Acatist de multumire

Condacul 1

Împărate al veacurilor, Cel ce nu suferi stricăciune, Tu tii în dreapta Ta toate cărările vietii omenesti cu puterea proniei Tale celei mântuitoare. Îti multumim pentru binefacerile Tale cele arătate si cele ascunse, pentru viata pământească si pentru cerestile bucurii ale împărătiei Tale. Arată-ne si de acum înainte mila Ta, celor care cântăm: Slavă Tie, Dumnezeule, în veci!

Icosul 1

Venit-am pe lume prunc slab si neajutorat, dar îngerul păzitor a întins aripi luminoase, ocrotind leagănul copilăriei mele. Dragostea Ta străluceste de atunci peste toate cărările mele, în chip minunat călăuzindumă către lumina vesniciei. Cu slavă s-au arătat, din prima zi si până acum, darurile Proniei Tale cele îmbelsugate. Îti multumesc si strig cu toti cei care Te cunosc pe Tine:

Slavă Tie, Celui ce m-ai chemat la viată,

Slavă Tie, Celui ce mi-ai arătat frumusetea lumii,

Slavă Tie, Celui ce ai deschis înaintea mea cerul si pământul ca pe o carte vesnică a întelepciunii, Slavă vesniciei Tale, ce se arată în lumea cea vremelnică,

Slavă Tie, pentru milele Tale cele arătate si cele ascunse,

Slavă Tie, pentru fiecare suspinare a încercărilor mele,

Slavă Tie, pentru fiecare pas al vietii, pentru fiecare clipă de bucurie,

Slavă Tie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 2-lea

Doamne, ce bine e să fii oaspetele zidirii Tale: vântul bine-înmiresmat, muntii care tind spre cer, apele ca niste oglinzi nemărginite în care se răsfrâng aurul razelor si curgerea usoară a norilor, întreaga fire sopteste tainic, toatăe plină de mângâiere, păsările si dobitoacele poartă pecetea iubirii Tale.

Binecuvântat este pământul cu frumusetea cea degrab trecătoare care desteaptă dorul de vesnicul locas unde întru nestricăcioasă frumusete se aude cântarea: Aliluia!

Icosul al 2-lea

M-ai adus în viata aceasta ca într-un rai preasfânt. Am văzut cerul ca un potir albastru si adânc, în azurul căruia cântă păsările, am ascultat fosnetul plin de pace al pădurii si susurul dulce-glăsuitor al apelor, neam înfruptat din roadele bine-miresmate si dulci, ca si din mierea cea parfumată. Ce bine e la Tine pe pământ, si câtă bucurie să fii oaspetele Tău!

Slavă Tie, pentru praznicul vietii,

Slavă Tie, pentru buna mireasmă a lăcramioarelor si trandafirilor,

Slavă Tie, pentru felurimea cea desfătata a roadelor si a semintelor,

Slavă Tie, pentru strălucirea de giuvaer din roaua diminetii,

Slavă Tie, pentru surâsul desteptării scăldate în lumină,

Slavă Tie, pentru frumusetea zidirii mâinilor Tale,

Slavă Tie, pentru viata veacului acesta, prevestitoare a celei ceresti,

Slavă Tie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 3-lea

Prin puterea Sfântului Duh împrăstie mireasmă orice floare: adiere tihnită de parfum, gingasă alcătuire de culori, frumusetea Celui Mare întru cele smerite. Laudă si cinste Făcătorului de viată Dumnezeu, Cel Care a încununattarina cu aurul spicelor si cu azurul albăstrelelor, iar sufletul cu bucuria vederii celor tainice. Veseliti-vă si-I cântati Lui: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Cât de minunat esti în praznicul primăverii, când se trezeste la viată toată făptura si de prin mii de părti strigă cu bucurie către Tine: Tu esti Izvorul vietii, tu esti Biruitorul mortii! Mângâiate de lumina lunii si de cântecele privighetorilor, stau văile si codrii în vesminte de nuntă, întreaga lume este mireasa Ta, ea îl asteaptă pe Mirele nestricăcios. Dacă astfel îmbraci Tu iarba câmpului, cum oare ne vei preschimba în veacul învierii ce va să fie, cum vor lumina trupurile noastre, iar sufletele cum vor străluci?

