| Propovăduind Vestea cea Bună a Evangheliei în jurul Mării Negre, în Sinopi și în Miotia, Sfântul Andrei s-a întors în Tracia și, ajungând în Pelopones, a primit cununa cea luminoasă a muceniciei în Patras. Pentru că vindeca boli grave și propovăduia credința cea dreaptă întru Hristos, proconsulul Egheat a ordonat ca Sfântul Apostol Andrei să fie răstignit, sentința pronunțându-se fără judecată. Tradiția Bisericii spune că, pentru că nu s-a simțit vrednic să fie răstignit pe o cruce obișnuită, așa cum a fost răstignit Hristos, cel dintâi Apostol a cerut să fie martirizat pe o cruce specială, în formă de X. Din paginile Sinaxarului aflăm că, văzând Sfântul Andrei Crucea pregătită pentru dânsul, a strigat cu glas mare: „Bucură-te, Cruce sfințită cu trupul lui Hristos și cu mădularele Lui ca niște mărgăritare împodobite, căci mai înainte de a se răstigni Domnul pe tine, erai înfricoșată oamenilor, iar acum ești iubită și cu dorire primită”. Apoi, sfântul și-a dezbrăcat hainele și le-a dat chinuitorilor, iar ei l-au înălțat pe Cruce și, legându-i mâinile și picioarele cu frânghii, „l-au răstignit și l-au spânzurat”. Un lucru mai puțin cunoscut este acela că, Crucea în formă de X aducea mult mai multă suferință celui răstignit decât Crucea obișnuită. Pe aceasta din urmă, răstignitul nu putea respira din cauza poziției și trebuia să se ajute de mâini și de picioare pentru a se ridica, în ciuda durerilor inexplicabile, permițând pieptului să se lărgească pentru a permite aerului să intre în torace. În cazul Crucii în X, în schimb, răstignitul nu putea să se mai ajute de picioare, fiind desfăcute la maximum, ci era nevoie să își ridice întregul corp în mâinile țintuite de piroane, suferind astfel dureri crunte. Nu cunoaştem cu exactitate data martirizării, însă se presupune că și-ar fi dat sufletul în mâinile lui Hristos, în timpul uneia dintre persecuţiile împăratului Nero (54-68) sau Diocleţian (81-96). În anul 357, moaștele Sfântului Andrei au fost aduse la Constantinopol, rămânând întregi până în jurul anului 850, când Împăratul Vasile I Macedoneanul a hotărât să trimită Capul Sfântului Apostol creștinilor din Patras. În contextul luptelor din timpul celei de-a patra cruciade,, trupul Sfântului Andrei a fost furat și dus în Italia, unde se află și astăzi, fiind așezat în catedrala romano-catolică medievală din Piazza del Duomo, Amalfi. Au existat, de-a lungul vremii, mai multe mărturii legate de lemnul din care a fost făcută Crucea Sfântului Andrei. Spre exemplu, Sfântul Ipolit al Romei spune că ea a fost realizată din lemn de măslin, Sfântul Epifanie al Salaminei vorbește despre Cruce fără să menționeze detalii legate de esența lemnului, iar Arsenie din Kerkyra vorbește despre un copac, la modul general, fără a specifica din ce categorie face parte. Ulterior, cercetările care s-au făcut asupra Crucii au arătat că, într-adevăr, este vorba despre lemn de măslin datat din secolul I d. Hr.Crucea a rămas în Patras până în secolul al XIII-lea când, din cauza vicisitudinilor istoriei, mai multe odoare și Sfinte Moaște au fost sustrase și expuse în bisericile din apus. Printre acestea, s-a numărat și Crucea Sfântului Andrei. În data de 18 ianuarie 1980, Sfântul Odor a fost înapoiat Bisericii Ortodoxe, iar în următoarea zi a fost dus și așezat în Catedrala din Patras, locul în care se găsește și astăzi. Sursa Bizanticons art |
CategoriiSf Andrei
