Sunt gata. (Romani 1, 15; Faptele Apostolilor 21, 3)
Gata de slujire, gata de suferinţă, gata de moarte: iată pentru ce se pregătea Apostolul Pavel! Să dea Dumnezeu să ne arătăm şi noi la fel pregătiţi pentru toate câte alcătuiesc voia lui Dumnezeu privitoare la noi!
Convertirea lui Pavel a fost deplină, fară întoarcere. în el nu era nici urmă de şovăială, nu cerea sfatul oamenilor, nu căuta încuviinţarea lor, nu se târguia cu propria conştiinţă, nu rămânea nehotărât în pragul datoriei.
Nevoinţa vieţii se întindea înaintea lui, şi el, ieşindu-i în întâmpinare cu neclintire, a spus: „Sunt gata!”
N-a fost uşor să intre în inima lumii păgâne ca să se lupte nemijlocit cu păgânătatea, însă, fară a sta în cumpănă nici o clipă în faţa nevoinţei acesteia, Pavel a spus: Cât despre mine, sunt gata să vă vestesc Evanghelia şi vouă, celor din Roma (Romani 1, 15), şi a fost la fel de gata să ducă la îndeplinire orice altceva pentru a împlini voia lui Dumnezeu.
Ierusalimul era atunci loc de caznă pentru sfinţii următori ai lui Hristos; acolo îi pândea negreşit primejdia – şi totuşi, Pavel era gata să moară în Ierusalim (v. Faptele Apostolilor 21, 13), iar atunci când s-a aflat faţă în faţă cu moartea s-a arătat gata să se jertfească pentru convingerile sale.
Cea mai înaltă trăsătură de caracter a Apostolului Pavel este tocmai această hotărâre de a ieşi neabătut în întâmpinarea oricărei datorii, fie că era vorba de suferinţă, fie că era vorba chiar şi de moarte.
Să dea Dumnezeu fiecăruia o asemenea hotărâre! Dă-mi, Doamne, şi mie să năzuiesc cu bucurie acolo unde îmi vei porunci Tu şi să împlinesc neabătut voia Ta, fără să-mi slăbească vreodată râvna, dă-mi să ascult de Tine din toată inima, iar când va veni ceasul morţii, dă-mi să fiu pregătit să las tot ce-mi este drag în mâinile Tale şi, năzuind spre Tine din toată inima, să-mi încredinţez dragostei Tale sufletul!
