„Acum însă chemaţi-mi un cântăreţ. ” Şi dacă a început acesta a cânta, s-a atins mâna Domnului de Elisei. (IV Regi 3, 15)
Prorocul Elisei, mâniat de păgânătatea regelui Ioram, simţea o greutate pe suflet, încât nu îi mai ardea de nimic, nu mai era în stare să ia nici o hotărâre, voia ceva care să-i liniştească duhul tulburat măcar pentru o clipă — şi iată că atunci a chemat un cântăreţ, şi omul acela, căruia nici măcar nu i se pomeneşte numele, îndeplineşte tocmai lucrarea la care era chemat.
Dumnezeu îl înzestrase cu darul cântării, şi cu darul acesta el, fără cârtire şi la vremea potrivită, i-a slujit prorocului lui Dumnezeu.
Mai mult de atât: în timp ce cânta, s-a săvârşit o mare minune: „mâna Domnului sa atins” de inima tulburată a robului Său Elisei, şi acestuia i s-a descoperit ce anume trebuia să hotărască şi să spună în numele Domnului.
Mintea i s-a luminat şi gura lui a rostit din nou, cu încredinţare solemnă: Aşa zice Domnul.
S-a liniştit, şi în sufletul împăcat a auzit din nou glasul lui Dumnezeu — iar toate astea s-au întâmplat cu ajutorul cântăreţului ascultător, plin de râvnă: acesta a răspuns la chemare şi a slujit cu ce a putut. Poate că fost un om cu totul neînsemnat, dar atunci a săvârşit un lucru măreţ.
Care este folosul pe care îl putem trage din toate astea? Cei mai mulţi dintre oameni vor să facă lucruri măreţe, caută glorie şi nesocotesc ajutoarele care par mărunte, considerându-le mai prejos de ei sau rară folos. Aceştia nu înţeleg că mare cu adevărat nu este ceea ce ni se pare nouă mare: gândurile lui Dumnezeu nu sunt ca gândurile noastre, şi El pune alt preţ decât noi pe lucruri.
Cei doi bănuţi ai văduvei au fost pentru El mai de preţ decât toate comorile; hainele cusute pentru săraci de o femeie evlavioasă (v. Faptele Apostolilor 9, 36-43) sunt pomenite în Scriptură, şi nici muzica acelui cântăreţ din vremea lui Elisei nu a fost uitată.
Pe de altă parte, multe fapte omeneşti binecunoscute, răsunătoare, n-au nici un preţ înaintea Lui.
Aşadar, după darul pe care l-a primit fiecare, slujiţi unii altora, ca nişte buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu (I Petru 4, 10) şi ţineţi minte că slujirea adusă unuia dintre ucenicii, sau prorocii, sau vestitorii Lui va căpăta mare răsplată de la El!
