Acatistul Sfintei şi de Viaţă purtătoarei Cruci

Blagoslovind preotul, zicem: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie. Împărate ceresc… Sfinte Dumnezeule… Preasfîntă Treime… (pagina…) Şi, după Tatăl nostru…, Vozglasul. Apoi: Doamne, miluieşte. (de 12 ori) Slavă… Şi acum… Veniţi să ne închinăm… Psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea mea… (vezi pagina…) Dumnezeu este Domnul… (de 3 ori)

Apoi, Troparul:

Mîntuieşte, Doamne, norodul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta. Biruinţă ortodocşilor Creştini asupra celor potrivnici dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe norodul Tău. (de 2 ori)

Slavă… Şi acum… Al Născătoarei:

A ta folosinţă agonisind, Preacurată, şi cu rugăciunile tale din nevoi izbăvindu-ne, cu Crucea Fiului tău pretutindeni fiind păziţi, după datorie pe tine toţi cu bună-credinţă te mărim.

Şi Psalmul 50: Miluieşte-mă, Dumnezeule… (vezi pagina…)

CANONUL

Facere a lui

Chesarie Daponte.

Cîntarea întîi, Glas 4:

Irmos: Deschide-voi gura mea, şi se va umple de Duh, şi cuvînt răspunde-voi de Viaţă purtătoarei Cruci, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cînta minunile ei, bucurîndu-mă.

Stih: De viaţă făcătoare Cruce, păzeşte-ne pe noi.

Sceptru sfînt al lui Hristos, însufleţit cu Duhul, Cruce prea-cinstită, Elena văzîndu-te a strigat ţie:Bucură-te, slava lui Hristos, prin care toţi cu slavă ne-am îmbrăcat.

Stih: De viaţă făcătoare Cruce, păzeşte-ne pe noi.

Nebiruită putere, bucură-te, Cruce de trei ori fericită; bucură-te, sabia credincioşilor ce se roagă ţie, care tai coarnele dracilor; bucură-te, prea-sfînt pom, de Lumină purtător.

Slavă…

Bucură-te, toiag ce ai odrăslit pe izvorîtorul de viaţă Hristos, dintru care, mîncînd noi Rod, viaţă dobîndim. Bucură-te, semn slăvit al Stăpînului, de care se vor clătina pămîntul şi cele cereşti.

Şi acum…

Bucură-te, veselia Îngerilor, mîntuirea oamenilor, rană prea-cinstită a dracilor, de mult suspin pricinuitoare, de Viaţă purtătoare Cruce, mîntuirea şi sprijinirea celor ce se afundă.

Cîntarea a 3-a

Irmos: Pe ai tăi cîntăreţi, de viaţă dătătoare şi îndestulat izvor de tămăduiri, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i întru Dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.

Stih: De viaţă făcătoare Cruce, păzeşte-ne pe noi.

Cruce, începutul mîntuirii, Cruce, bucuria Mucenicilor, propovăduirea Apostolilor, unirea Bisericii: Acoperă, îngrădeşte şi păzeşte pe cei ce se laudă întru tăria ta.

Stih: De viaţă făcătoare Cruce, păzeşte-ne pe noi.

Taberele dracilor se gonesc cu însemnarea ta puternică, pentru care «Bucură-te» strigăm ţie; bucură-te, prin care s-au unit pămîntul şi cele cereşti şi omul s-a îndumnezeit.

Slavă…

Bucură-te, calea, ceea ce duci la lăcaşurile cereşti; bucură-te, arma Iisusului meu cea strălucită; bucură-te, cununa împăraţilor; bucură-te, mîntuirea lumii; bucură-te, toiagul îndreptării. Şi acum…

Bucură-te, toiagul Împărăţiei şi al puterii lui Hristos; bucură-te, toiagul pe care l-a trimis Domnul din Sion; bucură-te, sad nemuritor, sub care toţi se acopăr.

Cîntarea a 4-a

Irmos: Cela ce şade în slavă pe Scaunul Dumnezeirii pe Lemnul Crucii a venit, Iisus, Cel preaîndumnezeit, din prea-curată Fecioară, şi a mîntuit pe cei ce strigă: Slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: De viaţă făcătoare Cruce, păzeşte-ne pe noi.

