(Mt. 8, 5) Pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L.
Unii spun că sutaşul, prin înfăţişarea faptelor, a sugerat motivul pentru care nu a adus pe slujitorul său la Iisus, spunând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit, ca şi cum ar fi fost pe cale să-şi dea ultima suflare sau chiar după cum a spus Luca, era să moară (Lc. 7, 2) . După părerea mea, motivul pentru care nu l-a adus cu el a fost un semn în sine al credinţei sale, chiar mai mare decât a celor care l-au coborât pe paralitic prin acoperiş (Lc. 5, 19) . Deoarece sutaşul ştia sigur că era destul să poruncească pentru a ridica pe sluga sa, nu a mai considerat necesar să o mai aducă.
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 26.1, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)
(Mt. 8, 6) Şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit.
El foloseşte cuvântul băiat (explicaţia lui Teodor vine de la faptul că pais poate însemna atât fiu, cât şi slujitor – n.tr.) pentru a se referi la sluga casei. Luca arată aceasta vădit, numindu-l slugă sau slujitor.
(Teodor de Mopsuestia, Fragmentul 4I.A, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)
(Mt. 8, 7) Şi i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca.
Ce a făcut Iisus? Ceva ce nu mai făcuse înainte. Dacă alte dăţi doar împlinea dorinţa celor care-i cereau câte ceva, acum dimpotrivă, se implică mai mult. Se oferă nu numai să-l vindece dar să şi vină în casa sa. Din aceasta aflăm despre marea credinţă a sutaşului, căci de nu i-ar fi oferit asta şi i-ar fi spus, Mergi în drumul, fie ca sluga ta să se vindece, noi nu am fi cunoscut toate acesta.
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 20,traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)
(Mt. 8, 8) Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea.
Când Domnul i-a spus sutaşului că va veni în casa lui să-i vindece sluga, el a răspuns: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea. Găsindu-se nevrednic, s-a arătat pe sine vrednic ca Hristos să vină nu doar în casă, ci şi în inima sa. Nu ar fi spus aceasta cu o aşa mare credinţă şi smerenie dacă nu L-ar fi primit deja în inima sa pe Cel care avea să-i vină în casă. Pentru Hristos nu ar fi fost nici o bucurie să intre în casa sa şi să nu intre în inima sa. Căci Domnul smereniei, atât prin cuvânt, cât şi prin faptă, a şezut şi în casa unui fariseu mândru, pe nume Simon şi deşi a şezut în casa lui, în inima lui nu era loc. Căci în inima lui, Fiul Omului, nu a putut să-şi plece capul (pentru a se odihni n.tr.) (Mt. 8, 20) .
(Fericitul Augustin,Predica 62.1,traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)
(Mt. 8, 8) Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea.
Este curios că, atunci când Marta, care era foarte apropiată de Iisus,a zis ştiu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da (Lc. 11, 22) , a fost departe de a fi lăudată, ci dimpotrivă, a fost corectată de către Domnul pentru că nu grăise chiar potrivit… Căci Iisus o învăţa că El însuşi este fântâna a toate lucrurile bune, învierea şi viaţa, ca şi cum ar fi spus: Nu aştept să primesc puterea, căci este deja în mine.
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 26.2, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip).
(Mt. 8, 9) Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face.
A fost un semn al înţelepciunii sutaşului că, doar gândind în sinea sa ce ar fi fost cu putinţă, a crezut asemenea lucruri despre Hristos. Căci spune: că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. Sutaşul nu a venit la Hristos ca la Fiul lui Dumnezeu şi Domn a toată creaţia (la acea vreme, înainte de răstignire, aceasta nu era cunoscută nici chiar de ucenici). Dimpotrivă, a venit la El ca la un om care, datorită virtuţilor Sale, a primit de la Dumnezeu o autoritate mai mare decât a oamenilor. Pentru aceasta spune căci şi eu sunt om. De-ndată ce i-a spus spune doar, ceea ce poate părea potrivit doar lui Dumnezeu, pe bună dreptate adaugă şi mărturia: căci şi eu sunt om, de parcă ar fi zis nu ar fi nimic incredibil dacă tu, un om care a primit autoritatea de la Dumnezeu, ai putea face asemenea lucru, de vreme ce şi eu, un om ca tine, am în stăpânire şi sunt pus peste ei ca să le comand aşa cum doresc.
