Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos

Rugăciunile începatoare pentru orice acatist:

Slavă tie, Dumnezeul nostru, slavă tie.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni esti si toate le împlinesti;
Vistierul bunătătilor si Dătătorule de viată, vino si Te sălăsluieste întru noi si ne curăteste pe noi de toată
întinăciunea si mântuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui si Fiului si Sfântului Duh.

Si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Prea Sfântă Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curăteste păcatele noastre. Stăpâne, iartă
fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează si vindecă neputintele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieste (de trei ori), Slavă … Si acum …

Tatăl nostru, Care esti în ceruri, sfintească-se numele Tău, vie împărătia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer asa si pe pământ. 
Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, si ne iartă nouă
greselile noastre, precum si noi iertăm gresitilor nostri. 
Si nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveste de cel rău. Amin.

Apoi troparele de umilintă:

Miluieste-ne pe noi, Doamne, miluieste-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem tie, ca unui Stăpân, noi păcătosii robii Tăi, miluieste-ne pe noi.

Slavă…

Doamne, miluieste-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută si acum ca un milostiv si ne izbăveste pe noi de vrăjmasii nostri, că Tu esti
Dumnezeul nostru si noi suntem poporul Tău; toti lucrul mâinilor Tale si numele Tău chemăm.

Si acum… a Născătoarei de Dumnezeu:

Usa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, căci tu esti mântuirea neamului
crestinesc.

Apoi Crezul:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atottiitorul, Făcătorul cerului si al pământului, al tuturor celor văzute si nevăzute.
Si întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toti vecii; lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut,
Cel de o fiintă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care, pentru noi oamenii si pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri si S-a întrupat de la Duhul Sfânt si din Fecioara Maria si S-a făcut om.
Si S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pontiu Pilat, a pătimit si s-a îngropat.
Si a înviat a treia zi, după Scripturi.
Si S-a înăltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatălui.
Si iarăsi va să vină cu slavă să judece viii si mortii, a Cărui împărătie nu va avea sfârsit.
Si întru Duhul Sfânt, Domnul de viată Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl si cu Fiul este închinat si slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Întru una, sfântă, sobornicească si apostolească Biserică.
Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.
Astept învierea mortilor si viata veacului ce va să fie. Amin.

Apoi: Doamne miluieste (de 3 ori). Slavă … Si acum … si apoi

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru credinciosia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calcă in picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca mortii cei din veacuri. Mâhnit este duhul în mine si inima mea încremenită înăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de
zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. 
Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetosat. Degrabă auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-łi întoarce fata Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
 Fă să aud dimineata mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. 
Scapă-mă de vrăjmasii mei, că la Tine alerg, Doamne. 
Învată-mă să fac voia Ta, că Tu esti Dumnezeul meu.
 Duhul Tău cel bun să mă povătuiască la pământul dreptătii.
 Pentru numele Tău, Doamne, dăruieste-mi viată. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeste pe vrăjmasii mei si pierde pe toti cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Psalmul 50

Miluieste-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, si după multimea îndurărilor Tale, sterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea si de păcatul meu mă curăteste. Că fărădelegea mea eu o cunosc, si păcatul meu înaintea mea este pururea. Tie unuia am gresit, si rău înaintea Ta am făcut, asa încât drept esti Tu întru cuvintele Tale si biruitor când vei judeca Tu. 
Că iată întru fărădelegi m-am zămislit, si în păcate m-a născut maica mea. 
Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate si cele ascunse ale
întelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop si mă voi curăti; spăla-mă-vei si mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite.

Întoarce fata Ta de către păcatele mele, si toate fărădelegile mele sterge-le. Inimă curată zideste întru mine, Dumnezeule, si duh drept înnoieste întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fata Ta, si
Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale, si cu duh stăpânitor mă întăreste. Învăta-voi pe cei fără de lege căile Tale, si cei necredinciosi la Tine se vor întoarce.
 Izbăveste-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. 
Doamne, buzele mele-vei deschide, si gura mea va vesti lauda Ta. 
Că de-ai fi voit jertfă, łi-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. 
Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă si smerită Dumnezeu
nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, si să se zidească zidurile Ierusalimului.
Atunci vei binevoi jertfa dreptătii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău vitei.

