Sfantul Apostol si Evanghelist Matei
Dumnezeu vede in om ceea ce lumea a incetat sa mai vada
Există oameni pe care societatea îi judecă înainte de a le cunoaște povestea. O greșeală din trecut, o alegere nefericită sau o perioadă dificilă a vieții ajung uneori să cântărească mai mult decât toate încercările prin care omul a trecut pentru a se îndrepta. Cei din jur își formează o părere, pun o etichetă și, chiar dacă timpul trece, continuă să privească persoana respectivă prin prisma trecutului său.
Oamenii pot uita că cineva s-a schimbat, că a regretat, că a învățat din propriile greșeli și că încearcă să trăiască altfel. Dumnezeu însă privește omul în profunzime, iar chemarea Sfântului Apostol și Evanghelist Matei este una dintre cele mai frumoase mărturii ale acestei iubiri dumnezeiești.
Înainte de a deveni apostol, Matei era vameș. Își desfășura activitatea la locul unde se colectau dările, având de-a face cu oamenii care veneau să-și plătească obligațiile către autoritățile romane. În societatea iudaică a vremii, vameșii erau disprețuiți, fiind considerați adeseori colaboratori ai puterii romane și asociați cu abuzurile și nedreptățile fiscale. Erau priviți ca oameni care se îmbogățesc din munca altora și care și-au pierdut cinstea în ochii comunității.
Matei trăia în această lume, înconjurat de bani, socoteli și oameni care veneau la el pentru a-și plăti dările. Nu știm ce gândea în fiecare zi, dacă era mulțumit de viața sa sau dacă simțea uneori că îi lipsește ceva. Evanghelia nu ne oferă amănunte despre frământările lui, dar ne păstrează un moment care avea să schimbe totul.
Mântuitorul Iisus Hristos trece pe lângă locul unde Matei își desfășura activitatea și îi spune: „Urmează-Mi!” (Matei 9, 9).
Atât. O chemare scurtă, dar care deschide un drum nou.
Matei se ridică și Îl urmează. Lasă în urmă locul de unde își câștiga existența și începe o viață pe care, probabil, nu și-ar fi imaginat-o niciodată. Omul care fusese privit cu neîncredere de semenii săi devine unul dintre cei doisprezece apostoli ai Mântuitorului și, mai târziu, autorul uneia dintre cele patru Sfinte Evanghelii.
Aici se află prima învățătură pe care sărbătoarea aceasta ne-o aduce în suflet: Dumnezeu nu privește omul numai prin ceea ce a fost, ci și prin ceea ce poate deveni atunci când răspunde chemării Sale.
Cât de diferit am privi unii la alții dacă am înțelege acest lucru!
În familiile noastre există uneori oameni despre care se vorbește mereu prin prisma unor greșeli mai vechi. Un fiu care a luat cândva o hotărâre greșită ajunge să fie permanent neînțeles de părinți, chiar dacă între timp și-a schimbat viața. Un om care a trecut printr-o perioadă de rătăcire este privit cu suspiciune chiar și atunci când încearcă sincer să se îndrepte. Cineva care a avut probleme în trecut descoperă că este greu să recâștige încrederea celor din jur.
Uneori, tocmai cei care ar trebui să-l încurajeze să meargă mai departe îi amintesc mereu de locul din care a plecat.
Hristos procedează altfel cu Matei. Nu îi neagă trecutul, dar nici nu îl condamnă să rămână prizonierul lui. Îi oferă posibilitatea unei vieți noi, iar apostolul răspunde acestei chemări printr-o hotărâre concretă.
Trebuie să observăm și un alt moment din Evanghelie. După chemarea sa, Matei pregătește o masă în casa lui, la care participă Iisus, ucenicii Săi, vameși și păcătoși. Fariseii, văzând acest lucru, îi întreabă pe ucenici de ce Învățătorul lor mănâncă împreună cu asemenea oameni.
Răspunsul Mântuitorului rămâne una dintre cele mai puternice mărturisiri ale misiunii Sale: „N-am venit să chem pe drepți, ci pe păcătoși la pocăință” (Matei 9, 13).
Hristos intră în casa lui Matei și stă la masă cu oamenii pe care societatea îi evita. Nu Se teme că apropierea de ei Îi va afecta reputația și nici nu consideră că trebuie să păstreze distanța pentru a-Și demonstra sfințenia. El vine să-i vindece, să-i cheme la pocăință și să le arate că mila lui Dumnezeu este mai mare decât judecata omenească.