Bine te cuvîntăm cu osîrdie, aşternut al picioarelor Domnului, întru care, prea-sfîntă, ne închinăm, zicînd: Bucură-te, Cruce; şi prea-înălţăm pe Cel ce a înălţat firea cea căzută prin călcarea de poruncă a strămoşului.

Stih: De viaţă făcătoare Cruce, păzeşte-ne pe noi.

Iordanul mărturiseşte Dumnezeiască puterea ta cea înfricoşată, Cruce a Domnului, oprindu-se mai presus de cuvînt, şi dînd loc Patriarhului celui ce trecea, şi ridicînd securea lui Elisei.

Stih: De viaţă făcătoare Cruce, păzeşte-ne pe noi.

Bucură-te, ceea ce pe şerpi ucideai, în pustie văzîndu-te; bucură-te, lumina Domnului, care luminezi toate marginile; bucură-te, boldul barbarilor, stricarea idolilor şi pierzarea Jidovilor.

Slavă…

Ostroavele şi tot uscatul cu cinstit numele tău se laudă, lauda lumii; Cruce de Viaţă purtătoare, înalţă fruntea tuturor Creştinilor şi doboară întărîtarea potrivnicilor.

Şi acum…

Strigăm ţie ca unui însufleţit: Bucură-te, Lemn de trei ori fericit; bucură-te, Lemn de Viaţă purtător; bucură-te, pururea fiind închinat de Îngeri şi de oameni; bucură-te, lauda Cerului şi a pămîntului, mîntuieşte-ne cu puterea ta.

Cîntarea a 5-a

Irmos: Spăimîntatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta; că tu – o, de trei ori fericite Lemn! – ai avut în înălţime pe Dumnezeu cel peste toate şi ne-ai arătat pe Fiul cel fără de ani, Care dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.

Stih: De viaţă făcătoare Cruce, păzeşte-ne pe noi.

Bucură-te, armă de Dumnezeu lucrată, pavăza credinţei, coiful cel neclintit în războaie, Crucea Domnului; bucură-te, sabia credincioşilor cea cu două ascuţişuri; bucură-te, prin care Agarenii se biruiesc şi semne de biruinţă se ridică.

Stih: De viaţă făcătoare Cruce, păzeşte-ne pe noi.

Bucură-te, tăria şi întărirea oamenilor, Cruce cinstită, scară care ai avut pe Dumnezeu rezemat pe tine; bucură-te, propovăduirea tuturor Proorocilor, prin care lumea s-a sfinţit şi satana s-a doborît.

Stih: De viaţă făcătoare Cruce, păzeşte-ne pe noi.

Bucură-te, patimă slăvită; bucură-te, sfîrşitul Patimilor Domnului, Celui ce de voie a pătimit, din care Dumnezeiasca băutură a izvorît tuturor, prea-curat Sîngele Său, şi am băut noi, oamenii, îmbelşugîndu-ne.

Slavă…

Încă curgerile Dumnezeiescului Sînge udîndu-te, prea-sfîntă Cruce de Dumnezeu cinstită, mîntuieşte de primejdii, de ciumă şi de foamete pe cei ce cu credinţă strigă ţie: Bucură-te, izvorule care adăpi pe toate cu apele cele mîntuitoare.

Şi acum…

Blagosloveşte, Doamne, cu darul Crucii Tale anul bunătăţii Tale, pe preoţi, şi pe împăraţi, şi oastea, şi pe tot alesul norod care cu credinţă se închină Crucii Tale celei luminate.

Cîntarea a 6-a

Irmosul: Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit al de Dumnezeu primitoarei Cruci, veniţi să plesnim cu mîinile, slăvind pe Dumnezeu, Cel ce pe ea S-a întins.

Stih: De viaţă făcătoare Cruce, păzeşte-ne pe noi.

Tot pămîntul ne închinăm ţie, Cruce prea-înaltă, şi cîntăm sfînt numele tău, cel cinstit Îngerilor şi înfricoşat înseşi căpeteniilor dracilor.

Stih: De viaţă făcătoare Cruce, păzeşte-ne pe noi.

Elena, cunoscînd că din pămînt a strălucit pomul cel prea-vestit al împărăţiei creştineşti, «Bucurăte» striga ţie. Bucură-te, slava şi întărirea noastră.

