Purtaţi-vă poverile unii altora, şi aşa veti împlini legea lui Hristos.(Galateni 6, 2)
Nu ne aflăm pe acest pământ ca să trăim numai pentru noi înşine şi să ne căutăm
propria fericire. întreaga lume este o familie uriaşă de oameni care sunt cu toţii
fraţi şi sunt datori să se ajute unii pe alţii, să îşi dea imbold unii altora, să-şi uşureze
unii altora toate greutăţile vieţii.
Nu există nimic mai trist decât o viaţă trăită în singurătate, în care n-ai pe cine să
iubeşti, n-ai pe cine să ajuţi. O asemenea viaţă este însă cu neputinţă pentru creştin.
Până şi cei mai singuratici, care nu au familia lor, sunt înconjuraţi de oameni care
pot avea nevoie de ei. Căutând să descoperim aceste nevoi, străduindu-ne să
câştigăm prin compasiunea noastră încrederea semenilor noştri nefericiţi, vom
îndeplini legea lui Hristos.
Toată această lege respiră dragoste, constă doar în dragoste, iar cel ce-şi iubeşte fratele va purta, fireşte, întotdeauna sarcina ei şi prin aceasta îi va uşura crucea grea. Aşadar, să ţinem minte că nimic din ce avem nu ne aparţine.
Puterile noastre, capacităţile noastre şi toate darurile pe care le-am primit de la Dumnezeu trebuie închinate slujirii aproapelui.