Rugăciune către Domnul Nostru Iisus Hristos

(Făcută de Sfîntul Isaac Sirul)
Domnului să ne rugăm.
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, Care cercetezi făptura Ta, Căruia sunt arătate patimile mele si neputinta firii noastre omenesti si tăria pizmasului nostru, Tu însuti mă acoperă de răutatea lui,
pentru că putea lui este tare, iar firea noastră pătimasă si tăria neputincioasă.
 Tu, dar, o Bunule, Cel ce stii neputinta noastră, Care si porti greutatea neputintei noastre, păzeste-mă de tulburarea cugetelor si de potopul patimilor si fă-mă vrednic acestei slujbe sfinte a Ta, ca nu cumva, în poftele mele cele întinate, să pierd dulceata ei si să mă aflu fără de rusine si fără de frică înaintea Ta. Ci, Doamne, preadulcele meu Iisuse, miluieste-mă si mă mîntuieste.

Apoi se zic condacele si icoasele.

Condacul 1:

Apărătorule cel mai mare si Doamne, Biruitorul iadului, ca cei ce ne-am izbăvit de moartea cea vesnică, cele de laudă aducem tie noi, robii Tăi si zidirea Ta. Ci, ca Cel ce ai îndurări nenumărate, de toate
nevoile ne izbăveste pe noi, care-ti cîntăm tie: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu miluieste-ne!

Icosul 1:

Făcătorule al îngerilor si Doamne al puterilor, deschide-mi mie, nepriceputului, mintea si limba, spre lauda preacuratului Tău nume, precum ai deschis auzul si limba celui surd si gângav de demult, că să
grăiesc si eu acestea:
Iisuse preaminunate, mirarea îngerilor;
Iisuse preaputernice, izbăvirea strămosilor;
Iisuse preadulce, slava patriarhilor;
Iisuse preaslăvite, tăria ocârmuitorilor;
Iisuse preaiubite, plinirea proorocilor;
Iisuse preaminunate, întărirea mucenicilor;
Iisuse prealine, bucuria călugărilor;
Iisuse preamilostive, dulceata preotilor;
Iisuse preaîndurate, înfrânarea pustnicilor;
Iisuse preadulce, bucuria preacuviosilor;
Iisuse preacurate, mintea cea întreagă a celor curati cu fecioria;
Iisuse, Cel mai înainte de veci, mântuirea păcătosilor;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă!

Condacul al 2-lea:

Văzând, Doamne, pe văduva care plângea foarte si, precum atunci, milostivindu-Te, ai înviat pe fiul ei, pe care îl ducea să-l îngroape, asa înviază si sufletul meu cel omorât cu pacate, Iubitorule de oameni, si
Te milostiveste spre mine, care-ti cânt tie: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Întelegerea cea neînteleasă căutând Filip să o înteleagă, grăia: Doamne, arată nouă pe Tatăl. Iar Tu ai zis catre dânsul: Atâta vreme fiind cu Mine, au n-ai cunoscut că Tatăl este întru Mine si Eu întru Tatăl? 
De aceea, tie, Celui ce esti necuprins, cu frică Îti grăim:
Iisuse, Dumnezeule cel mai înainte de veci;
Iisuse, Împaratule cel puternic;
Iisuse, Stăpâne cel îndelung-răbdător;
Iisuse, Mântuitorule cel preamilostiv;
Iisuse, păzitorul meu cel preabun;
Iisuse curăteste păcatele mele;
Iisuse ridică farădelegile mele;
Iisuse iartă nedreptătile mele;
Iisuse, nădejdea mea, nu mă lăsă pe mine;
Iisuse, ajutorul meu, nu mă lepăda pe mine;
Iisuse, Ziditorul meu, nu mă uita pe mine;
Iisuse, Păstorul meu, nu mă pierde pe mine;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă!