Slavă…

Iată, şi noi strigăm ţie: Bucură-te, Crucea Domnului prea-slăvită; bucură-te, nădejdea noastră; bucură-te, că pe toţi ne înalţi, cu înălţarea ta cea Dumnezeiască, acum în toată lumea.

Şi acum…

Pricina bucuriei fiind, ne bucurăm acum noi, credincioşii, de puterea ta şi ne închinăm ţie; bucurăte, luminătoare prea-luminată; bucură-te, păzitoarea pruncilor şi prea-lăudată.

Cele de lume veselitoare douăzeci şi patru de Icoase către înţelegătoarea Scară, adică cinstita şi de viaţă făcătoarea Cruce a Domnului nostru Iisus Hristos.

Condacul întîi, Glas 8:

O, de trei ori fericită şi prea-cinstită Cruce! – ţie ne închinăm, credincioşii, şi te mărim, veselindune de Dumnezeiasca ta înălţare; ci, ca o pavăză şi armă nebiruită, ocroteşte şi acoperă cu darul tău pe cei ce strigă: Bucură-te, Lemn fericit.

 Icosul întîi:

Îngerii din Cer nevăzut înconjură cu frică Crucea cea de Viaţă purtătoare; şi, văzînd-o că dă credincioşilor acum dar de lumină dătător cu strălucire, se spăimîntează şi stau strigînd către dînsa unele ca acestea:

Bucură-te, Cruce, păzitoarea lumii;

Bucură-te, slava Bisericii;

Bucură-te, ceea ce izvorăşti tămăduiri cu îndestulare;

Bucură-te, ceea ce luminezi marginile lumii;

Bucură-te, Lemn de Viaţă mirositor şi vistieria minunilor;

Bucură-te, prea-fericită şi de daruri dătătoare;

Bucură-te, că eşti Dumnezeiesc aşternut picioarelor;

Bucură-te, că te-ai pus spre închinarea tuturor;

Bucură-te, pahar plin de curată băutură;

Bucură-te, luminătoare a strălucirii celei de sus;

Bucură-te, prin care se blagosloveşte zidirea; Bucură-te, prin care se închină Ziditorul; Bucură-te, Lemn fericit.

Condacul al 2-lea:

Văzîndu-se Elena pe sineşi întru dorire, a zis împăratului cu îndrăznire: Lucrul cel prea-dorit sufletului tău se arată prea-de-bucurie osîrdiei mele; căutînd însă arma cea prea-biruitoare pentru tine, precum zici, strigă: Aliluia.

Icosul al 2-lea:

Cunoştinţa cea necunoscută mai înainte împărăteasa cunoscînd, a strigat către cei ce slujeau: Din sînurile pămîntului siliţi-vă în grabă a afla Crucea şi a mi-o da; către care, privind cu frică, a zis, strigînd aşa:

Bucură-te, semnul adevăratei bucurii;

Bucură-te, izbăvirea vechiului blestem;

Bucură-te, comoară, pentru zavistie în pămînt ascunsă;

Bucură-te, ceea ce te-ai arătat cu stele închipuită;

Bucură-te, Cruce cu împătrite raze în chipul focului;

Bucură-te, scară pe înălţime rezemată, mai înainte oarecînd arătată;

Bucură-te, lumina îngerilor, cea cu alinare închipuită;

Bucură-te, rana dracilor, cea mult suspinată;

Bucură-te, odor veselitor al Cuvîntului;

Bucură-te, stingătoarea focului rătăcirii; Bucură-te, Cruce, apărătoarea deznădăjduiţilor; Bucură-te, tare ajutătoare a celor ce bine călătoresc. Bucură-te, Lemn fericit.

Condacul al 3-lea:

Puterea Lemnului s-a arătat atunci spre adevărata încredinţare tuturor, şi pe cea fără de glas şi moartă spre viaţă a sculat-o, înfricoşată privire celor ce vor a culege mîntuire, cînd cîntă aşa: Aliluia.