Slavă Tie, Celui ce ai scos dintru întunecimile pământului felurite culori si gusturi si miresme,

Slavă Tie, pentru zidirea cea primitoare si bogată în mângâiere,

Slavă Tie, că ne-ai înconjurat cu mii si mii de făpturi,

Slavă Tie, pentru adâncul întelepciunii Tale, care si-a pus pecetea peste întreaga lume,

Slavă Tie, cu evlavie sărut urmele pasilor Tăi nevăzuti,

Slavă Tie, Celui ce ai aprins înaintea noastră lumina cea strălucitoare a vietii vesnice,

Slavă Tie, pentru nădejdea vietii nestricăcioase, nepieritoare, desăvârsite,

Slavă Tie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 4-lea

Cu câtă dulceată îi îndestulezi pe cei ce se gândesc la Tine, ce Făcător de viată este Cuvântul Tău cel Sfânt! Mai plăcută decât untdelemnul si mai dulce decât fagurii este împreună-grâirea cu Tine.

Rugăciunea adusă łie prinde viată si se înaripează: cu ce cutremur se umple atunci sufletul si cât de mărete si pline de tâlc apar atunci viata si făptura toată! Unde nu esti Tu – acolo e pustiu. Unde esti Tu – acolo e bogătia sufletului, acolo se revarsă, ca un suvoi de apă vie, cântarea:

Aliluia!

Icosul al 4-lea

Când se lasă peste pământ apusul, când se împart odihna somnului obstesc si la căderea zilei linistea se asterne, eu văd cămara Ta sub chipul palatelor strălucitoare si a pridvoarelor de nori ale amurgului. Foc si porfiră, aur si azur grăiesc proorocind despre frumusetea cea negrăită a corturilor Tale si cu glas de prăznuire strigă:

Slavă Tie, în ceasul tihnit al înserării,

Slavă Tie, Celui ce ai revărsat asupra lumii mare liniste,

Slavă Tie, pentru raza de rămas-bun a soarelui care apune,

Slavă Tie, pentru odihna somnului adânc,

Slavă Tie, pentru bunătatea Ta care se arată în întuneric, când lumea toată pare a fi departe,

Slavă Tie, pentru rugăciunile smerite ale sufletului,

Slavă Tie, pentru desteptarea făgăduită spre bucuria vesnicei zile neînserate,

Slavă Tie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 5-lea

Nu sunt cumplite viforele vietii pentru acela în al cărui suflet străluceste făclia focului Tău. Împrejur – vreme reasi întuneric, groază si urlet de vijelie; iar în sufletul lui e pace si lumină: acolo e Hristos! Si inima cântă: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văd cerul Tău stralucitor de stele. O, cât esti de bogat si câte lumini ai! Prin razele îndepărtatilor luminatori măpriveste vesnicia; sunt asa mic si neînsemnat, dar cu mine este Domnul si pretutindeni sunt păzit de dreapta Lui cea iubitoare.

Slavă Tie, pentru necontenita Ta purtare de grijă,

Slavă Tie, pentru oamenii pe care pronia Ta mi i-a adus în cale,

Slavă Tie, pentru dragostea rudelor, pentru dăruirea prietenilor,

Slavă Tie, pentru blândetea dobitoacelor care-mi slujesc,

Slavă Tie, pentru clipele luminoase ale vietii mele,

Slavă Tie, pentru bucuriile limpezi ale inimii,

Slavă Tie, pentru fericirea de a trăi, de a mă nevoi si de a contempla,

Slavă Tie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al-6-lea

Cât esti de măret si de apropiat întru cumplita suflare a furtunii, cum se vădeste atotputernicia mâinii Tale înserpuirea fulgerelor orbitoare: minunată este măretia Ta. Glasul Domnului peste câmpii si în fosnetul codrilor, glasul Domnului în purcederea tunetelor si ploii, glasul Domnului peste ape multe. Lăudat fii în vuietul muntilor care scuipă foc. Tu scuturi pământul ca pe un vesmânt; Tu înalti până la cer valurile mării. Laudă Tie, Celui ce ai smerit trufia omenească, făcând să se înalte strigăt de pocăintă:

Aliluia!

