Regele, Hristos însuşi, stă pe scaunul de judecată şi îi trimite pe unii de partea oilor, iar pe alţii de partea caprelor. Criteriile pentru această separare ne privesc pe fiecare personal şi ne fac direct răspunzători pentru propria noastră mântuire. Cum m-am comportat eu pe pământ cu cei flămânzi, cu cei însetaţi, cu străinii, cu cei fără de adăpost, cu cei goi, cu cei bolnavi sau cu cei închişi? Pentru regele-judecător nu fidelitatea faţă de dogme sau faţă de legea morală, nu apartenenţa confesională şi nici graniţele dintre religii contează cel mai mult în momentul judecăţii, ci generozitatea îndurării noastre. Iisus ne prezintă prin Evanghelia acestei duminici ceea ce contează înaintea lui Dumnezeu. Aceleaşi sunt şi cerinţele Bisericii care este fidelă mesajului Sfintei Scripturi. Ceea ce contează înaintea lui Dumnezeu este iubirea, ochii deschişi pentru ceilalţi şi pentru Dumnezeu.
Cum putem să-l întâlnim noi pe Dumnezeu? Evanghelia aceste duminici ne dă un sfat surprinzător: ar trebui să ne îndreptăm spre semenii noştri aflaţi în nevoi, spre toţi aceia care suferă şi au nevoie de ajutorul nostru. Fiecare om este imaginea lui Dumnezeu, ba chiar în cei suferinzi şi năpăstuiţi avem şansa să-l întâlnim pe Hristos. Drumul acesta pe care ni-l descrie Iisus este un drum care ne stă tuturor la dispoziţie, este la îndemâna fiecăruia dintre noi.
Ceea ce ne spune Iisus în Evanghelia de astăzi este un ajutor pentru noi şi un îndemn să ne analizăm întrebându-ne: Cum m-am comportat? Unde am fost şi cum m-a găsit fiecare situaţie a vieţii? L-am recunoscut şi descoperit pe Dumnezeu şi în cei de lângă mine? Hristos a venit să-i mântuiască pe cei ce sunt pierduţi. Iisus ne încurajează aşadar atunci când ne spune că a venit să îi mântuiască pe cei pierduţi. Nu există nimic în lume care nu poate fi iertat, nu există păcate care nu pot fi şterse este mesajul vindecător şi eliberator al lui Iisus pentru noi. Cel care acceptă acest mesaj al lui Iisus, cel care are încredere în cuvintele lui Iisus, va fi un alt om.
Fericirile sunt pentru noi creştinii călăuză şi consimţământ. Poate că şi noi suntem – fiecare în felul său – printre cei bolnavi, închişi, flămânzi, însetaţi, săraci. Ceea ce contează în cele din urmă este iubirea şi doar prin iubire lumea poate fi schimbată. Iar iubirea ne încurajează să fim mai responsabili, mai deschişi, mai îndurători. Milostenia noastră generoasă este pe deplin răsplătită de către Dumnezeu. Dacă noi vom încerca să ne raportăm viaţa la invitaţia pe care ne-o face Iisus prin Evanghelia pe care am ascultat-o vom îndrăzni să sperăm că în ciuda limitelor, momentelor de criză şi provocărilor vieţii ne vom afla de partea celor de-a dreapta lui Dumnezeu. Să fie acesta încrederea noastră a tuturor, pentru că având o astfel de încredere ne vom osteni cu bucurie pentru a ajunge drepţi.
Amin.
Pr. Vasile Florea – Duminica lăsatului sec de carne (a Înfricoşătoarei Judecăţi) – Vom fi judecaţi după cum am iubit
