La fel cum S-a purtat Domnul cu satul care nu L-a primit.
Râvna tinerească, dovedind multă înfierbântare, ar fi vrut să pogoare foc din cer asupra lor; Domnul însă o înfrânează: „Nu ştiţi fiii cărui duh sunteţi…”
Domnul Mântuitorul, în a Cărui primire stă însăşi mântuirea, nu le-a făcut nimic celor care nu L-au primit; însă trecând pe lângă ei, i-a lăsat în voia lor.
Aşa se cuvine şi acum: necredincioşii să meargă în calea lor, iar credincioşii aşijderea.
Este Dumnezeu, Care va pune toate în rânduială la vremea potrivită.
Pentru necredincioşi trebuie să ne pară rău şi să ne rugăm; trebuie să dorim ca ei să cunoască adevărul şi să căutăm prilejuri potrivite pentru a le strecura acest adevăr; iar dacă vor grăi împotriva credinţei, să le răspundem cu dragoste, dar şi cu hotărâre, surpând părerile lor – nu e nevoie de mai mult.”
”Oare în lumea de dincolo cei care nu L-au primit pe Domnul vor avea parte de acelaşi pogorământ pe care l-au avut de la El când trăiau încă pe pământ?
Nu, nicidecum.
Trimiţând pe „cei şaptezeci” la propovăduire, Domnul le-a poruncit ca acolo unde nu sunt primiţi să spună la răspântii: „şi praful care s-a lipit de picioarele noastre din cetatea voastră vi-l scuturăm vouă; dar aceasta să ştiţi, că s-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu”; adică: „Nu avem nevoie de nimic dintr-ale voastre; nu pentru vreun câştig umblăm cu propovăduirea, ci pentru a vă vesti pacea şi împărăţia lui Dumnezeu.
Nu vreţi să primiţi aceste bunătăţi – cum doriţi; noi mergem mai departe”.
Această poruncă e pentru vremea de acum; dar în viitor ce va fi?
„Mai uşor va fi Sodomei în Ziua Judecăţii, decât cetăţii aceleia.”
Asta înseamnă că necredincioşii n-au de ce să nădăjduiască în pogorământul Domnului.
Li se îngăduie să îşi facă de cap pe pământ; dar o dată cu moartea, întreaga furtună a mâniei lui Dumnezeu se va porni asupra lor.
Mare nefericire să fii necredincios!
Nici pe pământ ei nu au bucurii, căci fără Dumnezeu şi fără Domnul Iisus Hristos Mântuitorul si Răscumpărătorul şi aici totul este întunecat şi trist; iar ce-i aşteaptă dincolo, nu se poate descrie în cuvinte şi nici măcar nu ne putem închipui. Vor dori să nu mai fie, dar nici aceasta nu li se va da.”
”Pilda despre iconom ne înfăţişează cum trebuie să fie creştinul faţă de cele ale vieţii. Iconomul se îngrijeşte cu osârdie de datoria lui, însă cu inima nu se leagă de nimic, e liber de orice legături, de orice lucru este legat numai pe dinafară.
Aşa trebuie să fie şi creştinul faţă de orice lucru lumesc. Dar este, oare, cu putinţă acest lucru? Cum să nu. Aşa cum poate exista evlavie de ochii lumii, fără cucernicie lăuntrică, poate exista şi îndeletnicire cu treburile lumii numai la arătare, fără ca inima să fie legată lăuntric de acestea. Dar atunci nu se vor preschimba toate legăturile dintre noi într-o formă lipsită de viaţă, nu va deveni totul rece ca o statuie de marmură? Nu.
In mijlocul lucrurilor acestei vieţi va răsări o altă viaţă, mult mai atrăgătoare decât oricare îndestulare a acestei vieţi. Cele lumeşti vor rămâne, într-adevăr, numai o formă lipsită de viaţă, dar ceea ce va încălzi inima va ieşi dintr-un alt izvor – şi oricine bea din acest izvor nu va mai înseta. Dar atunci e mai bine să lăsăm toate baltă? De ce? Să ştii că lepădându-te în afară de toate, poţi fi legat cu inima de ele; iar nelepădându-le în afară, să fii liber de legături.
Fireşte, cel ce se va lepăda de toate si în afară poate mai lesne să-şi stăpânească inima. Alege dar ce ţi-e mai la îndemână; dar să-ţi păzeşti inima precum o cere Domnul!”
**************
„Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci spre dezbinare; căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinaţi: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei. Dezbinaţi vor fi: tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei.”
Care este pricina?
Cei care cred în Domnul se umplu de un cu totul alt duh, potrivnic celui care îi stăpânea pe oameni mai înainte de venirea Lui; de aceea nici nu pot trăi bine cu necredincioşii.
Lumea păgână urmărea numai interese lumeşti şi pământeşti. Iudeii, chiar dacă li se arătaseră bunătăţile cele mai înalte, până la urmă s-au abătut tot spre căile păgânilor. Domnul, venind în lume, a arătat oamenilor alte comori, în afara familiei, în afara societăţii, şi a trezit în ei alte năzuinţe.
Cei care au primit învăţătura Lui au început, în chip firesc, să vieţuiască altfel decât înainte, drept care au şi fost supuşi la neplăceri, strâmtorări, prigoane. Iată dezbinarea. De aceea a spus Apostolul Pavel că „toţi care vor să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi” (II Tim. 3,12).
Aşa a fost şi aşa este. Atunci când în societate încep să precumpănească interesele lumeşti si pământeşti, ea începe să privească fără bunăvoinţă pe cei care vădesc alte căutări, nepământeşti; ea nici nu poate să înţeleagă cum poate cineva să se intereseze de lucrurile duhovniceşti, iar pe oamenii care întruchipează un fel de viaţă care nu seamănă cu viaţa sa nici nu poate să-i sufere.
Aceasta se întâmplă acum în văzul tuturor.
Oare nu e un semn al vremurilor?”
Sfantul Teofan Zavoratul – ”Talcuiri din Sfanta Scriptura pentru fiecare zi din an ”
