Acatistul Întâmpinării Domnului

by Buna Vestiredecembrie 26, 2013decembrie 26, 2019

Rugăciunile începătoare, obligatorii:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Condacul 1:

Astăzi aleasa Maică merge acum de la Betleem la Ierusalim, iar Dumnezeiescul Prunc Iisus în braţele Ei ca pe un nor uşor este purtat. Iar noi nevrednicii, întâmpinând pe Împăratul Slavei şi pe Maica Fecioară Prea-sfântă, împreună cu bătrânul Simeon cântăm Celei Binecuvântate:

Vino, Preacurată, Domnul este cu Tine şi prin Tine împreună cu noi.

Icosul 1:

Cetele cereşti, plecate spre pământ, văd pe cel Unul Născut, pe Făcătorul lor şi Stăpânul a toată făptura în braţele Fecioreşti ale Maicii celei neispitite de bărbat, mergând la Ierusalim, purtat ca un Prunc şi bucurându-se, cântă Lui şi împărătesei Fecioare laudă de sărbătoare:

Vino, Împăratul cerului şi al pământului, în cetatea Marelui împărat, Sionul cel sfânt.

Vino, Dumnezeule Preaînalt, din înălţimile cereşti în biserica pământeas-că si făcută de mâini.

Vino, Fiule, Unule Născut şi Te sălăşluieşte cu oamenii pe pământ.

Vino, Mielul Cel nevinovat şi Dumnezeiesc, să Te aduci Domnului, Cel ce în ceruri.

Vino, Preacurată Porumbiţă, Mireasă fără de bărbat, a Sfântului Duh.

Vino, Mieluşea neîntinată, Maica neprihănită a Mielului Hristos.

Vino, Pruncă de Dumnezeu aleasă, Fiica cea preadorită a lui Dumnezeu Tatăl.

Vino, Împărăteasa Cerului, Stăpâna cea bună a întregii lumi.

Vino, Preacurată, Domnul este cu Tine şi prin Tine împreună cu noi.

Condacul 2:

Preasfânta Fecioară pe Sine s-a văzut fiind curată după Naşterea lui Iisus şi nu i-a trebuit curăţire, pentru că Hristos a trecut, precum o rază de soare printr-un diamant, nestricând curăţia feciorească a Preacuratei Maicii Sale. Totuşi, fiind smerită şi nemândrindu-se de neprihănirea curăţiei Sale, atunci când s-au împlinit zilele legiuite de curăţire, a plecat de la Betleem, împreună cu Sfântul Iosif, logodnicul, şi au adus pe DumnezeiescuI Prunc, la Ierusalim, înaintea Domnului şi împreună I-au cântat cu bucurie: Aliluia.

Icosul 2:

Văzându-te pe tine, printre veacuri, Fecioară, că porţi în mâinile tale pe Dumnezeu întrupat, Isaia proorocul a glăsuit: “Domnul va şedea pe nor uşor”. Iar tu, o, Maică a lui Dumnezeu, mergând la Ierusalim şi purtând Dumnezeiescul Prunc în braţele tale, cugetai: “Cum, fiind Mamă, am rămas Fecioară?” Totuşi, văzând că această naştere a fost mai presus de fire, cu cutremur ai grăit întru sine: “Cum să Te numesc pe Tine, Fiul Meu? Dacă Te numesc om, văd că eşti mai presus decât omul, fecioria Mea păstrând-o nestricată, pentru că zămislirea Ta a fost Dumnezeiască. Dacă Te numesc Dumnezeu, văd că întru toate eşti asemenea omului, afară de păcat. Pentru aceasta Te propovăduiesc pe Tine Dumnezeu adevărat şi om adevărat”. Noi însă întâmpinând venirea Ta, Hristoase, pe cea Curată o cinstim cântând aşa:

Vino, Curată Fecioară, că ai născut curat pe curatul Dumnezeu.

Vino, Maică fără bărbat a lui Emanuel, care nu a cunoscut nunta.

Vino, Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii, că de a ta curăţie s-a minunat Gavriil.

