Apostolul Pavel, ca şi alţi aleşi ai Domnului, i-a preţuit pe tineri şi tinereţea pusă în slujba Domnului. În slujba de propovăduite a Evangheliei, el a folosit şi o mulţime de tineri.
Cel mat de-aproape şi cel mai de încredere dintre „tovarăşii” săi de slujbă care nu l-au părăsit niciodată au fost cei doi „copii” ai săi, Tit şi Timotei.
De aceştia doi s-a folosit mai mult în lucrarea grea pe care a făcut-o.
Îi aflăm pretutindeni, însoţindu-l aproape în toate călătoriile lui.
Şi el au împărţit împreună cu neobositul Apostol toate durerile şi ostenelile slujbei. Dezlipiţi de toate cele pământeşti, l-au înţeles, preţuit şi iubit atât de mult pe dragul lor părinte, „bătrânul Pavel”!…
Cele trei scrisori ce ne sunt păstrate (două către Timotei şi una către Tit) dovedesc cât de strânsă era legătura între cei doi ucenici şi apostol. Şi se vede cât de mult preţuia şi câtă grijă purta el de tinereţea lor pusă la picioarele Domnului şi în slujba lui.
Între sfaturile pe care le dă celor doi „copii” ai săi sunt şi cele scrise la chipul de alături şi care spun cât de mare însemnătate dădea apostolul tinereţii închinate şi puse în slujba Domnului.
Fiule Timotei!
Porunca pe care ţi-o dau este să te lupţi lupta cea bună…
…Nimenea să nu-ţi dispreţuiască tinereţea, ci fii o pildă pentru credincioşi, în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, şi curăţie.
Fugi de poftele tinereţii…
I Tim 1, 18; 4, 12;
II Tim 2, 22-26.
Fiule Tit!
Dă-te pe tine însuţi ca pildă de fapte bune în toate privinţele…
În învăţătură dă dovadă de curăţie, de vrednicie, de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca potrivnicul să rămână de ruşine şi să nu poată spune nimic rău de noi.
Tit 2, 7-8.
„Fii pildă”, „dă-te pildă”… sunt cuvinte de însemnătate şi preţuire a tinereţii consacrate.
Un tânăr care să poată sluji ca pildă credincioşilor şi lumii, mare şi frumos lucru este acesta!…
Pilda bună a unul tânăr are un îndoit preţ. De ce?… Fiindcă pilda bună este o „roadă” coaptă deplin, pe care te aştepţi s-o poţi culege numai dintr-un „pom” de la un om, de la un creştin mai bătrân şi deplin format. Iată de ce este îndoit preţul „poamelor” care poartă numele de „pilda bună”, când sunt culese dintr-un „pom” tânăr.
Când în viaţa unui tânăr se găsesc roadele Duhului de la Galateni (5, 22-23), atunci el este „copt” pentru a putea culege şi alţii din „roadele” vieţii sale. Ferice de un astfel de tânăr!
În cumpăna mântuirii altora, pilda unul tânăr trage cu mult mai mult decât pilda unul bătrân. De ce? Pentru că în faţa unui cap cărunt, lumea zice: „Păi lasă că mă voi întoarce şi eu la Dumnezeu când voi fi bătrân”. Dar în faţa unul tânăr întors la Dumnezeu, cade şi această ispită diavolească. În faţa unul tânăr întors la Dumnezeu cade şi batjocura ce o spune lumea despre câte o păcătoasă care s-a întors la Domnul către bătrâneţe, zicând că s-a întors la Dumnezeu după ce s-a săturat diavolul de ea. În faţa unul tânăr credincios, orice critică amuţeşte.
O purtare sfântă, o ţinută smerită şi modestă care curge dintr-o viaţă predată stoarce laude până şi din gura vrăjmaşilor.
Iubiţi fraţi şi surori, tineri şi tinere din ostăşia Domnului. Să luăm şi noi la inimă sfaturile „bătrânului Pavel” şi să fim – să ne facem – şi noi pildă întru toate, totdeauna şi faţă de oricine, ca să nu poată zice nimeni nimic rău de noi.
I. Marini
«Isus Biruitorul» nr. 27 / 28 iunie 1936, p. 5
