Intristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi împreună cu Mine. (Matei 26, 38)
Aceasta este o poruncă sau, mai degrabă, o rugăminte a Mântuitorului către ucenici, dar sărmanii ucenici, doborâţi de oboseală, n-au îndeplinit-o. Duhul este osârduitor, dar trupul este neputincios (Matei 26, 41): până şi în Apostoli trupul omenesc a înăbuşit trezia duhovnicească.
Această chemare a Mântuitorului nu este oare îndreptată, într-o anumită măsură, şi către noi? Rămâneţi aici şi privegheaţi împreună cu Mine. El nu ne părăseşte; chiar dacă nu-L vedem, El rămâne totdeauna cu noi.
Cu acest gând, viaţa noastră pământească se preschimbă într-un lucru solemn şi sacru.
„Rămâneţi aici, zice Domnul, şi aşteptaţi chemarea Mea.” Aşteptaţi, chiar dacă uneori sunteţi împresuraţi de întristare şi suferinţă, cu privirea aţintită întotdeauna spre zorii care vor veni şi cu neclintita încredinţare că Domnul va apărea în chip văzut înaintea noastră şi vom auzi glasul Lui, care ne va spune: „Ridicaţi-vă şi să mergem!” — dar de asta dată nu la Golgota, nu la cruce, ci la înviere, la patria cerească şi la bucuria cea veşnică!
Privegheaţi împreună cu Mine. In durerea noastră nu suntem niciodată singuri: Aproape eşti Tu, Doamne (Psalmi 118, 151). Este atât de aproape, încât ne aude orice şoaptă, ne ia în seamă orice suspin.
Tatăl Ceresc Se milostiveşte de noi, aşteptând clipa când ne va găsi pregătiţi să primim ajutorul Lui: atunci ne va trimite uşurare. Mântuitorul însuşi a avut nevoie de compasiune, însă din neputinţa lor trupească ucenicii Lui n-au fost în stare să- L sprijine cu compasiunea lor în clipa cea grea — şi atunci, cine ar putea să ne înţeleagă mâhnirea mai bine decât El?
Ne este mereu aproape şi însuşi ne va ajuta să răspundem la chemarea Sa: Privegheati împreună cu Mine!
Doamne! Ajută-ne, trezeşte-ne din somnul păcatului! Dă-ne să fim atât de uniţi cu Tine, încât să nu putem dormita cu sufletul atunci când ne cheamă lucrarea Ta, când ai nevoie chiar şi de lucrătorii Tăi cei neputincioşi!
Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini (Matei 9, 37). Tu însuţi ai spus asta. Ai plecat la ceruri, dar lucrarea Ta a rămas pe pământ: fa să nu sufere ştirbire din pricina lenevirii noastre această lucrare sfântă!