Vino, Ceea ce eşti mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, că ţie ţi s-a închinat firea îngerilor.

Vino, Ţarină nesemănată, că ne-ai răsărit nouă Spicul Vieţii.

Vino, Rug nears, că întru Naştere nu te-a ars focul Dumnezeirii.

Vino, Încăpere neîncăpută la care nu pot să privească cei cu câte şase aripi şi cei cu ochi mulţi.

Vino, Masă cu chip de foc, pe care pământenii nu se pricep să te laude după cuviinţă.

Vino Preacurată, Domnul este cu tine şi prin tine împreună cu noi.

Condacul 3:

Fiind purtată de putere Dumnezeiască ai venit la Sfânta cetate, Ierusalim, Preasfântă Fecioară ca o zi luminoasă, arătându-L întregii lumi pe Hristos, Soarele Dreptăţii. Pentru aceasta în chip vădit Te-ai arătat Prestol de Heruvimi, înălţat prin slava feciorească căci în mâna ta porţi pe Împăratul Slavei, în faţa căruia stau în chip nevăzut Serafimii cei cu câte şase aripi, împreună cu toate puterile cereşti cântând: Aliluia.

Icosul 3:

Având Fecioara pântece primitor de Dumnezeu, a venit la biserică, ţinând în mâna sa pe Dumnezeiescul Prunc Hristos, şi, plecând genunchii înaintea Domnului, cu bucurie si cu bunăcuviinţă a grăit: ,,O, Părinte Preaveşnic, acesta este Fiul Tău, pe care L-ai trimis să se întrupeze dintru Mine pentru mântuirea oamenilor. Acesta este Rodul pântecelui meu, zămislit întru mine prin Duhul Tău cel Sfânt. Acesta este întâiul meu Năs-cut. Primeşte Cuvântul Tău Cel Întrupat dintru mine, primeşte de la mine pe Fiul Tău, pe care Ţi-L aduc, ca prin Trupul şi Sângele Lui, primit de la Mine, să răscumpere neamul omenesc”. Iar noi pricepând această tainică rugăciune, Preacurată, cântăm Fiului Tău si Dumnezeului nostru aşa:

Vino, Preadulce Iisuse, pogorând pe pământ blând şi smerit precum ploaia pe pământ curat.

Vino, Viaţă PreaduIce, precum picătura ce picură pe pământ, arătându-Te nevăzut în întruparea Ta.

Vino, Mântuitorule atotmilostiv, să cauţi şi să mântuieşti pe cei pierduţi.

Vino, Păstorule preabun, Cel ce ai voit să porţi pe umerii Tăi oile rătăcite.

Vino, Doctorul celor fără de nădejde, Cel ce ai binevoit să porţi bolile şi neputinţele noastre.

Vino, Mielul lui Dumnezeu, cel ce ai voit să iei asupră-Ţi toate păcatele lumii.

Vino, Domnul Slavei, purtat pe nor uşor, că ai gonit ademenirile întunericului.

Vino, Împăratul păcii, Cel ce şezi pe tronul lui David, a cărui împărăţie nu este din lumea aceasta.

Vino, Preacurată, Domnul este cu tine şi prin tine împreună cu noi.

Condacul 4:

Având întru sine furtună de gânduri îndoite marele Arhiereu al lui Dumnezeu, Zaharia, s-a tulburat văzând pe Sfânta Fecioară cu Pruncul la un loc cu femeile necurate, înaintea uşilor bisericii, cerând curăţirea cea după lege; a dus-o în Sfânta Sfintelor şi a înţeles cu duhul că această Maică şi după naştere este Fecioară Curată. Pentru aceasta a aşezat-o în locul fecioarelor, unde femeilor având bărbat nu li se cuvine să stea, şi, întâmpinând-o, cu frică şi cu bucurie a cântat lui Dumnezeu Cel ce s-a arătat: Aliluia.

Icosul 4:

Auzind Zaharia minunatele Tale cuvinte în faţa lui Dumnezeu, Preacurată, şi văzând că vrei să aşezi copilul Tău preaiubit în braţele lui de Arhiereu al lui Dumnezeu, precum în înseşi mâinile lui Dumnezeu, şi, împreună cu acesta ai adus jertfă, după cum spune legea, doi pui de porumbel, s-a umilit cu inima şi cu credinţă şi cu frică a primit pe Dumnezeiescul Prunc zicând aşa:

Vino, Cel Vechi de zile, care de demult ai dat lui Moise legea în Sinai.

Vino, Prunc Tânăr, că ai intrat acum în biserică, vrând să împlineşti legea.

Vino, că săIăşluire având Cerul ai vrut să umpli biserica pământească de slavă cerească.

Vino, că întrupându-Te din Fecioară ai dorit să îndumnezeieşti firea omenească.

Vino, că Te-ai coborât până la chipul de rob, ca pe noi, robii păcatului, să ne faci robii Adevărului Dumnezeiesc.

Vino, că eşti Strălucirea Ipostasului Părintesc, ca pe noi să ne arăţi fiii Tatălui Ceresc.

Vino, Împlinitorul legii, care ai adus lui Dumnezeu pui de porumbel ca noi să zburăm la ceruri mai curaţi decât aceştia.

Vino, Dătătorule de milostivire care milă voieşti, iar nu jertfă, ca şi noi să Te ungem cu untdelemnul milei.

Vino, Preacurată, Domnul este cu tine şi prin tine împreună cu noi.

Condacul 5:

Steaua cea de Dumnezeu luminată a strălucit, când a venit la biserică Simeon, purtat de Duhul Sfânt. Acestuia, tânăr cu Duhul, dar îmbătrânit cu trupul, fiind drept şi credincios trăind în credinţă şi aşteptând mângâierea lui Israel, i s-a făgăduit prin Dulhul Sfânt să nu vadă moartea, până cand nu va vedea pe Hristos Domnul venind în trup. Acesta, privind pe Preacurata Fecioară şi pe Pruncul ţinut de dânsa în braţe, a văzut harul lui Dumnezeu şi, cunoscând cu Duhul că Acesta este Mesia Cel aşteptat, în grabă s-a apropiat de Dânsul şi, dând mulţumire lui Dumnezeu, cu frică şi cu bucurie I-a cântat din inimă: Aliluia.

Icosul 5:

Văzând bătrânul Simeon în mâinile Fecioarei pe Cel ce a zidit pe om, purtat în chip de Prunc, s-a umplut de nespusă bucurie şi, uitându-se pe sine, a grăit cu bucurie: “Te doresc pe Tine, Dumnezeul părinţilor şi Doamne al milei, la Tine privesc, Cel ce cuprinzi toate cu Cuvântul Tău, pe Tine Te întâmpin, Cel ce stăpâneşti viaţa şi moartea, pe Tine Te aştept, Cel ce uneşti cerul şi pământul. După Tine flămânzesc morţii ce aşteaptă învierea. După Tine însetează cei ce pătimesc şi aşteaptă mângâiere şi Ţie Îţi cântă aşa:

Vino, Cel aşteptat de toţi proorocii, să ne cercetezi cu mântuirea Ta.

Vino, Cel dorit de toate neamurile, să ne luminezi cu învăţătura Ta.

Vino, Mântuitorul nostru, ca să izbăveşti pe Adam şi pe Eva de păcat de vechiul blestem.

Vino, Cel ce Te-ai arătat pe pământ Mântuitorul nostru, ca să vieţuieşti cu oamenii şi să-i scoţi din întuneric şi din umbra morţii.

Vino, Luminătorul nostru ca să binevesteşti anul plăcut Domnului.

Vino, Izbăvitorul nostru, ca să-i şi slobozeşti pe cei zdrobiţi cu inima.

Vino, Păstorule şi Învăţătorule ca să propovăduieşti robilor dezrobirea şi celor orbi vederea.

Vino, Ziditorule şi Stăpâne, să vesteşti celor umiliţi mântuire şi tuturor oamenilor iertare.

Vino, Preacurată, Domnul este cu tine şi prin tine împreună cu noi

Condacul 6:

Propovăduitor minunat al venirii lui Hristos s-a arătat purtătorul de Dumnezeu Simeon, când mai ales umplându-se de Duhul Sfânt, primul dintre oameni L-a cunoscut pe Ziditorul său, venit cu trup, şi primul a mărturisit Dumnezeirea Lui, cântându-I în numele tuturor celor ce trăim pe pământ: “Ţie ne închinăm, pentru că Tu eşti Dumnezeul nostru; Ţie ne rugăm pentru că Tu eşti biserica noastră’, Ţie îţi slujim, că Tu eşti Făcătorul legii. Tu eşti Unul Dumnezeu şi nu este alt Dumnezeu afară de Tine şi alt Fiu deofiinţă cu Tatăl. Prin Tine noi trăim şi ne mişcăm şi fiinţăm, Tu eşti mai frumos decât toţi fiii oamenilor, pentru că Tu eşti Dumnezeu şi om. Pentru aceasta se bucură acum cerul, pentru că a miluit Domnul pe poporul său şi saltă temeliile pământului şi cei ce se află în iad, că s-a arătat celor morţi învierea văzând acum pe Mântuitorul lumii şi cântându-I: Aliluia,

Icosul 6:

Astăzi a strălucit la toată lumea lumina adevărului, că Preasfânta Fecioară a dat cu preacuratele sale mâini, bătrânului Simeon, pe Dumnezeiescul Prunc, ca pe un cărbune făcător de viaţă, de la jertfelnicul Domnului, zicând: “Primeşte, cinstite bătrâne, pe Domnul tău, primeşte vistieria nesecată şi puterea cea neajunsă. Spală necurăţia şi te înnoieşte şi te luminează de la Soarele Dreptăţii, Să nu ardă deci focul harului pe domnul meu, ci mai mult, să-I lumineze, căci Acesta curăţă păcatele şi toată fără-de-legea ta ca să fii început al curăţirii întregii lumi şi astfel te vei dezbrăca de toate cele vechi ca să te îmbraci în toate cele noi”. Iar noi, pricepând această vestire milostivă, să-I cântăm Preacuratei unele ca acestea:

Vino, Fecioară, că strălucind de curăţie cerească, ne-ai răsărit lumina, cea neînserată.

Vino, Împărăteasă a preaminunatei lumi cereşti, care ne-ai ridicat pe noi in locaşurile cele de sus.

Vino, Tainic Rug, prin care, din înălţimile cereşti, s-a aprins focul Dumnezeirii la toată lumea.

Vino, Nor purtător de lumină, prin care Dumnezeiescul Prunc Hristos s-a adus spre mântuirea tuturor.

Vino, Masă de Foc a Nevăzutului Împărat.

Vino, Chivot Ceresc, care ai încăput pe Hristos.

Vino, Palat al Duhului Sfânt.

Vino, Mireasă Neprihănită a Împăratului Cel fără de moarte.

Vino, Preacurată, Domnul este cu tine şi prin tine împreună cu noi.

Condacul 7:

Vrând Sfântul bătrân Simeon să primească o nouă curăţire, precum Isaia cel de demult, s-a închinat Preacuratei Maicii lui Dumnezeu şi, atingându-se de Dumnezeieştile ei picioare, a zis: “Foc duci curată, mă tem să iau în braţe Pruncul Cel ce stăpâneşte lumea. Tu însă, cu mâinile Tale, precum cu nişte aripi îngereşti luminează-mă, dându-mi pe Cel ce Heruvimii cei înaripaţi se înfricoşează să-L poarte”. Astfel Simeon, întinzându-şi mâna, L-a primit în cinstitele sale braţe şi cu bucurie a cântat: Aliluia.