Icosul al-6-lea

Ca fulgerul când luminează cămările ospătului si după el par jalnice toate făcliile, asa ai strălucit si Tu în sufletul meu, fără de veste, la vremea celor mai mari bucurii ale mele; iar după lumina Ta de fulger, ce palide, întunecatesi firave păreau aceste bucurii… Sufletul meu năzuieste spre Tine!

Slavă Tie, hotar al celor mai înalte visuri omenesti,

Slavă Tie, pentru setea noastră nepotolită după împărtăsirea cu Dumnezeu,

Slavă Tie, Celui ce ai aprins în noi nemultumirea numai cu viata cea de pe pământ,

Slavă Tie, Celui ce faci din noi fii ai luminii învesmântându-ne cu cele mai gingase raze ale Tale,

Slavă Tie, Celui ce ai zdrobit puterea duhurilor întunericului si ai sortit tot răul spre nimicire,

Slavă Tie, pentru descoperirile Tale;

Slavă Tie, pentru fericirea de a Te simti si de a vietui cu Tine,

Slavă Tie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al-7-lea

În sânul minunatei simfonii care ne înfăsoară cu bogatele ei armonii se face auzită chemarea Ta. Tu ne descoperi pridvorul împărătiei ce va să fie în dulceata cântărilor, în minunatele acorduri ale sunetelor, în simtirea înaltă din glăsuirea lor, în strălucirea lucrării artistului. Orice adevarată frumusete ne poartă sufletul spre Tine, ca o puternică chemare, facându-ne să înăltăm cu glas de sărbătoare cântarea: Aliluia!

Icosul al-7-lea

Cu pogorârea Sfântului Tău Duh, Tu luminezi si faci să rodească arta pictorilor, inspiratia poetilor, gândirea savantilor. Cu puterea cunoasterii de sus pătrund ei legile Tale, luminându-ne adâncul întelepciunii Tale de Ziditor. Lucrarile lor si fără de voie Te mărturisesc: O, cât esti de mare în operele lor, cât esti de mare în omul pe care Tu L-ai făcut!

Slavă Tie, Celui ce Ti-ai arătat puterea în legile ce cârmuiesc zidirea,

Slavă Tie, că toată făptura e plină de legile pe care i le-ai rânduit,

Slavă Tie, pentru tot ce ni s-a descoperit prin harul Tău,

Slavă Tie, pentru ceea ce cu întelepciune ne-ai ascuns,

Slavă Tie, pentru geniul mintii omenesti,

Slavă Tie, pentru puterea de a lucra cele de folos,

Slavă Tłie, pentru limbile de foc ale inspiratiei,

Slavă Tie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al-8-lea

Cât de apropiat esti de noi în ziua bolii! Tu Însuti cercetezi pe cei bolnavi, Tu Însuti Te apleci spre patul celui suferind. Si inima lui stă de vorbă cu Tine.

Tu luminezi sufletul cu pace în vremea grelelor pătimiri si scârbe, Tu trimiti ajutor neasteptat. Tu mângâi, Tu cercetezi cu dragoste si mântui, Tie îti înăltăm cântare: Aliluia!

Icosul al-8-lea

Când, prunc fiind, Te-am chemat cu întelegere pentru prima oară, mi-ai împlinit rugăciunea si mi-ai adumbrit sufletul cu pacea harului Tău. Atunci am înteles că Tu esti bun si fericiti sunt cei care aleargă la Tine. Am început a Te chema din ce în ce mai des, iar acum strig:

Slavă Tie, Celui ce plinesti cererea mea pentru cele bune;

Slavă Tie, Celui ce veghezi necontenit asupra mea;

Slavă Tie, Celui ce tămăduiesti neputintele si scârbele cu trecerea vindecătoare a timpului;

Slavă Tie, Celui ce singur stii de ce îngădui să fim prigoniti pe nedrept;

Slavă Tie, Celui prin Care nici o pierdere nu e de neînlocuit si tuturor le dăruiesti viata de veci;

Slavă Tie, Celui ce faci nepieritor tot lucrul cel înalt si bun;

Slavă Tie, Celui ce ne-ai făgăduit reîntâlnirea cea dorită cu cei de aproape ai nostri adormiti întru nădejdea învierii;

Slavă Tie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al-9-lea

De ce zâmbeste tainic toată făptura în zilele de praznic? De ce atunci se revarsă în inimă o minunată usurare, fărăasemănare cu cele pământesti si însusi văzduhul devine altar si biserică purtătoare de lumină? E adierea harului Tău, e stralucirea Taborului, cerul si pământul cântă atunci lauda: Aliluia!