Vă recomandăm
Cuvantari duhovnicesti la sarbatori - Emilianos Simonopetritul
30,00 lei
Vezi cartea pe LibrisAceastă scenă ne vorbește și nouă, celor care trăim într-o lume în care oamenii sunt adeseori împărțiți după avere, educație, profesie, statut social sau greșelile pe care le-au făcut. Există persoane pe care le primim cu bucurie în casa noastră și altele pe care le-am prefera cât mai departe. Uneori ne alegem cu atenție prietenii, iar apropierea de cineva considerat incomod sau lipsit de prestigiu ne pare o povară.
Dar ce ar face Hristos în locul nostru? Pe cine ar privi cu milă? Cui i-ar întinde mâna?
Masa din casa lui Matei ne amintește că apropierea de Dumnezeu nu trebuie să devină un motiv de dispreț față de cei care încă se luptă cu propriile slăbiciuni. Credința adevărată nu ne îndepărtează de oamenii aflați în nevoie sufletească, ci ne învață să-i întâlnim cu discernământ, cu răbdare și cu dorința sinceră de a-i ajuta să se ridice.
Desigur, a iubi un om nu înseamnă a aproba toate alegerile lui. Mântuitorul nu îl cheamă pe Matei să rămână ceea ce fusese, ci îl cheamă să se schimbe. Mila lui Dumnezeu nu înlătură pocăința, ci îi deschide omului drumul către ea.
Sfântul Matei ne oferă și o altă lecție prin Evanghelia pe care ne-a lăsat-o. El, care lucrase atât de mult cu cifrele și cu socotelile, a ajuns să scrie despre Împărăția cerurilor, despre fericirile rostite de Hristos pe munte, despre iertare, milă și iubire. A păstrat pentru generațiile următoare cuvintele Învățătorului său și a făcut cunoscută viața Celui care îi schimbase existența.
În Evanghelia sa întâlnim și cuvintele: „Unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta” (Matei 6, 21). Cât de potrivite sunt acestea pentru omul contemporan, care își consumă uneori întreaga viață alergând după lucruri trecătoare!
Ne preocupă ceea ce avem, ceea ce câștigăm și ceea ce reușim să adunăm, iar uneori ajungem să măsurăm valoarea unei vieți prin lucrurile pe care le putem arăta celorlalți. Matei cunoștea lumea banilor și a câștigului, dar întâlnirea cu Hristos l-a făcut să descopere o comoară pe care nicio avere nu o putea înlocui.
Poate că aceasta este întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem astăzi: dacă Domnul ar trece pe lângă noi și ne-ar chema să-I urmăm calea, ce am fi pregătiți să lăsăm în urmă?
Nu este vorba doar despre bani sau despre lucruri materiale. Uneori trebuie să renunțăm la mândria care nu ne lasă să cerem iertare, la răutatea pe care o păstrăm față de cineva, la dorința de răzbunare sau la obiceiul de a ne considera întotdeauna mai buni decât ceilalți. Acestea sunt poveri care ne țin pe loc și care ne împiedică să răspundem cu adevărat chemării lui Dumnezeu.
Sfântul Apostol și Evanghelist Matei nu a rămas la masa vămii pentru că acolo își găsise siguranța, ci s-a ridicat și a pornit pe un drum nou. Prin această hotărâre, viața lui a devenit o mărturie că întâlnirea cu Hristos poate schimba radical destinul unui om.
Sărbătoarea de astăzi ne invită să privim cu mai multă nădejde atât propria noastră viață, cât și viața celor din jur. Poate că avem lucruri pe care le regretăm, poate că am făcut alegeri pe care nu le-am mai repeta, dar trecutul nu trebuie să devină o închisoare din care să credem că nu mai putem ieși. Atunci când există pocăință sinceră și dorință de îndreptare, Dumnezeu deschide omului calea întoarcerii.
Să nu fim noi cei care închid această cale pentru ceilalți prin judecăți aspre și prin amintirea necontenită a greșelilor lor. Să învățăm să vedem și începuturile bune ale unui om, efortul lui de a se schimba și dorința de a trăi mai aproape de Dumnezeu.
Iar atunci când auzim chemarea Domnului în propria noastră conștiință, să nu o amânăm la nesfârșit, așteptând o zi mai potrivită, fiindcă viața se schimbă prin hotărârile pe care avem curajul să le luăm astăzi.
Sfântul Matei a lăsat în urmă masa vămii și a devenit vestitor al Evangheliei. Dumnezeu a văzut în acel vameș un apostol, iar lumea a primit prin el o mărturie care a trecut peste veacuri.
Să ne ajute și pe noi Domnul să nu ne judecăm unii pe alții numai după ceea ce am fost, să avem puterea de a ne îndrepta propriile vieți și să descoperim comoara pe care Hristos o așază în sufletul fiecărui om care Îi răspunde chemării.
Sfinte Apostole și Evangheliste Matei, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, ca să aflăm puterea unui nou început și curajul de a-I urma în toate zilele vieții noastre!
Amin.



