Condacul al 3-lea:

Iisuse, Care ai îmbrăcat cu putere de sus pe apostolii Tăi care sedeau în Ierusalim, îmbracă-mă si pe mine, cel golit de toate faptele cele bune, cu căldura Duhului Tău celui Sfânt, si-mi dă mie să cânt tie cu
dragoste: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Iisuse, Cel ce ai multime de îndurări, Care ai chemat pe vamesi si pe păcătosi si pe cei necredinciosi, nu mă trece cu vederea acum pe mine, cel asemenea lor; ci, ca niste mir de mult pret, primeste cântarea
aceasta:

Iisuse, puterea cea nebiruită;
Iisuse, mila cea fară de sfârsit;
Iisuse, frumusetea cea prealuminată;
Iisuse, dragostea cea nebiruită;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu celui viu;
Iisuse, miluieste-mă pe mine, păcătosul;
Iisuse auzi-mă pe mine, cel zămislit întru fărădelegi;
Iisuse curăteste-mă pe mine, cel născut în păcate;
Iisuse învată-mă pe mine, netrebnicul;
Iisuse luminează-mă pe mine, întunecatul;
Iisuse curăteste-mă pe mine, întinatul;
Iisuse scoate-mă pe mine, desfrânatul;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă!

Condacul al 4-lea:

Vifor de gânduri îndoielnice având înlăuntru, Petru se afunda; iar văzându-Te pe Tine, Iisuse, fiind cu trup si umblând pe apă, Te-a cunoscut pe Tine Dumnezeu adevărat si, primind mâna Ta cea mântuitoare, a zis: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzit-a orbul, Doamne, că Tu treci pe cale si a strigat: Iisuse, Fiul lui David, miluieste-mă; si chemându-l i-ai deschis ochii lui. Luminează cu mila Ta si ochii cei cugetători ai inimii mele, ai celui ce graiesc:
Iisuse, ziditorul celor de sus;
Iisuse, răscumpărătorul celor de jos;
Iisuse, pierzătorul celor de dedesubt;
Iisuse, înfrumusetătorul făpturilor;
Iisuse, mângâierea sufletului meu;
Iisuse, luminătorul mintii mele;
Iisuse, veselia inimii mele;
Iisuse, sănătatea trupului meu;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuieste-mă;
Iisuse, luminătorul meu, luminează-mă;
Iisuse izbăveste-mă de tot chinul;
Iisuse mântuieste-mă pe mine, nevrednicul;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă!

Condacul al 5-lea:

Precum ne-ai răscumpărat pe noi de demult din blestemul legii cu sângele cel izvorâtor din Dumnezeu, Iisuse, asa ne scoate pe noi din lanturile cu care sarpele ne-a împiedicat pe noi, prin patimile cele trupesti si prin îndemnările spre desfrânare si prin trândăvirea cea rea, pe cei ce-łi cântăm tie: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Vazând pruncii evreilor în chip omenesc pe Cel ce a zidit pe om cu mâinile si cunoscându-L pe El a fi Stăpânul, s-au nevoit cu stâlpări a-I plăcea Lui, strigând: Osana! Iar noi aducem tie cântare, graind:
Iisuse, Dumnezeul cel adevărat;
Iisuse, Fiul lui David;
Iisuse, Împăratul cel preaslăvit;
Iisuse, Mielul cel nevinovat;
Iisuse, Păstorul cel prealuminat;
Iisuse, păzitorul prunciei mele;
Iisuse, îndreptătorul tineretilor mele;
Iisuse, lauda bătrânetilor mele;
Iisuse, nădejdea cea de la moartea mea;
Iisuse, viata mea de după moarte;
Iisuse, linistea mea la judecata Ta;
Iisuse, dorirea mea, nu mă rusina pe mine atuncea;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă!