Icosul al-9-lea

Când m-ai insuflat spre a sluji aproapelui, luminându-mi sufletul cu umilinta, atunci una din razele Tale nenumărate a căzut asupra inimii mele, si ea s-a făcut purtătoare de lumină, fier în văpaie: am privit chipul Tău tainic si neapropiat

Slavă Tie, Celui ce ai preschimbat viata noastră cu faptele bunătătii,

Slavă Tie, Celui ce ai pecetluit cu negrăită dulceată fiecare din poruncile Tale,

Slavă Tie, Celui ce Te sălăsluiesti în chip nevăzut acolo unde adie buna mireasmă a milostivirii,

Slavă Tie, Celui ce ne-ai trimis nereusite si scârbe, ca să ne întoarcem ochii spre suferinta celorlalti,

Slavă Tie, Celui ce ai pus mare răsplată în însăsi fapta bună,

Slavă Tie, Celui ce primesti avântul spre cele înalte,

Slavă Tie, Celui ce învălui cu iubirea mai presus de toate,

Slavă Tie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 10-lea

Un lucru destrămat în pulbere nu se ridica la loc, dar Tu învii pe cei a căror constiintă s-a stins si întorci la frumusetea cea dintâi sufletele ce o pierduseră fără nădejde. Cu Tine nimic nu e cu neputintă de îndreptat. Tu esti cu totul dragoste. Tu esti Cel ce pe toate le zidesti, si Cel ce iarăsi dai viată. Pe Tine Te lăudăm cântând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Dumnezeul meu, Cel ce cunosti căderea îngerului trufas al zorilor, mântuieste-mă cu harul tău, nu mă lăsa să măîndepărtez de Tine si nu-mi da să mă îndoiesc de Tine. Dă auzului meu agerime, ca să aud în toate clipele vietii mele glasul Tău tainic si să-Ti strig łie, Celui vesnic:

Slavă Tie, pentru minunatele potriviri de întâmplări pe care le-a rânduit pronia Ta,

Slavă Tie, pentru presimtirile dăruite de har,

Slavă Tie, pentru povetele glasului tainic,

Slavă Tie, pentru descoperirile din vis si din trezie ale cuviosilor Tăi,

Slavă Tie, Celui ce zădărnicesti planurile nefolositoare,

Slavă Tie, Celui ce ne trezesti prin suferinte din betia patimilor,

Slavă Tie, Celui care smeresti spre mântuire trufia inimii,

Slavă Tie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 11-lea

Prin lantul de gheată al veacurilor simt suflul fierbinte al Dumnezeirii Tale si dragostea Ta de oameni.

Tu esti aproape, sorocul vremurilor se apropie. Văd Crucea Ta: ai îndurat-o pentru mine; în pulbere se asterne duhul meu înaintea Crucii: aici e praznicul iubirii si al mântuirii, aici nu încetează în veci lauda:

Aliluia!

Icosul al 11-lea

Fericit cel care va cina în împărătia Ta, însă Tu m-ai împărtăsit încă de pe pământ de această fericire. De câte ori nu mi-ai întins cu dreapta Ta dumnezeiască Trupul si Sângele Tău iar eu, mult păcătosul am primit stiutele Tainesi am simtit iubirea Ta cea negrăită si mai presus de fire?

Slavă Tie, pentru puterea harului Tău cel necuprins si de viată făcător,

Slavă Tie, Celui ce ai înăltat Biserica Ta ca adăpost lumii ostenite,

Slavă Tie, Celui ce ne-ai născut a doua oară prin apele cele de viată făcătoare ale Botezului.

