Mulţi, chiar şi dintre creştini consideraţi buni, au o părere greşită despre ceea ce reprezintă cu adevărat creştinismul. Ei consideră că religia creştină este doctrina care, cu ajutorul legilor divine şi al celor bisericeşti, împiedică pe om să facă raul şi că, omul, dacă nu a făcut răul niciodată se poate declara fericit, aici şi în veşnicie! De aceea prin Evanghelia de astăzi, Mântuitorul ne atenţionează asupra faptului că în ceasul mari socoteli, va acorda marele premiu, al vieţi veşnice, nu acelora care nu au făcut răul, fie de ruşine, fie dintr-un motiv lăudabil, ci acelora care s-au trudit să facă binele!
Fiul Omului va veni din nou pe pământ, aşa după cum a promis, dar nu cu misiunea cu care a venit prima oră, ci cu aceea pe care o mărturisim când recităm Crezul.
Cu toate că Iisus nu a spus ziua şi ora când se va întâmpla acest lucru şi nici în sfânta Scriptură nu se menţionează aceasta, totuşi a arătat care vor fi semne ale acelei veniri, ca:
– răcirea credinţei pe pământ după ce toate popoarele vor ajunge la cunoaşterea sfintei Evanghelii;
– autodistrugerea lumi de către oameni care locuiesc pământul;
– ciuma (boli) şi foametea care va cuprinde tot pământul;
– cutremurele vor distruge oraşe întregi;
– munţi vor “arde”;
– vânturile se vor înteţi încât vor distruge totul în cale;
– apa oceanelor va fierbe ca în oală pusă la foc;
– soarele nu va mai reuşi să dea căldură sa pământului; etc.
Atrăgându-ne atenţia să fim mereu pregătiţi pentru acea oră şi să nu fim surprinşi ca şi cele cinci fecioare nepregătite, din pilda celor zece.
Înainte ca Iisus să spună cele auzite la citirea Evangheliei de astăzi, a spus următoarea pildă: “Şi, intrând împăratul să vadă pe cei veniţi la ospăţ, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. Întâi, împăratul l-a mustrat, apoi a pus slugile să-l lege şi să-l arunce în întunericul de afară, unde este plângerea şi scrâşnirea dinţilor.”
La marea judecată a omeniri, în faţa Judecătorului Suprem, cel mai greu vor atârna faptele noastre făcute din cea mai mare poruncă lăsată de Iisus; a iubiri aproapelui şi a tuturor acţiunilor pe care le-am făcut, pornite din această poruncă, deoarece premiul veşniciei va fi cel care derivă şi din cele spuse de Sfântul Ioan Gură de Aur: “omul va fi judecat şi după contribuţia pe care a avut-o la mântuirea întregii omeniri, nu numai pentru propria sa mântuire…”
Iată de ce; mila şi iubirea aproapelui trebuie să călăuzească viaţa fiecărui creştin. Lucru reieşit şi din Evanghelia citită astăzi şi anume faptul că ochii noştri şi acţiunile noastre trebuie să fie îndreptate spre:
– semeni aflaţi în necaz, boli şi durere;
– lipsurile materiale, dar mai ales cele sufleteşti ale aproapelui nostru, ştiut fiind faptul că Dumnezeu a luat chipul fiecărui om şi s-a identificat cu lumea şi mai ales cu cei suferinzi, neajutoraţi, aflaţi în durere şi necaz.
Aşa încât, dacă:
– ai dat unui sărac o haină, lui Dumnezeu i-ai dat;
– ai chemat la masa ta un om flămând pe Hristos l-ai săturat;
– dacă ai adăpat un om însetat, lui Dumnezeu i-ai dat; dacă ai cercetat o văduvă, un bolnav sau ai încălzit picioarele unui orfan, pe Dumnezeu l-ai cercetat şi pe el l-ai încălzit.
Trebuie să conştientizăm faptul că Iisus este prezent în mijlocul nostru chiar şi în această lume plină de tentaţii, fiind necesară, doar, căutarea lui. Însă, dacă nu-l vom căuta şi nu vom încerca să-l găsim, la Marea Judecată, vom auzi sentinţa divină: “dacă nu ai făcut celor mai mici ai tăi… mie nu mi-ai făcut…mergeţi de la mine…”
Ceea ce înseamnă că toţi aceea care-l iubesc pe Dumnezeu ajută sufletele necăjite iar cei consacraţi:
– hrănesc sufletele înfometate nu de pâine, ci de a auzi cuvântul lui Dumnezeu;
– prin învăţătura credinţei, cei drepţi adapă pe cei însetaţi de graiul învăţături despre viaţa veşnică şi de apa cea mântuitoare iar prin râvna acestora ei cheamă cu dragoste sub acoperământul Bisericii pe cei străini şi îndepărtaţi de ea;
– Îmbracă în veşmântul veseliei şi în haina mântuiri pe cei goi de fapte bune;
– prin sfatul lor întăresc pe cei bolnavi, adică pe cei slabi în credinţă, pe cei ce zac în întunericul păcatului.
De aceea din Evanghelia de astăzi trebuie să reţinem că, indurarea faţă de semeni noştri, aflaţi în suferinţă, în lipsuri şi iubirea faptică este supremul criteriu după care vom fi judecaţi şi că pentru un urmaş al lui Hristos, a nu face rău, este bine, însă a nu face binele, este deosebit de rău pentru un ucenic al lui Hristos. Amin.
Pr. Vasile Rob