Icosul 7:

O nouă şi preaslăvită minune s-a săvârşit astăzi: bătrânuI Simeon primeşte în mâini stricăcioase pe Ziditorul omului, pentru ca Dumnezeu să trăiască cu oamenii, iar omul să devină ceresc. Primind pe Cel dorit şi văzând împlinirea făgăduinţelor Simeon, precum grâul cel copt, a cerut slobozirea de trup şi la apusul vieţuirii sale a cântat cu bucurie: “Au văzut ochii mei mântuirea Ta, ca pe o taină ascunsă din veac. Acum, însă, slobozeşte, Stăpâne, pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, de această legătură trupească către viaţa cea neîntinată şi neîmbătrânitoare, ca, plecând de aici, să duc veste de bucurie despre venirea Ta în lume”. Pentru aceasta Îţi cântăm:

Vino, Iisuse, Dătătorul vieţii, că ai dăruit viaţă şi înviere tuturor credincioşilor Tăi.

Vino, Stăpâne, Biruitorul morţii, că ai slobozit din veşnica moarte pe poporul Tău.

Vino, Împăratul cel fără de moarte că din întunericul şi din umbra morţii ai slobozit pe cei legaţi din veac.

Vino, Preadulce Viaţă, că porţile raiului iarăşi le-ai deschis lui Adam, spre viaţă veşnică.

Vino, Mire Preadorit, că sufletul meu tânjeşte şi doreşte curţile Domnului.

Vino, Lumină Sfântă, că Te-a aflat sufletul meu plângându-şi păcatele.

Vino, Dumnezeule preaveşnic, că aproape este mântuirea Ta pentru cei ce se tem de Tine.

Vino, Mântuitorule Preabun, că cuvântul Tău ai adus pacea mult dorită.

Vino, Preacurată, Domnul este cu şi prin tine împreună cu noi.

Condacul 8:

Străine cuvinte auzind de la bătrânul minunat, Iosif şi Preacurata Fecioară s-au mirat de cele spuse, l-au văzut pe Simeon proorocind despre Prunc, dar nu ca despre un Prunc, ci ca despre Cel Vechi de zile şi, rugându-se la Dumnezeu, ca la Cel ce are putere asupra vieţii şi asupra morţii şi Care poate să-l sloboadă la o altă viaţă şi, punând toate acestea în inima lor, au cântat cu mulţumire lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul 8:

Cu totul fiind întru Dumnezeu, Sfântul bătrân Simeon s-a umplut de duh proorocesc şi a vorbit despre Dumnezeiescul Prunc că va ajunge chiar şi la iad să dea tuturor celor legaţi iertare, orbilor vedere şi nu va vorbi ca alţii. Şi, întorcându-se la Maria, Mama lui Iisus, a proorocit: “Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va ridica împotriviri. Şi prin sufletul Tău o Maică, fără de moarte, va trece sabie, când vei vedea pe Fiul tău bătut în cuie pe cruce, ca să se descopere gândurile din multe inimi, întru iertarea păcatelor lor”, Iar noi, înţelegând această proorocie, îi cântăm Preacuratei:

Vino Maică şi Fecioară, care, întru naşterea ta feciorească, nu ai simţit durerile naşterii.

Vino, Maica Mielului şi a Păstorului, care vei suferi dureri înfricoşătoare lângă Crucea Fiului tău.

Vino, Bucuria noastră, care împreună cu Fiul tău pătimind, cu toată lumea te vei bucura de arătarea Slavei Sale.

Vino, Mângâiere în necazuri, care fiind încercată precum aurul în foc eşti grabnic ajutătoare celor, ce sunt ispitiţi.

Vino, Cea PreaveseIă, care ai vrut să bucuri pe Eva, cea care a adus femeilor mâhnire.

Vino, Preaslăvită, care ai dorit ca prin durerile tale să eliberezi lumea de toate durerile.

Vino, Fecioară, mai Cinstită decât toată făptura, care prin naşterea ta ai înnoit toată zidirea cea văzută.

Vino, Maică mai Sfântă decât toţi sfinţii, care prin întâmpinarea ta ai unit pe îngeri cu oamenii.

Vino, Preacurată, Domnul este cu tine şi prin tine împreună cu noi.

