Ce este bine să facem? Duminica a XX-a după Rusalii2 min read

De moarte nimeni nu poate scăpa. Toti suntem datori să plătim acest tribut obstesc, atunci
când va rândui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi.
Dacă ceasul mortii ne este necunoscut si suntem îndemnati să priveghem si să ne pregătim ca
pentru cel mai mare si ultimul examen din viata noastră pământească, atunci această asteptare
a clipei din urmă nu trebuie să fie o stare pasivă, de nelucrare, plină de groază, ci, dimpotrivă,
trebuie să fie o asteptare senină, însotită de muncă statornică, plină de hărnicie si de voie
bună. Să avem însă, în acelasi timp, o grijă neîncetată pentru a ne păstra – pe cât se poate –
sufletul cinstit, inima curată si trupul neîntinat de patimi, stiind că trupul împreună cu sufletul
nostru sunt locasul Duhului Sfânt din noi.

Să medităm asupra faptului că toate trec, toate curg, iar noi odată cu ele străbatem drumurile
vietii. Asa precum toamna se despoaie copacii de frunze si seva lor începe să se împutineze,
asa si viata noastră scade în fiecare an, în fiecare lună si în fiecare oră.
Floarea tineretii se vestejeste, lumina bucuriilor pământesti se stinge, bătrânetea cea grea se
apropie, prietenii mor, cei de aproape se depărtează si ne părăsesc…
Mormintele celor dragi zac fără de glas, doar sufletele unora dintre mortii nostri au ajuns în
mâna lui Dumnezeu.

Asa trece viata noastră, asa trecem fiecare dintre noi, ca niste umbre pe fata pământului, până
când nu ne mai vede nimeni, până când aproape toti ne uită, ajungând niste morti uitati de
orice inimă…
Drept aceea:
– să ne sfintim viata prin Sfintele Taine, lăsate de Dumnezeu oamenilor;
– să trăim în bună întelegere unii cu altii;
– să nu ne bârfim între noi, să nu ne înselăm unii pe altii, să nu ne invidiem si să nu ne urâm
unii pe altii, ci dimpotrivă să ne sârguim a trăi ca fratii, fiind cu totii fii ai aceluiasi Părinte
Ceresc pe Care Îl numim Tatăl nostru;
– să ne ostenim a ne trăi vremelnica noastră viată asa după cum ne îndeamnă Sfântul Apostol
Pavel: ”Îngăduindu-vă unii pe altii si iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere
împotriva cuiva; după cum si Hristos v-a iertat vouă, asa să iertati si voi.

Iar peste toate acestea, îmbrăcati-vă întru dragoste, care este legătura desăvârsirii.

Si pacea lui Hristos, întru care ati fost chemati, ca să fiti un singur trup, să stăpânească în
inimile voastre” în veci. Amin (Coloseni 3, 13-15).

Pr Sofian Boghiu-Smerenia si dragostea,însusirile trăirii ortodoxe

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments