Lupta nevăzută pentru sufletul omului și chemarea de a rămâne în lumină
Trăim într-o lume în care omul a ajuns să cunoască foarte multe despre ceea ce se află în jurul său, dar pare că înțelege tot mai puțin ceea ce se petrece înlăuntrul lui. Avem telefoane prin care putem vorbi cu cineva aflat la mii de kilometri distanță, avem mijloace de transport care ne duc în câteva ore dintr-o țară în alta, avem informații despre aproape orice subiect, însă, cu toate acestea, singurătatea, neliniștea, teama și neîncrederea au devenit prezențe obișnuite în viața multor oameni. Se vorbește mult despre progres, despre libertate și despre drepturile omului, dar prea puțin despre liniștea sufletului, despre curăția inimii și despre responsabilitatea pe care o avem față de cei de lângă noi.
În această lume, Biserica ne cheamă astăzi să privim către o realitate pe care ochii noștri nu o pot cuprinde, dar pe care credința ne ajută să o înțelegem: lumea îngerilor, slujitorii lui Dumnezeu și ocrotitorii oamenilor.
Astăzi îi cinstim în mod deosebit pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, împreună cu toate cetele cerești, iar sărbătoarea lor ne amintește că existența noastră nu se limitează la ceea ce vedem și atingem. Dincolo de lumea materială există o realitate duhovnicească, iar viața omului se desfășoară și în această dimensiune nevăzută, în care binele și răul nu sunt simple noțiuni filosofice, ci realități care privesc însăși mântuirea sufletului.
Arhanghelul Mihail – puterea de a rămâne de partea adevărului
Sfântul Arhanghel Mihail este reprezentat în iconografie ca un ostaș ceresc, purtând sabie și fiind înfățișat în luptă împotriva răului. Numele său înseamnă „Cine este ca Dumnezeu?”, iar tradiția Bisericii îl cinstește drept conducător al oștilor cerești în lupta împotriva duhurilor răzvrătite.
Imaginea aceasta are o puternică însemnătate pentru omul contemporan, deoarece și noi trăim într-o lume în care adevărul este adeseori relativizat, minciuna este prezentată drept abilitate, iar compromisurile morale sunt justificate prin argumentul că toată lumea procedează la fel.
Astăzi, omul nu mai este ispitit numai prin păcate evidente, pe care le poate recunoaște cu ușurință, ci și prin lucruri care par nevinovate la început: o minciună spusă pentru a ieși dintr-o situație dificilă, o nedreptate trecută cu vederea pentru a nu pierde un avantaj, o bârfă răspândită sub pretextul că vrem să aflăm adevărul despre cineva, o răutate ascunsă în spatele unei glume sau o judecată aspră rostită fără să cunoaștem întreaga poveste a celuilalt.
Așa se pierde treptat curăția sufletului, prin acceptarea unor lucruri pe care, cu ani în urmă, conștiința noastră nu le-ar fi îngăduit.
Arhanghelul Mihail ne amintește că există momente în care omul trebuie să aibă curajul de a spune nu răului, chiar dacă această alegere îl costă. Nu orice câștig este o binecuvântare și nu orice victorie este vrednică de bucurie. Poți câștiga o dispută și să pierzi un prieten, poți obține un avantaj nedrept și să-ți tulburi conștiința, poți ajunge într-o poziție dorită de multă vreme, dar să nu mai ai pacea cu care ai pornit la drum.
Să ne gândim la un om care lucrează într-un loc unde ceilalți obișnuiesc să înșele, să vorbească urât despre colegi sau să profite de slăbiciunile celor mai nepricepuți. El știe că, dacă se alătură grupului, îi va fi mai ușor, va fi acceptat și poate chiar apreciat. Dacă refuză însă să participe la nedreptate, riscă să fie considerat naiv sau să devină ținta ironiilor. Într-un asemenea moment se vede ce loc ocupă credința în viața lui. Crucea pe care o poartă la gât nu este suficientă dacă faptele sale se așază împotriva Evangheliei.
Lupta pentru bine începe adeseori în asemenea împrejurări obișnuite, acolo unde nimeni nu ne aplaudă și unde alegerea corectă nu ne aduce vreun câștig imediat.
Arhanghelul Gavriil – Dumnezeu încă vorbește omului
Dacă Arhanghelul Mihail este legat în mod deosebit de biruința asupra răului, Sfântul Arhanghel Gavriil este cunoscut ca vestitor al voii lui Dumnezeu. El este cel care îi aduce Fecioarei Maria vestea cea bună a întrupării Fiului lui Dumnezeu, iar prin această vestire începe să se descopere oamenilor taina mântuirii.
Cuvintele adresate Maicii Domnului, „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine”, au rămas pentru creștinătate una dintre cele mai cunoscute și mai iubite vestiri ale întregii istorii sfinte.
Să ne oprim puțin asupra acestui moment. Dumnezeu trimite un înger, iar îngerul nu vine să-i impună Mariei o hotărâre, ci să-i vestească o chemare. Răspunsul ei, „Fie mie după cuvântul tău”, descoperă ascultarea, smerenia și încrederea deplină în Dumnezeu.
Cât de mult ar avea nevoie lumea noastră de această încredere!
Trăim într-o societate în care omul este îndemnat permanent să-și construiască singur viitorul, să-și asigure toate lucrurile și să controleze cât mai multe împrejurări. Planificăm, calculăm, ne facem griji pentru ziua de mâine și ajungem uneori să trăim atât de preocupați de ceea ce s-ar putea întâmpla, încât uităm să-I mai încredințăm lui Dumnezeu ceea ce nu putem schimba.
Sunt părinți care se roagă pentru copiii lor, dar se consumă zilnic din cauza alegerilor acestora. Sunt oameni care au muncit o viață întreagă și acum se tem de bătrânețe, de boală sau de singurătate. Sunt familii care trec prin încercări despre care nu vorbesc nimănui, iar în spatele unei aparente liniști se ascund lacrimi și nopți nedormite.
În asemenea momente, vestea adusă de Arhanghelul Gavriil ne amintește că Dumnezeu nu a părăsit lumea și că omul nu este singur în încercările sale. Dumnezeu continuă să lucreze în istoria fiecăruia dintre noi, chiar și atunci când nu înțelegem drumul pe care ne aflăm.
Poate că nu vom primi niciodată răspunsul pe care îl așteptăm în forma dorită de noi, dar credința ne ajută să nu confundăm tăcerea cu absența lui Dumnezeu.
Îngerii și lupta nevăzută din viața noastră
Sfânta Scriptură ne descoperă că îngerii sunt duhuri slujitoare, trimise să slujească celor ce vor fi moștenitorii mântuirii (Evrei 1, 14). Ei nu sunt personaje imaginare și nici simple simboluri ale bunătății, ci făpturi spirituale create de Dumnezeu, care Îl slujesc neîncetat și împlinesc voia Sa.
Biserica ne învață că fiecare om are un înger păzitor, primit spre ocrotire și călăuzire, iar această încredințare ar trebui să ne facă mai atenți la felul în care ne trăim viața.
Să ne imaginăm un om care, după o zi grea de muncă, ajunge acasă obosit și apăsat de probleme. Îl așteaptă familia, dar el nu mai are răbdare pentru nimeni. Copilul îi cere ajutorul, soția încearcă să-i povestească ceva, însă omul răspunde nervos, ridică glasul și transformă casa într-un loc al tensiunii. Mai târziu, când se liniștește, își dă seama că i-a rănit tocmai pe cei pentru care muncește atât de mult.
Unde a fost lupta duhovnicească în acea zi? Poate că a început chiar în clipa în care oboseala s-a transformat în mânie, iar omul a ales să-și descarce povara asupra celor nevinovați. Dacă ar fi făcut o rugăciune înainte de a intra în casă, dacă ar fi avut răbdarea să tacă puțin și să-și privească familia cu dragoste, multe dintre acele cuvinte nu ar mai fi fost rostite.
Nu trebuie să ne imaginăm că lupta cu răul se desfășoară numai în împrejurări spectaculoase. Ea se petrece în gândurile pe care le primim și le hrănim, în resentimentele pe care refuzăm să le vindecăm, în invidia care ne face să suferim când altuia îi merge bine și în mândria care ne împiedică să cerem iertare.
De aceea, rugăciunea către îngerul păzitor nu trebuie să fie o simplă obișnuință rostită în grabă, înainte de culcare, ci o încredințare sinceră a vieții noastre în mâinile lui Dumnezeu.
O lume care are nevoie de ocrotire, dar și de responsabilitate
Privind la realitățile zilelor noastre, observăm cât de mult s-a schimbat viața oamenilor. Războaiele continuă să aducă suferință, familiile sunt despărțite de distanțe și interese, copiii cresc uneori fără apropierea părinților, iar bătrânii ajung să-și petreacă zilele într-o singurătate pe care nimeni nu o observă. Tehnologia ne apropie în aparență, însă relațiile dintre oameni devin tot mai fragile, iar cuvintele rostite în mediul virtual pot răni uneori mai adânc decât cele spuse față către față.
Într-o asemenea lume, sărbătoarea Sfinților Arhangheli ne cheamă să redescoperim responsabilitatea noastră față de ceilalți.
Ne rugăm ca Dumnezeu să ne ocrotească familia, să ne păzească locuința, să ne ferească de primejdii și să ne dea sănătate. Toate acestea sunt rugăciuni firești, pe care le putem așeza înaintea Domnului cu încredere. Dar trebuie să ne întrebăm și ce facem noi pentru oamenii pe care îi întâlnim.
Dacă cerem ocrotire pentru copiii noștri, avem datoria să le oferim și un exemplu de viață creștină. Dacă ne rugăm pentru pacea lumii, trebuie să începem prin a nu transforma propria familie într-un loc al certurilor. Dacă cerem ajutorul îngerilor, trebuie să ne străduim să nu devenim noi înșine pricină de suferință pentru aproapele.
Am întâlnit cu toții oameni care au trecut prin încercări grele și care, în loc să se închidă în propria durere, au găsit puterea să-i ajute pe alții. O femeie rămasă singură după moartea soțului poate să-și găsească puterea de a îngriji un vecin bolnav. Un om care a trecut prin lipsuri poate să împartă puținul său cu cineva aflat într-o situație și mai grea. Un părinte care a cunoscut suferința poate să înțeleagă mai bine lacrimile altor părinți.
Aici se vede dacă Evanghelia a coborât din cuvintele noastre în viața noastră.
Ce învățăm de la Sfinții Arhangheli?
De la Sfântul Arhanghel Mihail învățăm statornicia în credință și curajul de a rămâne de partea lui Dumnezeu, chiar atunci când împrejurările ne îndeamnă să facem compromisuri.
De la Sfântul Arhanghel Gavriil învățăm ascultarea și disponibilitatea de a primi voia lui Dumnezeu, chiar dacă nu cunoaștem toate urmările drumului pe care suntem chemați să pășim.
Iar de la întreaga lume îngerească învățăm că adevărata măreție nu stă în puterea de a-i stăpâni pe ceilalți, în averi sau în recunoașterea oamenilor, ci în slujirea lui Dumnezeu.
Să ne gândim cât de diferită ar fi lumea dacă fiecare dintre noi ar încerca să trăiască măcar puțin din această rânduială cerească! Dacă părinții ar avea mai multă răbdare cu propriii copii, dacă soții ar învăța să-și vorbească fără să se rănească, dacă oamenii ar renunța la dorința de a se răzbuna și dacă cei aflați în poziții de răspundere ar înțelege că puterea este o slujire, nu un privilegiu personal.
Nu putem schimba singuri lumea întreagă, dar putem schimba felul în care trăim în mijlocul ei. Putem începe prin a ne curăți gândurile, prin a ne îndrepta greșelile și prin a nu mai adăuga suferință peste suferința celor care se luptă deja cu propriile încercări.
În loc de încheiere
Astăzi, când ne plecăm genunchii înaintea icoanelor Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, să nu cerem numai să fim feriți de primejdii, de boli și de necazuri, ci să-I cerem lui Dumnezeu să ne dea puterea de a rămâne oameni ai credinței într-o lume care are tot mai multă nevoie de adevăr și de iubire.
Să ne ocrotească Sfântul Arhanghel Mihail de răutatea care se strecoară în inimile noastre și să ne ajute să biruim mândria, ura și dorința de răzbunare. Să ne lumineze Sfântul Arhanghel Gavriil mintea și sufletul, pentru ca glasul lui Dumnezeu să nu fie acoperit de zgomotul grijilor și al preocupărilor noastre zilnice.
Iar atunci când vom trece prin încercări, când vom simți că nu mai avem putere și când drumul înainte ni se va părea prea greu, să nu uităm că Dumnezeu nu ne-a lăsat singuri și că întreaga lume cerească Îl slujește neîncetat.
Să ne străduim să avem o credință care se vede în felul în care vorbim, în răbdarea cu care îi ascultăm pe ceilalți, în iertarea pe care o oferim și în bunătatea pe care o păstrăm chiar și atunci când nu primim aceeași măsură în schimb.
Cu rugăciunile Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și ale tuturor puterilor cerești, Dumnezeu să ne dăruiască pace în familii, lumină în minte, curăție în inimă și putere în toate încercările vieții.
Amin!
