Duminica a 26-a după Rusalii (Ev. Luca 12, 16-21)
(Lc. 12, 16) Şi le-a spus lor această pildă, zicând: Unui om bogat i-a rodit din
belşug ţarina.
Ce face bogatul, înconjurat de mulțimi nesfârșite de binecuvântări? În dificultate și
nehotărât, folosește cuvinte ale săracilor, spunând: Ce voi face? Nu se gândește la
cele viitoare, nu-și ridică ochii la Dumnezeu, nu găsește ca fiind vrednice de agonisit
acele comori ale sufletului care se află în cer. Nu prețuiește dragostea pentru
săraci și nici nu dorește răsplata ce aceasta o aduce. Nu este alături de cei aflați în
suferințe și nici nu este mișcat sau trezit de mila față de ei.
Mai fără de minte decât atât, își adună pentru tot restul vieții sale, de parcă ar putea lua ceva cu el din cele ce se află pe acest pământ și spune în sinea sa: voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te”.
Bogatule, ar spune unii, ai hambare pentru roadele tale, dar de unde îți vei lua anii?
Căci, din porunca lui Dumnezeu, viața ta tocmai s-a scurtat. Căci Hristos ne spune
că Dumnezeu i-a răspuns acestuia, spunând: Nebune! În această noapte vor cere de
la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?
(Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Luca, Omilia 89, traducere pentru
Doxologia.ro de Lucian Filip)
(Lc. 12, 16) Şi le-a spus lor această pildă, zicând: Unui om bogat i-a rodit din
belşug ţarina.
Diavolul nu-și leapădă vicleniile nici chiar în mijlocul ostenelilor noastre; de
aceea, la anumite perioade de timp, trebuie să avem grijă să ne împrospătăm
puterile. Căci de nu, mintea, preocupată cu bunurile acestor vremi, se va bucura la
vreme bună și la vederea țarinii roditoare.
Când roadele sunt adunate în hambare, ea îi va spune sufletului: ai multe bunătăţi strânse; mănâncă. Și atunci, va auzi o voce dumnezeiască, mustrându-l și zicând: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?
La aceasta ar trebui să se gândească cu grijă cei înțelepți, întrucât zilele vieții lor
sunt puține și sfârșitul necunoscut, iar moartea nu ar trebui niciodată lăsată uitării
de către cei ce trebuie să moară. Cei ce sunt muritori nu ar trebui să ajungă
nepregătiți în fața ei.
(Leon cel mare, Predica 90, 4, 1, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)
(Lc. 12, 16) Şi le-a spus lor această pildă, zicând: Unui om bogat i-a rodit din
belşug ţarina.
Diavolul nu-și leapădă vicleniile nici chiar în mijlocul ostenelilor noastre; de
aceea, la anumite perioade de timp, trebuie să avem grijă să ne împrospătăm
puterile. Căci de nu, mintea, preocupată cu bunurile acestor vremi, se va bucura la
vreme bună și la vederea țarinii roditoare. Când roadele sunt adunate în hambare,
ea îi va spune sufletului: ai multe bunătăţi strânse; mănâncă. Și atunci, va auzi o
voce dumnezeiască, mustrându-l și zicând: Nebune! În această noapte vor cere de
la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?
La aceasta ar trebui să se gândească cu grijă cei înțelepți, întrucât zilele vieții lor
sunt puține și sfârșitul necunoscut, iar moartea nu ar trebui niciodată lăsată uitării
de către cei ce trebuie să moară. Cei ce sunt muritori nu ar trebui să ajungă
nepregătiți în fața ei.
(Leon cel mare, Predica 90, 4, 1, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)