Condacul al 6-lea:

Vestirea si graiurile propovăduitorilor celor de Dumnezeu purtători plinind-o, Iisuse, pe pământ Te-ai arătat si cu oamenii ai vietuit, Cel ce esti neajuns, si durerile noastre le-ai ridicat, de unde cu rănile Tale
noi tămăduindu-ne, ne-am deprins a cânta: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Răsărit-a în lume luminarea adevărului Tău si s-a izgonit înselăciunea cea diavolească, Mântuitorul nostru, că idolii nerăbdând tăria Ta au căzut, iar noi, dobândind mântuire, multumire Îti aducem, cântând
asa:
Iisuse, adevărul cel ce izgonesti înselăciunea;
Iisuse, lumina cea mai presus de toate luminile;
Iisuse, Împărate, întăritorul tuturor tăriilor;
Iisuse, Dumnezeule, Cel ce petreci întru milă;
Iisuse, pâinea vietii, satură-mă pe mine, cel flămând;
Iisuse, izvorul întelepciunii, adapă-mă pe mine, cel însetat;
Iisuse, vesmântul cel de veselie, îmbracă-mă pe mine, cel întinat;
Iisuse acoperamântul cel de bucurie, acoperă-mă pe mine, nevrednicul;
Iisuse, dătătorul celor ce cer, dă-mi să plâng pentru păcatele mele;
Iisuse, Cel ce afli pe cei ce Te caută, află si sufletul meu;
Iisuse, deschizătorul celor ce bat, deschide inima mea cea ticăloasă;
Iisuse, răscumpărătorul păcătosilor, curăteste fărădelegile mele;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă!

Condacul al 7-lea:

Vrând să descoperi taina cea ascunsă din veac, ca un miel spre junghiere Te-ai adus, Iisuse, si ca o oaie fară de glas înaintea celor ce o tund, si ca un Dumnezeu din morti ai înviat si cu slavă la ceruri Te-ai
înăltat si ne-ai ridicat pe noi, care-łi cântăm tie: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Arătat-a făptură minunată, arătându-Se nouă, Făcătorul; că din Fecioara, mai presus de fire S-a întrupat si din mormânt a înviat, nestricând pecetile, si la apostoli prin usile încuiate a intrat cu trupul. 
Drept aceea minunându-ne, cu credintă grăim acestea:
Iisuse, Cuvântul cel necuprins;
Iisuse, Cuvântul cel nevăzut;
Iisuse, puterea cea neajunsă;
Iisuse, întelepciunea cea mai presus de cuget;
Iisuse, Dumnezeirea cea de necuprins în scris;
Iisuse, domnia cea nenumărată cu anii;
Iisuse, împărătia cea nebiruită;
Iisuse, stăpânirea cea fară de sfârsit;
Iisuse, tăria cea preaînaltă;
Iisuse, puterea cea vesnică;
Iisuse, Făcătorul meu, miluieste-mă;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuieste-mă;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă!

Condacul al 8-lea:

Văzând străină întruparea lui Dumnezeu, să ne înstrăinăm din lumea cea desartă si mintea spre cele dumnezeiesti să o suim, că pentru aceasta Dumnezeu pe pământ S-a pogorât, ca să ne ridice la ceruri pe
noi, cei ce-i cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Cu totul era între cei de jos, si dintre cei de sus nicicum nu S-a despărtit Cel negrăit, când de voie pentru noi a pătimit, si cu moartea Sa moartea noastră a omorât-o, si cu învierea Sa a dăruit viată celor ce-I
cântă:
Iisuse, bucuria inimii;
Iisuse, tăria trupului;
Iisuse, lumina sufletului;
Iisuse, repejunea mintii;
Iisuse, bucuria cunostintei;
Iisuse, nadejdea cea aleasă;
Iisuse, pomenirea cea preavesnică;
Iisuse, lauda cea mai presus de ceruri;
Iisuse, slava mea cea preaînaltă;
Iisuse, dorirea mea, nu mă lepăda pe mine;
Iisuse, Păstorul meu, caută-mă pe mine;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuieste-mă;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă!

