De multe ori suntem pregătiți să predăm armele și să capitulăm într-o viață nemulțumitoare și cenușie. Ritmuri grăbite, poruncitoare și dominatoare ne precizează actele care ne sunt îngăduite să le facem, unde să mergem, cât să lucrăm, pe unde s-o luăm prin oraș ca să economisim timp. Gânditori și încruntati, pierduți în oceanul gândurilor, mergem pe jos sau conducem fără să ne întoarcem privirile spre ceea ce se întâmplă în jurul nostru, și dacă, probabil, la un moment dat o facem, întâlnim persoane la fel de gânditoare și posomorâte, priveliște care ne împinge să ne plecăm din nou capul. Și asffel, încruntați și posomorâți, pornim dimineața de acasă, ca să întrerupem undeva la amiază, și să continuăm până seara să ne finalizăm intențiile și nu să trăim cu adevărat viața.
Intr-adevăr, este de ajuns un surâs ca să ne schimbe dispoziția, este de ajuns ca să înflorească o speranță înăuntrul nostru ca să resimțim ce înseamnă viață, bucurie, frate, ocrotitor.
Sufocați de discutii fără rost și de mulțimea de cuvinte, obișnuiți mai mult să vorbim decât să ascultăm, să ținem discursuri decât să ne exprimăm, pierdut valoarea tăcerii, prețiozitatea exprimării sentimentelor înăuntrul nostru.
Îți mulțumesc că îmi zâmbești, mamă, tată, prietene, pentru că nu încetezi să mă încurajezi și să mă încălzești într-un chip tainic!
Îți mulțumesc că nu te plictisești s-o faci deseori, că nu consideri zâmbetul ciudățenie.
Îți mulțumesc pentru că-mi amintești că am pierdut valoarea lucrurilor mici și simple care dau culoare vieții și o ajută să dobândească o putere nesecată.
Îți mulțumesc că îmi zâmbești chiar și tu, necunoscutule, cu care mă încrucișez pe drum! Îți multumesc pentru că îmi dai căldură și familiaritate înfr-o lume cu desăvârșit impersonală. Îți multumesc că-mi zâmbești, căci dintr-odată fețele din jurul nosfru se luminează, și devenim, din doi străini, doi tovarăși în această viață plină de greutăți.
Zâmbește, auzi? Zâmbește, …nu este atât de greu! Zâmbetul spontan este mai ușor decât zâmbetul prefăcut și stins.
Dăruiește ceva mai mult din ceea ce te-ai obișnuit să dai, și nu neapărat mai scump, dăruiește fiecăruia din jurul tău un zâmbet, un zâmbet care va izvorî din inima ta, o inimă luminoasă, curată și strălucitoare… Îți spun: zâmbește, ca să-Ți zâmbească și ție Hristos!
Pr.Ignatie Mourtzianos
Pasi iimpreunä cu El