 Icosul al 3-lea:

Avînd Elena arma cea nebiruită, a alergat către fiul său. Iar el, tare săltînd îndată, Crucea cea prea-mare cunoscînd, se bucura, şi cu săltările, ca şi cu nişte cîntări, către dînsa unele ca acestea striga:

Bucură-te, Cruce, vasul luminii;

Bucură-te, Cruce, vistierul Vieţii;

Bucură-te, dătătoarea darurilor Duhului;

Bucură-te, limanul cel neînviforat al celor ce călătoresc pe mare;

Bucură-te, masa care ţii ca pe o jertfă pe Hristos;

Bucură-te, viţă care porţi Strugurul cel copt, care dă vinul cel tainic;

Bucură-te, că păzeşti sceptrele împăraţilor;

Bucură-te, că zdrobeşti capetele balaurilor;

Bucură-te, strălucită cunoştinţă a credinţei;

Bucură-te, păzitoarea a toată lumea;

Bucură-te, blagoslovenia lui Dumnezeu către muritori; Bucură-te, mijlocirea celor muritori către Dumnezeu; Bucură-te, Lemn fericit.

Condacul al 4-lea:

Dumnezeiască rîvnă întru sineşi luînd, Elena a căutat şi cu osîrdie a aflat Crucea, ce în pămînt era ascunsă şi pe cer împăratului se arătase; pe care a înălţat-o, şi norodul, văzînd-o, întru credinţă a zis: Aliluia.

 Icosul al 4-lea:

În chipul soarelui s-a arătat Crucea în lume şi, de luminare umplîndu-se şi ca spre o stea alergînd, toţi o văd pe aceasta ca pe o pricinuitoare de bunătăţi în mîinile cele sfinte înălţată, pe care lăudînd-o, au zis:

Bucură-te, raza Soarelui celui gîndit;

Bucură-te, izvorul Mirului celui nedeşertat;

Bucură-te, chemarea lui Adam şi a Evei;

Bucură-te, omorîrea căpeteniilor iadului;

Bucură-te, că, înălţîndu-te, împreună acum pe noi ne înalţi;

Bucură-te, că, închinîndu-te, pe suflete le sfinţeşti;

Bucură-te, lauda Apostolilor, cea în lume propovăduită;

Bucură-te, tăria nevoitorilor, cea prea-iubită;

Bucură-te, Cruce, mustrarea Jidovilor;

Bucură-te, lauda credincioşilor;

Bucură-te, prin care s-a surpat iadul; Bucură-te, prin care a răsărit darul; Bucură-te, Lemn fericit.

Condacul al 5-lea:

Lemnul cel de Dumnezeu dăruit privindu-l toţi, la acoperămîntul lui acum să alergăm şi, ca pe o armă ţinîndu-l, printr-însul să biruim taberele vrăjmaşilor; şi, pipăind pe Cel nepipăit, cu buzele să strigăm Lui: Aliluia.

 Icosul al 5-lea:

Văzut-a lumină din Cer marele Constantin, arătîndu-se semnul Crucii cu stele, întru care şi biruind pe mulţimea vrăjmaşilor, s-a sîrguit a arăta Lemnul şi a striga către dînsul unele ca acestea:

Bucură-te, marginea sfatului celui negrăit;

Bucură-te, fruntea norodului celui blagoslovit;

Bucură-te, cel ce înfrîngi taberele vrăjmaşilor;

Bucură-te, cel ce arzi ca văpaia pe draci;

Bucură-te, sceptru ceresc al împărăteştii oşti;

Bucură-te, armă nebiruită a iubitoarei de Hristos oşti;

Bucură-te, ceea ce dobori sprînceana barbarilor;

Bucură-te, ceea ce ocîrmuieşti sufletele oamenilor;

Bucură-te, izbînditoarea multelor răutăţi;

Bucură-te, dăruitoarea multelor bunătăţi;

Bucură-te, prin care saltă purtătorii de Hristos; Bucură-te, prin care Jidovii se tînguiesc; Bucură-te, Lemn fericit.

Condacul al 6-lea:

Scară pînă la Cer s-a făcut Crucea Domnului, pe toţi suindu-i de la pămînt către înălţimea Cerului, ca să locuiască împreună totdeauna cu cetele Îngerilor, lăsînd pe cele ce sînt acum ca pe cele ce nu sînt şi ştiind ei a cînta: Aliluia.

 Icosul al 6-lea:

Lumină, Mîntuitorule, strălucind peste toţi cei din iad, ai luminat pe cei ce zăceau jos. Şi portarii iadului, nesuferind raza Ta, ca nişte morţi au căzut; iar cei ce s-au izbăvit de dînşii, Crucea acuma văzînd, strigă:

Bucură-te, învierea celor omorîţi;

Bucură-te, mîngîierea celor ce se tînguiesc;

Bucură-te, deşertarea vistieriei iadului;

Bucură-te, cîştigarea desfătării Raiului;

Bucură-te, toiag, care pe oastea egiptenească ai afundat-o;

Bucură-te, care iarăşi ai adăpat norodul israilitenesc;

Bucură-te, Lemn însufleţit, mîntuirea tîlharului;

Bucură-te, trandafir bine mirositor, mireasma ortodocşilor.