Condacul al 9-lea:

Toată firea îngerească, Iisuse, fără de încetare slăveste preasfânt numele Tău în ceruri, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt; iar noi păcătosii pe pământ, cu buze de tină, cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Pe retorii cei mult-grăitori îi vedem tăcând ca niste pesti fără de glas despre Tine, Iisuse, Mântuitorul meu; că nu se pricep să spună cum Dumnezeu cel neschimbat petreci si om deplin.
 Iar noi, minunândune de o taină ca aceasta, cu credintă grăim acestea:

Iisuse, Dumnezeul cel preavesnic;
Iisuse, Împăratul împăratilor;
Iisuse, Stăpânul stăpânitorilor;
Iisuse, Judecătorul celor vii si al celor morti;
Iisuse, nădejdea celor fără de nădejde;
Iisuse, mângâierea celor ce plâng;
Iisuse, slava săracilor;
Iisuse nu mă judeca pe mine după faptele mele;
Iisuse curăteste-mă după mare mila Ta!
Iisuse izgoneste de la mine trândăvirea;
Iisuse luminează-mi gândul cel tainic al inimii;
Iisuse dă-mi aducere aminte de moarte;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă!

Condacul al 10-lea:

Vrând să mântuiesti lumea, Răsăritule al răsăriturilor, venind către apus, la firea noastră cea întunecată, Te-ai smerit până la moarte; drept aceea s-a preaînăltat numele Tău mai mult decât tot numele si de la toate făpturile ceresti si pământesti auzi: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Împarate cel preavesnic, Mângâietorule cel adevărat, Hristoase, curăteste-ne pe noi de toată întinăciunea, precum ai curatit pe cei zece leprosi, si ne tămăduieste pe noi, precum ai tămăduit sufletul cel iubitor de argint al lui Zaheu vamesul, ca să cântam tie cu umilintă acestea:
Iisuse, vistiereul cel nestricat;
Iisuse, bogătia cea neîmputinată;
Iisuse, hrana cea tare;
Iisuse, băutura cea nesecată;
Iisuse, îmbrăcămintea săracilor;
Iisuse, folositorul văduvelor;
Iisuse, apărătorul celor lipsiti;
Iisuse, ajutătorul celor osteniti;
Iisuse, îndreptătorul celor străini;
Iisuse, cârmaciul celor ce înoată pe mare;
Iisuse, linistea celor învăluiti;
Iisuse, Dumnezeule, ridică-mă pe mine, cel căzut;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă!

Condacul al 11-lea:

Cântare cu totul de umilintă aduc tie, eu, nevrednicul, si strig tie ca si canaaneanca: Iisuse, miluiestemă, că nu am fiică, ci trup, care cumplit este stăpânit de diavolul si cu patimi si cu urgie este aprins, si
dă-mi tămăduire mie celui ce-ti cânt: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Luminătorul cel primitor de lumină al celor dintru întunericul necunostintei, Pavel, care mai înainte Te izgonea pe Tine, socotind puterea glasului celui de Dumnezeu înteleptitor, si-a limpezit pornirea cea rea a sufletului. Asa si mie luminează-mi luminile cele întunecate ale sufletului, ale celui ce grăiesc tie:
Iisuse, Împăratul meu cel preatare;
Iisuse, Dumnezeul meu cel preaputernic;
Iisuse, Domnul meu cel fără de moarte;
Iisuse, Ziditorul meu cel preaslăvit;
Iisuse, Îndreptătorul meu cel preabun;
Iisuse, Păstorul meu cel preaîndurat;
Iisuse, Stăpânul meu cel preamilostiv;
Iisuse Mântuitorul meu cel preamilosârd;
Iisuse luminează-mi mintea cea întunecată cu patimile;
Iisuse tămăduieste-mi trupul cel rănit cu păcatele;
Iisuse curăteste-mi mintea de gândurile cele desarte;
Iisuse pazeste-mi inima de poftele cele viclene;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă!

