„Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost vrednici. Mergeţi deci la răspântiile
drumurilor şi pe câţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă.”
În Duminica aceasta am constatat cu tristeţe (din nou) cât de puţini tineri au venit
la biserică. Şi cât de mulţi tineri au refuzat invitaţia Mirelui, fie că s-au dus să
joace un fotbal pe sintetic, fie că s-au plimbat prin mall, fie că au lenevit prin casă.
Ne rugăm pentru ei, pentru potolirea setei lor spirituale. În planul Său plin de
iubire, cu siguranţă Tatăl îi aşteaptă şi se bucură de întoarcerea fiecăruia. Preferă să
nu se „asocieze” cu Biserica; numai că lupta pe cont propriu devine inegală.
Există o comoditate, chiar o nepăsare. Dar Tatăl va găsi resursele de lumină din
inima fiecăruia. Cel ce ne lansează invitaţia nu este un om oarecare, ci Însuşi Fiul
Omului, Care lucrează ca Dumnezeu. Nu este un banchet banal, o ieşire în public.
Nu ne etalăm hainele de nuntă. Ci doar ne bucurăm. Prezenţa noastră la Cină este
suficientă. Maxima apropiere faţă de Mire ne stinge dorul înăbuşit. Dragostea
noastră este acum răsplătită. Crucea noastră se preface în altar al învierii.
Nu gloria trecătoare a lumii o căutăm, ci ne rugăm pentru puterea de a îndura, cum
ar zice un personaj cehovian (readus în atenţia noastră printr-un sublim articol
semnat Dan Stâncă). De a îndura furtunile. De a avea răbdare să apară curcubeul.
De a nădăjdui în Legământul credinţei. Suntem invitaţi la veşnicie. Suntem siguri
că vom scăpa de ghimpele din trup. Suntem fideli Creatorului şi ne bucurăm să ne
pregătim zi de zi pentru marea Nuntă.
Urâţenia sufletească ne blochează însă uşa. Fără o înfrumuseţare lăuntrică, nu
avem cifrul salvator. Acum nu vom comenta detalii, ci ne vom croi haine de nuntă,
ca să nu fim evacuaţi din starea de fericire. Nu facem haine de nuntă după capul
nostru, ci copiem modelul Mirelui. Haina lui Hristos este smerenia, zicea o dată
Sfântul Isaac Sirul şi aşa a rămas. Fără cămaşa smereniei, nu avem ce căuta acolo.
Cu această haină era îmbrăcat avva Sisoe. Dacă am citi şi Patericul, nu doar presa
mondenă, am scăpa de tulburări, de anxietăţi şi am fi hrăniţi spiritual.
Dacă am merge în audienţă la împăratul Japoniei, nu cred că ne-ar primi în
bermude. Mai ales dacă e vorba de Regele regilor, haina interioară contează
(părintele Cleopa). De ce nu avem timp pentru Împărăţie? Nu înţeleg de ce suntem
atât de căpoşi! Mereu avem alte treburi de rezolvat, mai urgente (în aparenţă), dar
nicidecum mai importante. Fugim după distracţii, pardon, după entertainment;
astfel că nu mai avem loc în agendă decât pentru job, hobbiuri şi patimi. Căutăm o
împlinire telurică, fără sens (pr. Dorin Picioruş).
Sfinţii Părinţi sunt categorici: „Toţi oamenii sunt chemaţi la mântuire, dar sunt
aleşi cei care răspund chemării, cei care se pregătesc să împlinească voia lui
Dumnezeu Care-i cheamă la viaţa veşnică. Toţi oamenii sunt chemaţi în Iisus
Hristos la nunta Sa din ceruri, la mântuire, adică la fericirea comuniunii de iubire
veşnică, dar devin aleşi numai cei care au răspuns chemării Lui. Toţi sunt chemaţi,
dar devin aleşi cei care răspund chemării lui Dumnezeu prin credinţă, rugăciune şi
fapte bune. Aceştia ascultă Sfânta Evanghelie, participă la Sfintele Slujbe, se
împărtăşesc cu Sfintele Taine, care sunt arvuna nunţii fiului de împărat, şi ajută pe
cei în nevoi. Aleşi devin cei care prin nevoinţe multe, prin lacrimi de pocăinţă îşi
curăţă haina de la Botez pătată de păcate şi se luminează prin Sfânta Spovedanie şi
prin Sfânta Împărtăşanie.” (Sfântul Grigorie de Nyssa)
„Dumnezeu trimise un înger în vis să-i ia sufletul şi să-l ducă în iad. Acolo,
mergând şi văzând de departe flăcările iadului, tânărul îl întrebă pe înger unde-l
duce. Îngerul îi spuse că-l duce să-l osândească acolo, în flăcări. Pentru care
păcate, întrebă tânărul? Pentru păcatul nepăsării. N-ai zis tu că nu-ţi pasă nici de
focul iadului. Acum poţi vedea şi tu dacă există sau nu. Ajunşi în faţa cuptorului, lau
luat demonii şi l-au aruncat în văpăi. Îngerul stă şi privea la el să vadă dacă mai
poate spune că nu-i pasă. Dar tânărul strigă în gura mare la înger să-l scoată de
acolo, căci toată viaţa lui nu va mai spune că nu-i pasă şi se va îndrepta spre
pocăinţă. Trezindu-se din înfricoşatul vis, s-a dus degrabă la preotul duhovnic, şi-a
spovedit păcatele cu şiroaie de lacrimi, ducând o viaţă sfântă cu gândul la
grozăviile pe care le văzuse şi simţise cu sufletul său.” (Pr. Visarion)
Dumnezeule veşnic şi Împărate a toată făptura, dă-ne minte înţeleaptă ca să ştim
cum să ne împodobim mai bine haina cea de nuntă, ca atunci când vom veni la
nunta Fiului Tău, să fim împodobiţi cât mai frumos ca să ne putem veseli şi noi cu
Tine: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt şi cu toţi sfinţii, în vecii vecilor. Amin.
Marius Matei
