Cartea săptămânii
Omilii la psalmi - Sfantul Ioan Gura de Aur
Opera de maturitate, Omiliile la Psalmi ale Sfantului Ioan Gura de Aur reprezinta una dintre cele mai considerabile scrieri hrisostomice. Daca s-ar fi pastrat integral ar fi cuprins mai multe tomuri. Cele saizeci de omilii pastrate alcatuiesc insa un volum de mari dimensiuni. Sfantul Fotie cel Mare (cca 820-897) le mentioneaza in Bibliotheca sa si le compara cu Omiliile la Facere: „Discursul sau este, ca intotdeauna, remarcabil prin claritate, prin puritate, prin stralucire si bogatie si, mai ales, prin multimea maximelor si exemplelor de care Sfantul Ioan Gura de Aur se foloseste adesea… Caracterul general al tuturor operelor marelui invatator este un amestec de limpezime, distinctie si elevatie si dulceata, dar in Omiliile la Psalmi stilul sau imbraca podoabe mai stralucitoare, la care se adauga abundenta exemplelor, bogatia ideilor si, atunci cand e necesar, vehementa discursului. Pentru a spune pe scurt, totul, discursul, impartirea, metoda, alegerea ideilor si toate celelalte calitati se imbina in cel mai inalt grad in aceste comentarii”. In privinta titlului lucrarii, Sfantul Fotie face sugestia ca titlul Logoi, prezent in manuscrise, sa fie inlocuit cu cel de Homiliai. De asemenea, tot el le aplica titlul Hermeneiai, Talcuiri. Opera se deschide cu Omilia la Psalmul 3, desi, dupa continut si structura, omilia nu pare sa faca parte din aceeasi serie, dupa cum nici Psalmul 41. Psalmii 1 si 2 lipsesc in totalitate si nu stim daca ei lipseau si pe vremea Sfantului Fotie, care mentioneaza celelalte lacune, dar pe cea a Psalmilor 1 si 2 o trece sub tacere. E posibil ca acestia sa fi existat inca pe vremea lui Fotie. Seria se continua cu noua psalmi pana la Psalmul 12, dupa care urmeaza o lacuna mare pana la Psalmul 43. (Psalmul 41 nu pare a face parte din aceeasi serie, fiind o talcuire doar la primele versete ale psalmului). Urmeaza inca sapte talcuiri pana la 49. Dupa acestea iarasi lipsesc 58 de psalmi pana la Psalmul 108. De la Psalmul 108 pana la sfarsit seria este completa, fara Psalmul 118, cel mai lung. Putem degaja mai multe serii astfel: 3-12; 41; 43-49; 108-117; 119-150. Si aceasta pare a indica faptul ca Sfantul Ioan Gura de Aur a scris talcuiri la intreaga Psaltire, altfel nu am avea aceste serii unitare si consecutive, ci doar psalmi disparati. Dar in textul psalmilor pastrati se face aluzie atat la psalmii care lipsesc, cat si la ordinea lor, la faptul ca au fost tratati in ordinea Psaltirii. Multele aluzii la psalmii precedenti par sa intareasca faptul ca au fost compusi in serie unitara . Or, o opera de asemenea dimensiuni cerea timp si mult ragaz, deci in nici un caz aceasta opera nu a fost compusa in Constantinopol, unde indatoririle arhieresti nu i-ar fi ingaduit un astfel de ragaz. In mod cert, aceste talcuiri au fost compuse in Antiohia inainte de a fi uns preot in 386. Bernard de Montfaucon sustine aceasta parere. Rondeau insa si multi altii impreuna cu el dateaza opera dupa hirotonirea sfantului ca preot si inainte de mutarea lui la Constantinopol in 398 .
BINECUVANTARE
