Dacă ar trebui să alegem o singură carte a Vechiului Testament care să ne învețe rugăciunea, aceea ar fi fără îndoială Cartea Psalmilor.

Nu există stare sufletească pe care să nu o găsim în Psalmi.

Bucurie.

Mulțumire.

Pocăință.

Frică.

Nădejde.

Durere.

Laudă.

Lacrimă.

Biruință.

Înfrângere.

Toate sunt aduse înaintea lui Dumnezeu.

Sfântul Vasile cel Mare numea Psaltirea „vistieria comună a sufletelor”.

El spune că Psalmii sunt glasul întregii omeniri.

Când omul nu mai găsește cuvinte pentru propria rugăciune, le găsește în Psalmi.

Nu întâmplător Biserica Ortodoxă citește Psaltirea neîncetat.

În mănăstiri, zi și noapte.

La înmormântări.

În vreme de necaz.

În vreme de bucurie.

În post.

În sărbătoare.

Psalmii au hrănit rugăciunea pustnicilor Egiptului.

Au hrănit rugăciunea monahilor din Athos.

Au hrănit rugăciunea mărturisitorilor din temnițele comuniste.

Și continuă să hrănească milioane de suflete.

CategoriiPsaltirea
Tags
0 Shares