Bucură-te, hrana celor ce flămînzesc întru Duhul;

Bucură-te, pecetea pe care au luat-o oamenii;

Bucură-te, Cruce, uşa tainelor;

Bucură-te, prin care se revarsă rîuri Dumnezeieşti; Bucură-te, Lemn fericit.

Condacul al 7-lea:

Vrînd Moisi pe mult-truditul neam a mîntui din stricăciune, te-ai dat lui ca un toiag, dar te-ai cunoscut lui şi semn Dumnezeiesc. Pentru aceea s-a spăimîntat, cinstită Cruce, de tăria ta, strigînd: Aliluia.

Icosul al 7-lea:

Cel ce de demult a dat Lege văzătorului de Dumnezeu în Sinai S-a pironit de voie pe Cruce pentru cei fără de lege de către bărbaţii nelegiuţi, şi blestemul cel vechi al Legii l-a dezlegat, ca, văzînd puterea Crucii, toţi acum să strigăm: Bucură-te, îndreptarea celor căzuţi;

Bucură-te, căderea slujitorilor de lume;

Bucură-te, înnoirea Învierii lui Hristos;

Bucură-te, Dumnezeiasca desfătare a monahilor;

Bucură-te, copacul bine-înfrunzit, sub care se acoperă credincioşii;

Bucură-te, Lemn de Prooroci grăit, pe pămînt sădit;

Bucură-te, ajutorul împărăţiei împotriva vrăjmaşilor;

Bucură-te, tare apărare a cetăţii;

Bucură-te, a dreptului Judecător arătare;

Bucură-te, osîndirea greşiţilor;

Bucură-te, Cruce, sprijinirea sărmanilor; Bucură-te, Cruce, îmbogăţirea săracilor; Bucură-te, Lemn fericit.

Condacul al 8-lea:

Străină minune văzînd, străină viaţă să vieţuim, mintea la Cer înălţînd-o; că pentru aceasta Hristos pe Cruce S-a pironit şi cu trupul a pătimit, vrînd a trage pe cei ce strigă Lui: Aliluia.

Icosul al 8-lea:

Cu totul a venit din înălţime, avîndu-Şi Dumnezeirea, singur Cuvîntul cel mai înainte de veacuri; şi, născîndu-Se din Fecioara Maică, şi lumii arătîndu-Se om smerit, şi Crucea primind, a făcut vii pe cei ce strigă acesteia: Bucură-te, Cruce, arma păcii;

Bucură-te, semnul călătorilor;

Bucură-te, înţelepciunea şi întărirea celor ce se mîntuiesc;

Bucură-te, nebunia şi sfărîmarea celor ce dosădesc;

Bucură-te, sad bine rodit, nemuritor şi de Viaţă purtător;

Bucură-te, floare care ai înflorit mîntuirea noastră;

Bucură-te, că împreunezi pe cele de pe pămînt cu cele de sus;

Bucură-te, că luminezi inimile celor de jos;

Bucură-te, prin care stricăciunea s-a stricat;

Bucură-te, prin care mîhnirea s-a pierdut;

Bucură-te, bogăţia bunătăţilor celor înmiite;

Bucură-te, lauda credincioşilor cea de mii de ori numită; Bucură-te, Lemn fericit.

Condacul al 9-lea:

A căzut tabăra dracilor cea cu tot felul de săgeţi într-armată şi neamul Jidovilor s-a ruşinat, văzînd ei că de toţi Crucea se închină cu dor şi că de-a pururea izvorăşte tămăduiri celor ce strigă:

Aliluia.

Icosul al 9-lea:

Rîurile cugetărilor celor rău-slăvitori s-au oprit, pironindu-Te pe Lemn, Hristoase; căci, cu adevărat, nu se dumiresc cum şi Crucea ai suferit, şi de stricăciune ai scăpat. Iar noi, Învierea slăvind, strigăm:

Bucură-te, înălţimea înţelepciunii lui Dumnezeu;

Bucură-te, adîncimea Proniei Lui;

Bucură-te, necunoştinţa necuvîntătorilor bîrfitori;

Bucură-te, pierderea nebunilor vrăjitori în stele;

Bucură-te, că arăţi Învierea lui Hristos;

Bucură-te, că pătimirile Lui le înnoieşti;

Bucură-te, ceea ce ai dezlegat călcarea de poruncă a celor întîi-zidiţi;

Bucură-te, ceea ce ai deschis intrările Raiului;

Bucură-te, Cruce, cea tuturor cinstită;

Bucură-te, a neamurilor necredincioase împotrivnică;

Bucură-te, Cruce, doctorul celor ce bolesc; Bucură-te, pururea ajutătoarea celor ce glăsuiesc; Bucură-te, Lemn fericit.

Condacul al 10-lea:

Lumea vrînd a mîntui, împodobitorul lumii la dînsa S-a pogorît negrăit; şi, Dumnezeu fiind, Crucea a suferit şi pentru noi pe toate ca noi le primeşte. Pentru aceasta şi izbăvindu-ne, de la toţi aude: Aliluia.

Icosul al 10-lea:

Zid al lumii – o, purtătoare de Viaţă Cruce! – nebiruit şi Dumnezeiesc te înţelegem. Că Făcătorul Cerului şi al pămîntului gătindu-te, pe tine îşi întinde mîinile – străină auzire! – şi pe toţi învaţă a striga:

Bucură-te, temeiul ortodoxiei; Bucură-te, biruinţa moştenirii.

Bucură-te, ceea ce pe Amalic cel gîndit l-ai înfrînt;

Bucură-te, ceea ce de mîinile lui Iacov mai înainte te-ai închipuit;

Bucură-te, că tu umbrele cele prea-vechi le-ai înnoit;

Bucură-te, că tu glasurile cele de Prooroci grăite le-ai plinit;

Bucură-te, ceea ce ai purtat pe Mîntuitorul tuturor;

Bucură-te, cea ce ai stricat pe stricătorul sufletelor;

Bucură-te, prin care cu Îngerii ne-am unit;

Bucură-te, prin care cu Lumina ne-am strălucit;

Bucură-te, că, cinstindu-te, ţie ne închinăm; Bucură-te, că, strigînd, ţie glăsuim; Bucură-te, Lemn fericit.

Condacul al 11-lea:

Cîntarea toată se micşorează, vrînd a urma mulţimea minunilor tale; fiindcă, deşi vom aduce ţie – o, prea-cinstită Cruce! – mulţime de laude, nimic vrednic împlinim din cele ce ne-ai dat nouă, dar însă strigăm: Aliluia.

Icosul al 11-lea:

Strălucire de lumină dătătoare, celor ce sînt întru întuneric se dăruieşte Crucea aceasta de viaţă dăruitoare, că a primit lumina cea nematerialnică, şi pe toţi povăţuieşte spre Dumnezeiasca cunoştinţă şi, înălţîndu-se acum, mintea noastră o înalţă a cînta acestea:

Bucură-te, luminătorul ce te arăţi celor ce sînt întru întuneric;

Bucură-te, stea ce străluceşti lumea;

Bucură-te, fulger care orbeşti pe ucigaşii lui Hristos;

Bucură-te, trăsnet care slăbănogeşti pe necredincioşi;

Bucură-te, că ai strălucit cetele ortodocşilor;

Bucură-te, că ai risipit capiştile idolilor;

Bucură-te, al căreia chip din Cer s-a arătat;

Bucură-te, al căreia dar a gonit vicleşugurile;

Bucură-te, ceea ce a trupului omorîre însemnezi; Bucură-te, ceea ce omori a patimilor ridicare; Bucură-te, pe care Hristos S-a răstignit. Bucură-te, prin care toată lumea s-a mîntuit; Bucură-te, Lemn fericit.

Condacul al 12-lea:

Dar voind Hristos a da oamenilor, mîinile pe Lemn Îşi întinde, şi neamurile toate împreună le cheamă, şi Împărăţia Cerurilor o dă tuturor celor ce cu credinţă cîntă cîntare şi cu credinţă strigă: Aliluia.

Icosul al 12-lea:

Cîntînd cîntarea ta, te lăudăm din dor pe tine, Lemnul Domnului, ca pe un însufleţit. Că, pe tine pironindu-Se cu trupul, Cel ce stăpîneşte peste Puterile cele de sus ne-a sfinţit, ne-a slăvit şi ne-a învăţat a striga acestea:

Bucură-te, Cruce, arma cea gîndită;

Bucură-te, sfînta privire a Sfinţilor;

Bucură-te, înainte-propovăduirea Proorocilor şi a Drepţilor;

Bucură-te, purtătoare de lumină, meşteşugire a lui Hristos;

Bucură-te, frumuseţea şi coroana ortodocşilor împăraţi;

Bucură-te, stăpînirea şi întărirea cuvioşilor preoţi;

Bucură-te, podoaba cea prea-lăudată a Adevărului;

Bucură-te, pornirea cea prea-norocită a mîntuirii;

Bucură-te, strălucirea cea luminată a tuturor;

Bucură-te, gonitoarea Agarenilor;

Bucură-te, făclia Luminii celei nestricate; Bucură-te, veselia sufletului meu; Bucură-te, Lemn fericit.

Condacul al 13-lea:

Întru-tot-cîntat Lemn, care ai odrăslit pe Cuvîntul cel mai Sfînt decît toţi Sfinţii, primind rugăciunile noastre, de toată primejdia pe toţi izbăveşte-ne şi de veşnica muncă mîntuieşte pe cei ce strigă ţie: Aliluia.

Apoi, iarăşi zicem Icosul cel dintîi: Îngerii din Cer nevăzut înconjură… şi Condacul întîi: O, de trei ori fericită…

Cîntarea a 7-a

Irmosul: N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci, groaza focului bărbăteşte călcînd-o, s-au bucurat, cîntînd: Prealăudate, Dumnezeul Părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvîntat.

Stih: De viaţă făcătoare Cruce, păzeşte-ne pe noi.

Bucură-te, podul care duci de la pămînt la cele cereşti; bucură-te, semnul cu care arma cea de foc s-a depărtat şi tîlharul a intrat în Rai. Laud puterea ta, izvorîtoare de viaţă, podoaba preoţilor: Bucură-te, temeiul Bisericii noastre, liniştea a toată lumea; bucură-te, chemarea, păzirea pocăinţei şi a fecioriei; bucură-te, Lemnul nestricăciunii.

Stih: De viaţă făcătoare Cruce, păzeşte-ne pe noi.

Bucură-te, trandafir mirositor; bucură-te, floare neveştejită, toiag care ai odrăslit mîntuirea noastră; bucură-te, masa Vieţii, care ai Pîinea cea pusă înainte; bucură-te, hrana celor ce flămînzesc şi limanul celor ce se înviforează.

Slavă…

Te laudă, fericindu-te, marginile şi strigă ţie: Bucură-te, căruţa lui Dumnezeu, în care, veselinduSe, împrejur a alergat adîncul şi Cerul ca un uriaş, pînă la marginile Cerurilor.

Şi acum…

Bucură-te, cinstită Cruce, curăţitoarea tuturor; bucură-te, întărirea a toată lumea; prin tine, ceea ce te înalţi, împreună ne înălţăm, şi diavolul cade în iadul cel gătit lui.

Cîntarea a 8-a

Irmosul: Pe Tinerii cei bine-credincioşi, în cuptor, Naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mîntuit, atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-Ţi cînte Ţie: Pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L prea-înălţaţi pe Dînsul întru toţi vecii.

Stih: De viaţă făcătoare Cruce, păzeşte-ne pe noi.

Ape din izvorul cel mîntuitor al Dumnezeieştii Cruci, de Dumnezeu izvorîte, toţi să scoatem cu îndestulare, din coasta Celui ce ne-a zidit, cei ce cu osîrdie strigăm şi cîntăm cu credinţă: Crucea Domnului o lăudăm, cea cinstită, şi o prea-înălţăm întru toţi vecii.

Stih: De viaţă făcătoare Cruce, păzeşte-ne pe noi.

Între Cer şi pămînt te-ai întărit ca o scară, Crucea Domnului prea-frumoasă, ca noi să alergăm, prin suirea ta, la cele cereşti, cîntînd: Pe cinstita Cruce o lăudăm şi o prea-înălţăm întru toţi vecii.

Stih: De viaţă făcătoare Cruce, păzeşte-ne pe noi.