Condacul al 12-lea:

Dăruieste-mi har, Dezlegătorule al tuturor datoriilor, Iisuse; si mă primeste pe mine, cel ce mă pocăiesc, precum ai primit pe Petru, care s-a lepădat de Tine, si mă cheamă pe mine trândavul, precum de demult
pe Pavel, care Te prigonea pe Tine, si mă auzi pe mine, cel ce-ti cânt tie: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Slăvind învierea Ta, Te lăudăm toti si credem cu Toma că Domn si Dumnezeu esti, Cel ce sezi de-a dreapta Tatălui si va să judeci viii si mortii. Atunci adică mă învredniceste sederii de-a dreapta pe mine,
cel ce zic:
Iisuse, Împăratul cel mai înainte de veci, mântuieste-mă;
Iisuse, floarea cea cu bun miros, bine înmiresmează-mă;
Iisuse, căldura cea iubită, încălzeste-mă;
Iisuse, acoperământul cel mai înainte de veci, acoperă-mă;
Iisuse, vesmântul cel luminat, înfrumusetează-mă;
Iisuse, mărgăritarul cel cinstit; luminează-mă;
Iisuse, piatra cea scumpă, străluceste peste mine;
Iisuse, soarele dreptătii, luminează-mă;
Iisuse, lumina cea sfântă, străluceste peste mine;
Iisuse, de durerile cele sufletesti si trupesti izbăveste-mă;
Iisuse scoate-mă din mâna potrivnicului;
Iisuse izbăveste-mă de focul cel nestins si de alte chinuri vesnice;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă!

Condacul al 13-lea:

O, preadulce si întru-tot-îndurate Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, primeste acum această putină rugăciune a noastră, precum ai primit cei doi bani ai văduvei, si păzeste mostenirea Ta de vrăjmasii cei
văzuti si de cei nevăzuti, de venirea altor neamuri asupra noastră, de neputinte si de foamete, de toate scârbele si rănile cele aducătoare de moarte, si din chinurile cele viitoare scoate-ne pe toti, care cântăm
tie: Aliluia!    
  ( – Acest Condac se zice de trei ori. -)

După aceasta se zice iarăsi Icosul întâi: Făcătorul îngerilor si Doamne al puterilor… si Condacul întâi:

Apărătorule cel mai mare si Doamne…

Apoi se citeste această rugăciune făcută de Sfântul Isaac Sirul

Rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos

Domnului să ne rugam!

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazăr si lacrimi de întristare si de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primeste lacrimile mele.
 Cu patimile Tale, vindecă patimile mele. 
Cu rănile Tale, tămăduieste rănile mele. 
Cu sângele Tău, curăteste sângele meu si amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău celui de viată făcător. 
Fierea cu care vrăjmasii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. 
Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea cea trasă jos de diavoli. 
Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalte capul meu cel pălmuit de potrivnici. 
Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fară de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării precum a făgăduit preasfântă gura Ta.
 Fata Ta, cea batjocorită cu pălmuiri si cu scuipări, să umple de strălucire fata mea cea întinată în fărădelegi. 
Duhul Tău, pe Care L-ai încredintat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povătuiască spre Tine, prin harul Tău.
 Nu am inimă plină de durere că să Te caut. Nu am pocăintă, nici
umilintă care întorc pe fii la mostenirea lor. 
Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne.
 S-a întunecat mintea mea cu cele lumesti si nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite si nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine. 
Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunătătilor, dăruieste-mi pocăintă nestirbită si inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot
binele. 
Dă-mi asadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani si mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale. 
Te-am părăsit, Doamne, să nu mă părăsesti. 
Am iesit de la Tine, iesi în căutarea mea. Du-mă la pasunea Ta cea duhovnicească.
Numară-mă între oile turmei Tale preaalese. Hrăneste-mă împreună cu ele din verdeata dumnezeiestilor Tale Taine. Căci inima lor curată este sălasul Tău si se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale. Srălucirea Ta este mângâierea si odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine în necazuri si în toate felurile de chinuri. 
Acestei străluciri mă învredniceste si pe mine nevrednicul
cu harul si cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. 
Amin.

 

 

Vrei sa citesti si alte acatiste?

Alege altul din lista de acatiste

Citeste articolele recente de pe blog

Print Friendly, PDF & Email