(Teodor de Mopsuestia, Fragmentul 41 A, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)
(Mt. 8, 10) Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă.
Hristos se găseşte uimit de către sutaş. Îşi îndreaptă atenţia către el şi-l onorează cu darul împărăţiei, chemând şi pe alţii la acelaşi zel.
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 26.2, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip) .
(Mt. 8, 10) Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă.
Omul acesta era dintre neamuri, căci era până la urmă un sutaş al oştilor Imperiului Roman pe tărâmul evreiesc. Acest om se afla în comanda oştilor de acolo, în măsura în care putea un sutaş. Era sub ascultare şi avea sub ascultare. Ca subordonat, era supus; ca unul ce avea subordonaţi, poruncea… Chiar dacă Domnul nu a intrat fizic în casa omului, a fost prezent în toată măreţia Sa, vindecându-i credinţa şi sluga. Cu toate acestea, acelaşi Domn apăruse trupeşte între oamenii legământului Său. Nu s-a născut într-o altă ţară. Nu a pătimit, nu a călcat, nu a îndurat suferinţele sale omeneşti şi nici nu făcut minuni în alte ţări. Totuşi, prin sutaş, s-a împlinit proorocia: cel pe care nu-l cunoşteam m-a slujit. Şi cum L-a recunoscut sutaşul? Prin ascultând de mine prin auzul urechii (Ps. 17, 48).
(Fericitul Augustin,Predica 62.2, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)
(Mt. 8, 11-12) Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în Împărăţia Cerurilor. Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
Bagă de seamă cum ceea ce ai auzit în Evanghelie, ca ceva ce are să vină, s-a petrecut deja. Iisus laudă credinţa sutaşului, a cărui trup nu era din partea locului dar al cărui duh era din casa credinţei. Lui i-a spus Hristos, mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în Împărăţia Cerurilor. Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară.
Care fii ai împărăţiei? Vorbeşte despre oamenii legământului, care au primit şi Legea. La ei au fost trimişi proorocii. Lor li s-a dat templul şi preoţia. Ei au sărbătorit anticipările celor viitoare, simbolic, dar fără să fie conştienţi de prezenţa lor reală. De aceea, vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Ciudat, nu-i aşa? Că ei vor fi alungaţi, în timp ce creştinii de la răsărit şi de la apus vor fi chemaţi să participe la ospăţul ceresc, cu Avraam, Isac şi Iacov, a căror pâine este dreptatea şi a căror cupă este înţelepciunea.
(Fericitul Augustin,Predica 62.6,traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)
(Mt. 8, 13) Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela.
La Dumnezeu nu există silă. În permanenţă ne vrea doar binele şi dă oamenilor şi îngerilor (şi ei fiinţe raţionale) , cărora le-a dat şi puterea de a alege, doar sfaturi de nădejde. Cei ascultători au ceea ce este bun în mod liber şi pe bună dreptate. Este dat de Dumnezeu, dar de către ei păstrat… Duhul omului are voinţa liberă de la început, şi la fel şi Dumnezeu, după al cărui chip şi asemănare a fost creată lumea. Omul este îndemnat să se ţină cu putere de ceea ce este bine şi prin aceasta să asculte de Dumnezeu, ceea ce nu se referă numai la fapte, ci şi la credinţă. Dumnezeu a lăsat să existe în om libera voinţă ca să poată fi folosită de către om…după cum se arată şi în răspunsul lui Iisus către sutaş: Du-te, fie ţie după cum ai crezut.
(Sfântul Irineu al Lyonului, Contra ereziilor 3.37.1, 4-5, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)