Condacul 9:

Toată firea îngerilor s-a minunat de marea coborâre a lui Dumnezeu faţă de om zicând: minune preaslăvită, neînţeleasă şi nespusă vedem astăzi, că Cel ce l-a făcut pe Adam încape în braţele bătrânului. Pline sunt marginile lumii de mila Lui, plină este făptura de lauda Lui, plină este omenirea de îngăduinţa Lui. Cele cereşti, cele pământeşti şi cele de dedesubt sunt pline de bunătatea Lui sunt pline de darurile şi binefacerile Lui. Plin este cerul şi pământul de slava Lui! Pentru aceasta toate neamurile bateţi din palme cântându-I: Aliluia.

Icosul 9:

Grăitorul şi văzătorul de Dummzeu Simeon, deşi a spus multe şi a lăudat pe Preanevinovata Maică a lui Dumnezeu, care a născut lumii pe Dumnezeu omul, Mântuitorul sufletelor noastre, totuşi nu a putut să o laude cu vrednicie pe cea, care minţile cele mai presus de lume nu se pricep să o cânte. Totuşi, cuprins de iubire a slăvit-o zicând: Preasfântă şi minunată Cămară a lui Dumnezeu, tu eşti începutul şi sfârşitul prăznuirii noastre. Tu ne-ai răsărit Lumina Soarelui ne-ai deschis izvorul iubirii de oameni a Fiului tău. Pomenirea ta este mai presus de orice cuvânt şi mărirea ta întrece neputinţa noastră. Te rugăm, pomeneşte-ne neîncetat pe noi ce te lăudăm şi îţi cântăm:

Vino, Bucuria noastră nesfârşită, care ai arătat lumii întregi bucuria lui Hristos.

Vino, Dulceaţa noastră cea pururea fericită, care ţii în mâinile tale focul Dumnezeirii.

Vino, Lumină pururea strălucitoare, care ai luminat biserica lumii vechi cu lumina harului.

Vino, Făclie nestinsă, care întru întâmpinarea ta ai luminat sufletele credincioşilor cu lumina lui Hristos.

Vino, că porţi cu mâinile Focul Ceresc, ca prin tine să se aprindă în locul cel sfânt frumuseţea şi sfinţenia.

Vino, Lumină Neînserată, că ai născut în chip nestricat, fiind Pururea Fecioară, ca prin tine să se vestească mântuirea până la marginile pământului.

Vino, Chivot însufleţit şi Dumnezeiesc, că prin tine se arată întregii lumi harul cel mare şi mântuitor.

Vino, Cortul lui Dumnezeu şi al oamenilor, că prin tine Dumnezeul dumnezeilor împărăţeşte în Sion peste toţi oamenii.

Vino, Preacurată, Domnul este cu tine şi prin tine împreună cu noi.

Condacul 10:

Propovăduitoare a mântuirii s-a arătat Ana, cea insuflată de Dumnezeu, că nu se depărta de biserica Domnului, slujind ziua şi noaptea în post şi în rugăciuni. Aceasta ieşind cu dreptul Simeon, în întâmpinarea Pruncului Iisus, a mărturisit că acesta este Ziditorul cerului şi al pământului. Şi îmbrăţişând pe Hristos, L-a sărutat şi Duhul s-a sălăşluit întru ea şi a grăit: “Tu eşti Dumnezeu şi Fiul Omului, Fiul împărăţiei şi al umilinţei. Tu auzi şi taci, vezi şi eşti nevăzut, eşti pretutinea şi ascuns”. Şi a grăit şi alte proorocii despre Pruncul adus, pentru cei ce aşteptau izbăvirea în Ierusalim cântând lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul 10:

Împărate Preaveşnic şi Cuvântul lui Dumnezeu, Tu acum în trup Te-ai arătat lumii întregi, ca un Prunc în biserică, purtat în braţe de Fecioara Maria, Maica Ta, ca să petreci cu oamenii şi celor ce sunt din Adam să le vesteşti mântuirea. Adevărul Tău s-a pogorât din cer, mila Ta ne-ai trimis-o nouă şi harul Tău împărăţeşte pe pământ pentru că ai venit să cauţi şi să mântuieşti pe cei pierduţi. Pentru aceasta pe nimeni nu îndepărtezi, de la nimeni nu Te întorci, precum s-a întâmplat cu Uza, de demult, când s-a atins de Chivotul Legământului Tău şi a fost lovit de moarte. Acum însă desfrânata Îţi cade la picioare şi devine neprihănită, cea cu scurgerea de sânge se atinge de Tine şi se vindecă, vameşii şi păcătoşii stau împreună cu Tine şi se fac prietenii Tăi, căci ai chemat la Tine pe toţi cei trudiţi şi împovăraţi. Pentru aceasta cu bucurie şi noi Te întâmpinăm şi Îţi cântăm aşa:

Vino, o, Hristoase, împăratul tuturor, şi scoală-Te întru întâmpinarea, noastră.

Vino, Iisuse, Doctorul inimilor noastre, şi ieşi întru ajutorul şi mântuirea noastră.

Vino, Păstorul nostru Cel bun, care Te-ai întrupat să cauţi oile pierdute şi caută-ne şi pe noi cei rătăciţi.

Vino, Mângâietorule bun, Care ai căutat şi ai găsit drahma cea pierdută şi află şi sufletele oamenilor pierduţi.

Vino, Atotbunule şi Iubitorule de oameni, şi ne primeşte şi pe noi în braţele Tale părinteşti.

Vino, Atotmilostive şi Îndurate, şi ne sălăşluieşte şi pe noi în cămările Tale cereşti.

Vino, Mângâietorul celor întristaţi, ca să ne aperi şi să ne cârmuieşti pe noi, cei ce plutim pe marea acestei vieţi deşarte.

Vino, Mântuitorul celor rătăciţi, mântuieşte-ne şi ne scoate pe noi cei ce ne înecăm în viforul păcatului.

Vino, Preacurată, Domnul este cu tine şi prin tine împreună cu noi.

Condacul 11:

Cântare de umilinţă au adus arătării Tale, Hristoase, purtătorul de Dumnezeu Simeon şi dreapta Ana, arzând cu duhul şi propovăduind cu buze de bucurie venirea Ta în lume tuturor celor ce aşteptau izbăvirea. Iar cărturarii şi fariseii, auzind astfel de mărturisiri despre Prunc, s-au mâniat şi mai mult, l-au învinuit pe Zaharia, ca pe un vădit călcător de lege, că pe Maria a aşezat-o în locul unde şedeau fecioarele pentru care îndată l-au şi ucis cu pietre. Iar Pruncul Iisus a fost dus în Egipt, din pricina lui Irod, ca şi acolo, spre mărturie veşnică, Domnul să fie cunoscut egiptenilor şi să I se aducă jertfă, cântându-I: Aliluia.

Icosul 11:

Lumină spre descoperirea neamurilor ai fost, Hristoase, Soarele dreptii, pe nor purtat, precum Simeon astăzi a proorocit că vei fi începătură de nou har, din Egipt şi până la marginile lumii, că Tu eşti Izvorul Vieţii şi Lumina oamenilor, pentru că lumina luminează întru întuneric şi întunericul nu o cuprinde. Cu această lumină a Dumnezeirii Tale luminează şi întunericul sufletelor noastre, pentru ca toţi să aprindem în inimă lumina virtuţilor împreună cu Simeon şi cu Ana să-Ţi cântăm Ţie şi Preasfintei Maicii Tale unele ca acestea:

Vino, Iisuse, Lumina lumii, pentru ca în lumina Sfinţilor Tăi să ne luminezi pe noi.

Vino, Hristoase Mântuitorule, care locuieşti întru Lumina cea nepătrunsă pentru ca în lumina Feţei Tale să îndumnezeim.

Vino, Soarele Dreptăţii, pentru ca în zilele Tale să strălucească adevărul şi pacea pe pământ.

Vino, Lumină Sfântă, pentru ca să ajungă în inimile noastre focul credinţei şi iubirii Tale.

Vino, Împărate ceresc, pentru ca binecuvântată şi prealuminată să fie venirea Ta.

Vino, Ziditorule şi Stăpâne, pentru ca având aprinsă făclia curăţiei să ieşim întru întâmpinarea Ta.

Vino, Lumină lină şi neînserată, pentru ca în linişte şi în pace să trăim toate zilele vieţii noastre.

Vino, Fiule, Unule Născut al lui Dumnezeu şi Cuvinte, pentru ca întru bucurie şi frică să lucrăm a noastră mântuire.

Vino, Preacurată, Domnul este cu tine şi prin tine împreună cu noi.

Condacul 12:

Vechea biserică a legii cu nou har s-a umplut, când ai intrat într-însa Hristoase, ca un Prunc purtat în braţe, ca să se plinească proorocia lui Agheu care zice: “Va veni Cel dorit de toate neamurile şi voi umple de slavă templul acesta şi slava acestui templu de pe urmă va fi mai mare decât a celui dintâi şi în locul acesta voi împărţi pacea”. Pentru aceasta să se înfrumuseţeze cu lumina Ta Dumnezeiască şi Biserica noastră ce se găteşte să Te primească luminat ca pe un Mire, iar pe noi ne învredniceşte în curăţie să ieşim întru întâmpinarea Ta şi cu veselie să-Ţi cântăm: Aliluia.

Icosul 12:

Cântând, o, Maica lui Dumnezeu, venirea întru întâmpinarea ta a întregii lumi în Biserica Domnului, lăudam nespusa ta curăţie feciorească, ne închinăm Soarelui dreptăţii, Hristos, ce a răsărit dintru tine, îl privim împreună cu Simeon şi Îl primim în braţele noastre. Împreună cu Ana mărturisim Dumnezeirea Lui, cu Iosif îi aducem în dar doi pui de porumbel, adică sufletul şi trupul nostru şi, precum fecioarele înţelepte, luminat înfrumuseţăm candelele sufletelor noastre şi făclii aprinse de fapte bune lui Hristos, Lumina Cea Adevărată, ce s-a arătat lumii, îi dăruim, iar astăzi, împletind precum florile coroană de cântări, îţi aducem aceste laude:

Vino, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca sub acoperământul Fecioriei Tale să ne păzeşti pe noi întru curăţie şi feciorie.

Vino, Palat purtător de Lumină al Stăpânului, ca prin darul tău să ne faci pe noi locaş al Duhului Sfânt.

Vino, Fecioară mai luminoasă decât dimineaţa, ca să fim şi noi fii ai zilei până la sfârşitul vieţii.

Vino, Soare care porţi pe Tatăl Luminii, ca şi pe noi să ne luminezi cu darul tău.

Vino, Sfântă Slujitoare a măreţei taine, ca să ne înveţi a sluji cu sfinţenie pe Fiul tău şi Dumnezeu.

Vino, Bună Ajutătoare a toată lumea, ca să ne păzeşti nevătămaţi de lume, de trup şi de diavol.

Vino, o, Fecioară Marie, ca să luminezi sufletele noastre întunecate de patimi.

Vino, o, Pruncă Minunată, ca să călăuzeşti spre mântuire această lume orbită de păcate.

Vino, Preacurată, Domnul este cu tine şi prin tine împreuna cu noi.

Condacul 13:

O, Întrutotcântată Maică şi Fecioară, care ai adus în locul cel Sfânt al Sfinţilor pe Cuvântul cel mai presus decât toţi Sfinţii, întru întâmpinarea noastră şi pentru mântuirea lumii; primeşte această rugăciune a noastră, acopere-ne şi ne păzeşte pe noi de tot necazul şi întristarea şi ne izbăveşte de toate cursele vrăjmaşului, Tu, Cea fără de prihană, Ceea ce eşti Uşă Dumnezeiască, deschide-ne nouă, celor ce dorim mântuirea, uşile cereşti, ca, izbăvindu-ne prin Tine de veşnica muncă, să cântăm întru Întâmpinarea Domnului în văzduh: Aliluia. (de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi

Icosul 1