Lumea de azi, abundă în spectacole. Parcă nimic altceva nu este căutat cu mai multă ardoare decât spectacolul. Dacă cineva are de spus ceva, trebuie neapărat să-l îmbrace în haina strălucitoare a show-ului, altfel va trece neobservat, nimeni nu are timp să asculte un mesaj lipsit de senzaţional.
Din păcate mulţi creştini preţuiesc credinţa după cât de mult spectacol oferă. Smerenia, credinţa simplă, osteneala, metaniile, rugăciunea nu aduc mulţumire “consumatorilor” de religie. S-a petrecut undeva o minune? Este pe undeva vreun preot care poate să-ţi spună problemele tale înainte de a te vedea? Sau te dezleagă de orice, fără nici o osteneală din partea ta? Acolo e adevărata credinţă, acolo trebuie să mergem!
Evanghelia e plină de minuni, dar paradoxal pentru unii, este total lipsită de spectaculos! Mântuitorul Hristos vindecă bolnavi, incurabili, alungă demonii, înmulţeşte pâinea şi peştele, înviază morţii simplu, doar cu un cuvânt! Lipsesc total cuvântările pompoase, pregătirea aperceptivă a celor prezenţi (azi s-ar numi spectatori), efectele speciale!
Şi în cazul vindecării orbului din naştere minunea s-a făcut simplu, fără nimic spectaculos.
Aşa sunt lucrurile Domnului nostru. El nu face spectacol, nu are nevoie să impresioneze, pur şi simplu voieşte şi totul se face după voia Lui.
Diavolul în schimb este maestrul efectelor speciale. Neavând nimic de dăruit, rău fiind şi dătător de rău, diavolul are nevoie să impresioneze, să-şi ascundă sub falsa strălucire a senzaţionalului, goliciunea şi nimicnicia.
Astăzi mulţi oameni caută în credinţă specaculosul, dar prin aceasta se fac de bună voie victime sigure a diavolului. Doreşti show? Satana o să ţi-l ofere cu prisosinţă! Dar abia după tragerea cortinei vei afla că preţul “biletului” a fost sufletul tău.
Sunt mulţi vânzători de idei religioase în zilele noastre care fac show din numele lui Dumnezeu, înşelând astfel pe toţi doritorii de fericire fără osteneală, as-cunzându-le sub luciul calp al vorbelor lor întunericul iadului!!
Prin orb, Iisus Hristos ne arată drumul care duce la mântuire. Pentru a fi vindecat şi sufleteşte, orbul a trecut 3 probe:
Proba ascultării – a primit să fie uns cu tină şi s-a supus poruncii de a merge să se spele la scăldătoarea Siloamului;
Proba ispitei – a fost lăsat singur să se lupte cu fariseii şi nu a cedat ispitei de a se dezice de Cel ce l-a vindecat. Mai mult L-a mărturisit şi apărat riscând să-i atragă ura şi răzbunarea fariseilor;
Proba credinţei – după înfruntarea cu fariseii Iisus îl întreabă: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? Dumnezeu nu obligă ci în deplină libertate îi cere credinţa.
Liber, fostul orb întreabă: Cine este, ca să cred în El?
Iar Iisus îi spune: L-ai şi văzut, vorbeşte cu tine!
Făpturii libere şi înţelegătoare, Domnul îi lasă loc să chibzuiască. Iar omul vindecat, auzind ce mare este Vindecătorul său, mai mult decât un profet, îndată a strigat: Cred, Doamne! şi I s-a închinat.
„Prin aceasta el a mărturisit dumnezeiasca Lui putere; şi ca să nu fie doar o slujbă a buzelor, a adăugat şi fapta” (Sfântul Ioan Gură de Aur).
Pr. Eugen