Locul pe care picioarele Domnului cele sfinte spre mîntuire pe tine au stat; pentru aceea ne închinăm ţie, Crucii celei în chipul soarelui, desfătarea pustnicilor, steagul cel strălucit al biruinţei Atotţiitorului asupra lui veliar, patul cel primitor de Dumnezeu.

Binecuvîntăm pe Tatăl, şi pe Fiul şi pe Sfîntul Duh, Domnul.

Morţii prin tine se înviază, că pe omorîtorul morţii ai purtat, orbii iarăşi văd, urechile se deschid, dracii se izgonesc, patimile se depărtează, vistierie a mii de bunătăţi, Crucea Mîntuitorului, cheia Raiului.

Şi acum…

Te-ai arătat lui Constantin cel Mare, Împăratul Ortodoxiei – o, prea-cinstită Cruce de Dumnezeu dăruită! – şi cu totul prea-minunată, şi decît razele soarelui mai strălucită; pentru aceea pe Tine, Doamne, Cel ce ai dat-o, Te lăudăm şi Te prea-înălţăm întru toţii vecii.

Cîntarea a 9-a

Irmosul: Tot neamul omenesc să sălteze, cu Duhul fiind luminat; şi să prăznuiască firea Minţilor celor fără de trup, cinstind sfînta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu, şi să cînte: Bucură-te, preafericită Născătoare de Dumnezeu curată, pururea Fecioară.

Stih: De viaţă făcătoare Cruce, păzeşte-ne pe noi.

Îndreptează viaţa noastră, Cruce prea-fericită, a celor ce ne închinăm ţie, spre poruncile lui Hristos, ca «Bucură-te» să-ţi strigăm. Bucură-te, izbăvirea de blestem, fiindcă S-a întins pe tine Domnul, şi a dezlegat blestemul, şi în locul lui blagoslovenie ne-a dat.

Stih: De viaţă făcătoare Cruce, păzeşte-ne pe noi.

Ridicatu-s-a peste tot pămîntul slava ta, Cruce, şi a umplut şi cele cereşti. Pentru aceasta, pururea «Bucură-te» strigăm ţie. Bucură-te, prin care toate neamurile ne-am mîntuit, închinîndune nedespărţitei Treimi, Tatălui, Fiului şi Duhului.

Stih: De viaţă făcătoare Cruce, păzeşte-ne pe noi.

Tu eşti Crucea cu care de demult Moisi marea a despărţit; tu eşti toiagul lui Aaron, cel ce a odrăslit; tu eşti lemnul ce a îndulcit apele Merei; ţie strigăm: Bucură-te, cea grăită de Prooroci, lucrătoare de minuni în toată vremea.

Stih: De viaţă făcătoare Cruce, păzeşte-ne pe noi.

Din tot sufletul «Bucură-te» strigăm ţie, Cruce prea-sfîntă şi pecetluită pe sine-ne, şi pe cetăţi, pe corăbii şi pe veşminte; şi toate lucrurile cu sfînt chipul tău însemnîndu-le, întru tine îndrăznind şi biruind.

Slavă…

Înalţă, Hristoase, obştea noastră, a celor ce slujim Ţie şi ne închinăm făcătoarei de viaţă Cruci şi înfricoşatelor şi Sfintelor Tale Patimi, şi zdrobeşte pe cei ce zic împotrivă, ca toţi să cunoască nebiruita putere a cinstitei Tale Cruci.

Şi acum…

Mîntuieşte-mă cu darul Preacuratei Maicii Tale, rogu-mă, şi cu Dumnezeiască puterea făcătoarei de viaţă Cruci, pe care ai şi răbdat-o purtînd-o – o, Iisuse! – îndelung-răbdătorule şi mult-milostive, ca să mîntuieşti făptura cea stricată, cea după chipul şi asemănarea Ta.

Apoi: Cuvine-se cu adevărat… Sfinte Dumnezeule… Preasfîntă Treime… Tatăl nostru…

 

Troparul: Mîntuieşte, Doamne, norodul Tău… (vezi pagina…) Doamne, miluieşte. (de 40 de ori) Ceea ce eşti mai cinstită…

 

Distribuie acest acatist catre prietenii tai:

Vrei sa citesti si alte acatiste?

Alege altul din lista de acatiste

Citeste articolele recente de pe blog

Print Friendly, PDF & Email