Slavă Tie, căci Tu întorci celor care se pocăiesc neprihănirea crinilor,

Slavă Tie, adânc nesecat al iertării,

Slavă Tie, pentru paharul vietii si pentru pâinea bucuriei vesnice,

Slavă Tie, Celui ce ne-ai ridicat spre cer,

Slavă Tie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 12-lea

De multe ori am privit cum se răsfrângea slava Ta pe chipurile celor răposati. Cum străluceau de

nepământească frumusete si bucurie, cât de nematerialnice păreau trăsăturile lor: cu adevărat era praznicul fericirii si al odihnei în sfârsit atinse; tăcerea lor striga spre Tine. În ceasul sfârsitului, luminează si sufletul meu, cel care strigă: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Ce înseamnă laudele mele înainte Ta! Eu nu am auzit cântarea heruvimilor – aceasta este partea

sufletelor înalte – dar stiu cum Te slăveste firea. Am privit iarna cum, sub tăcerea lunii, întreg pământul îti aduce tihnită rugăciune, învesmântat în haină albă, strălucind de nestematele zăpezii. Am văzut cum se bucură de Tine soarele care răsare si am auzit corurile păsărilor slavoslovind. Am auzit cum fosnesc codrii, cântă vânturile si apele susură cu taină despre Tine, am auzit cum Te propovăduiesc cetele luminătorilor prin miscarea pe care le-ai rânduit-o, cu întelepciune, pe nesfârsitele întinderi.

Ce e lauda mea! Firea este ascultătoare, iar eu nu sunt. Atâta cât trăiesc si văd dragostea Ta, râvnesc să-Ti multumesc, să mă rog łie si să strig:

Slavă Tie, Celui ce ne-ai arătat lumina,

Slavă Tie, Celui ce ne-ai iubit cu dragoste adâncă, nemăsurată si dumnezeiască,

Slavă Tie, Celui ce ne umbresti cu lumina, cu cetele sfintilor si îngerilor Tăi,

Slavă Tie, Prea-Sfântule Părinte, Care ne-ai chemat să dobândim împărătia Ta,

Slavă Tie, Duhule Sfinte, Soare de Viată Făcător al veacului ce va să vină,

Slavă Tie, Fiule al lui Dumnezeu, începătură a mântuirii noastre,

Slavă Tie, pentru toate, Treime Dumnezeiască si Preabună,

Slavă Tie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 13-lea

O, Preabună si de Viată-Făcătoare Treime, primeste multumire pentru toate milele Tale si ne arată vrednici de binefacerile Tale ca, înmultind talantii care ne-au fost încredintati, să intrăm în vesnica bucurie a Domnului nostru cântând cântare de biruintă: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi iarăsi se zice Icosul întâi

Venit-am pe lume prunc slab si neajutorat, dar îngerul păzitor a întins aripi luminoase, ocrotind leagănul copilăriei mele. Dragostea Ta străluceste de atunci peste toate cărările mele, în chip minunat călăuzindu-mă către lumina vesniciei. Cu slavă s-au arătat, din prima zi si până acum, darurile Proniei Tale cele îmbelsugate. Îti multumesc si strig cu toti cei care Te cunosc pe Tine:

Slavă Tie, Celui ce m-ai chemat la viată,

Slavă Tie, Celui ce mi-ai arătat frumusetea lumii,

Slavă Tie, Celui ce ai deschis înaintea mea cerul si pământul ca pe o carte vesnică a întelepciunii, Slavă vesniciei Tale, ce se arată în lumea cea vremelnică,

Slavă Tie, pentru milele Tale cele arătate si cele ascunse,

Slavă Tie, pentru fiecare suspinare a încercărilor mele,

Slavă Tie, pentru fiecare pas al vietii, pentru fiecare clipă de bucurie,

Slavă Tie, Dumnezeule, în veci!

SCondacul întâi

Împărate al veacurilor, Cel ce nu suferi stricaciune, Tu tii în dreapta Ta toate cărările vietii omenesti cu puterea proniei Tale celei mântuitoare. Îti multumim pentru binefacerile Tale cele arătate si cele ascunse, pentru viata pământească si pentru cerestile bucurii ale împărătiei Tale. Arată-ne si de acum înainte mila

 

Ta, celor care cântăm: Slavă Tie, Dumnezeule, în veci!

 

 

Vrei sa citesti si alte acatiste?

Alege altul din lista de acatiste

Citeste articolele recente de pe blog

Print Friendly, PDF & Email