleasca Biserica pentru a o darama si a o face nevazuta. Preaalesule pastor al lui Hristos, noi, oile cele cuvantatoare, pentru care Hristos sangele Sau l-a varsat, iti cerem sa ii izgonesti si sa ii imprastii. Şi de vreme ce nu suntem vrednici, pentru multele noastre pacate, ca din gurile noastre murdare si buzele necurate a ne ruga Preaiubitorului de oameni si Preamilostivului Dumnezeu si Tata pentru dezlegarea cererilor si necazurilor noastre, a supararilor care mereu ne insotesc, scapam la inaltimea sfintiei tale si te rugam, te imploram cu durere, cu inima infranta, cu suspinuri si lacrimi sa mijlocesti impreuna cu Preasfanta Maica a lui Dumnezeu si cu toti sfintii sa fim izbaviti din multele primejdii, noi pacatosii si nevrednicii. Noi, prin multele si nenumaratele pacate si cu nemultumirea noastra l-am maniat pe Preabunul si Preainduratorul Dumnezeu si Parintele nostru ceresc si va veni la noi si pentru nerecunostinta noastra va fi nu Dumnezeul Multmilostiv si indurator, ci Dumnezeul Judecator, spre a ne pedepsi si a ne rasplati dupa faptele noastre.

Credem si nadajduim ca mijlocirea tuturor sfintilor si a Preasfintei Maici a lui Dumnezeu va imblanzi fata Acestuia si-L va inmuia, va indeparta cursele vazutilor si nevazutilor vrajmasi, va imprastia dorintele lor nelegiuite si ne va izbavi pe noi din toata primejdia, caci „mult poate rugaciunea dreptului cea cu osardie” si „mult poate rugaciunea Maicii spre imblanzirea Stapanului”. Va transforma mahnirea noastra in bucurie si desfatare si vom canta impreuna cu Sfintii Apostoli, mucenici, marturisitori si cu toti sfintii „aceasta este biruinta si biruitoarea lumii, credinta noastra” si ca profetul David:

„Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu esti Dumnezeu, Care faci minuni. Minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai”.

Sa-i cantam si sa-i laudam, sa multumim Maicii Domnului cea care ne-a eliberat, Grabnic ascultatoarea, Nadejdea si Mantuirea poporului nostru, Maicii noastre duhovnicesti, in psalmi si in cantari duhovnicesti.

„Aparatoare Doamna, pentru biruinta, izbavindu-ne din nevoi, multumiri aducem Tie, Nascatoare de Dumnezeu, noi robii tai. Ci ca ceea ce ai stapanire nebiruita izbaveste-ne pe noi din toate nevoile, ca sa strigam Tie, Bucura-te Mireasa, pururea Fecioara.”

“Călător spre cer – Viaţa şi predicile fericitului Filotei Zervakos”, Editura Biserica Ortodoxă

 

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments