D

Dumnezeu poate să ne cheme, dar nu ne poate iubi în locul nostru și nu poate alege în locul nostru.

Această imagine surprinde una dintre cele mai profunde taine ale existenței umane și ale relației noastre cu Divinitatea: dragostea nu poate fi impusă, iar mântuirea este un act de împreună-lucrare. Dumnezeu, în nemărginita Sa bunătate, respectă atât de mult libertatea pe care ne-a dăruit-o, încât Se oprește la ușa inimii noastre și bate, fără a o forța vreodată.

În învățătura creștin-ortodoxă, omul este creat după chipul lui Dumnezeu, iar acest chip poartă în sine atributul libertății absolute de a alege. Chemarea divină este un act de har necondiționat, o revărsare continuă de lumină și dor ce ne caută în toate colțurile vieții, însă răspunsul la această chemare rămâne integral în mâinile noastre. Dumnezeu ne pune înainte viața și binele, însă nu poate iubi în locul nostru, pentru că o iubire executată din obligație sau dintr-o mișcare automată își pierde însăși esența – aceea de a fi un dăruire liberă și conștientă.

Maria ne uneste - Doina Hasnes-Ciurdariu

Vă recomandăm

Maria ne uneste - Doina Hasnes-Ciurdariu

Doina Hasnes Ciurdariu

26,43 lei

Vezi cartea pe Libris

Lumina harului ne luminează calea și ne deschide ochii duhovnicești, dar pasul efectiv pe această cale trebuie să îl facem noi înșine. Când refuzăm să facem acest pas sau când ne împietrim inima, nu înseamnă că dragostea Lui s-a împuținat, ci că noi am ales să ne închidem într-o izolare autoimpusă. În contextul frământărilor de astăzi, unde adesea căutăm soluții exterioare sau așteptăm ca schimbarea să vină fără efortul nostru interior, această realitate devine un semnal de alarmă și, în egală măsură, o chemare la responsabilitate.

Lupta duhovnicească este tocmai acest exercițiu zilnic de a alege binele, de a ne deschide inima spre aproapele și de a transforma chemarea pasivă într-un răspuns activ. Fiecare gând curat, fiecare gest de iertare și fiecare clipă de rugăciune reprezintă alegerea noastră personală de a iubi. Dumnezeu ne dă toate resursele, ne susține pașii neputincioși și ne îmbrățișează neputințele, dar cheia inimii rămâne întotdeauna pe dinăuntru, la noi. Astfel, mântuirea devine întâlnirea dintre chemarea plină de dragoste a Creatorului și liberul arbitru al omului care alege, în fiecare clipă, să iubească.

CategoriiFără categorie
0 Shares